În județul Neamț, exemplul cel mai elocvent de distanță dintre vorbe, fapte, costuri și rezultate este dat, clar, de tot ce s-a întâmplat în ultimii 23 de ani. Din momentul când Petre Roman a dat direcția dezvoltării României – turism și agricultură, cam la fel cum ne meneau planurile de dezvoltare sovietice la un moment dat – a urmat o adevărată întrecere post-socialistă în a distruge industria națională și a alerga pe noul drum. Neamțul nu a făcut excepție și, în funcție de conducătorii județului, am avut tot felul de idei, mai bune sau mai rele, privind dezvoltarea turismului local, ca un colac de salvare. Indiferent de cine au fost promovate, aceste idei s-au dovedit șablonarde, fără strălucire și, atunci când au fost puse în practică, foarte scumpe și fără să țină seama de realitățile zonei. Exemplul telegondolei de la Piatra Neamț este elocvent: proiect spectaculos, construit heirupistic, cu autorizații luate după începutul lucrărilor, fără un plan de perspectivă, cu cheltuieli imense și piederi pe măsură, care au afectat buzunarul fiecărui pietrean. Recent se raportau cu mândrie pierderi vizibile – de cele ascunse vom afla, probabil, din rechizitorii – de peste 16 milioane lei. La o populație în jur de 100. 000 de oameni, paguba per locuitor ar fi de aproximativ 160 lei. Și acesta este doar un exemplu. Alte exemple de același fel se pot contabiliza în mai multe proiecte, pe fonduri europene, care au avut ca rezultat o grămadă de pliante frumos colorate și pline de greșeli, câteva filme copiate de la un proiect la altul și agrementate cu ceva imagini noi. Și aici putem adăuga câteva sute de lei pierdute per cetățean al județului, dacă nu direct, cel puțin la nivelul altor investiții strict necesare care au fost sărite. Mai ales cele în privința unei infrastructuri necesare unui turism civilizat.
Semnele bune au venit din sectorul particular – câteva hoteluri, câteva pensiuni, câteva mănăstiri și cam atât. Drumurile sunt în cea mai mare parte distruse, excepție făcând partea mănăstirilor situate de la Piatra Neamț spre Mănăstirea Neamț, o comparație cu Suceava nefiind posibilă din cauze diferențelor catastrofale pentru Neamț.
Consiliul județean: Vorbe multe, bani și mai mulți, realizări puține
Dacă încerci să găsești o strategie privind dezvoltarea turismului în Neamț, la nivelul Consiliului Județean, dai peste o ”Strategie de dezvoltare a turismului în Județul Neamț”, din 2009. La nivel teoretic, totul pare bine întocmit, cu respectarea unui plan, cu fraze frumoase și cu planuri mărețe. Nu ai ce reproșa planului. Poate doar multa teorie. Ce-și propunea Consiliul Județean pentru dezvoltarea turismului ?
La început, realizatorii strategiei au privit, corect, în ansamblu. Pe primul plan stă ”reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii”. Din acest unghi, lucrurile stau catastrofal la nivelul realizărilor.
Drumul de la Bacău reprezintă o mare problemă și de-abia de acum încolo se fac planuri. Drumul de la Roman este reabilitat pe jumătate. Drumul spre Harghita prin Cheile Bicazului suferă cumplit după ce trece de Bicaz. Drumul spre Poiana Largului și, mai departe, spre Durău – Borsec sau spre Vatra Dornei reprezintă o adevărată capcană, mai ales pe segmentul Bicaz-Poiana Largului. Nici calea spre Izvorul Muntelui nu e practicabilă, iar axialul spre Durău iese din orice discuție dacă nu ai mașină de teren.
Singurii pași înainte s-au făcut pe ceva drumuri secundare, dar la fel de importante, de la Roznov la Girov și de la Girov la Hanul Ancuței.
Drumul de la Roznov la Tazlău, refăcut pe foarte mulți bani, pare să aibă nevoie de ample lucrări de reabilitare post-reabilitare, pe porțiuni foarte largi, unde e vizibil că s-a lucrat prost. Sau proiectul a fost deficitar.
Un al doilea plan viza ”realizarea unei autostrăzi care să facă legătura dintre Moldova și Ardeal și care să traverseze județul Neamț”.
Dorința respectivă a fost pusă în strategie doar așa, de amorul artei, Consiliul Județean fiind depășit de o asemenea lucrare și de lipsa atribuțiilor, care se află la Guvern. Discuțiile privind autostrada sunt în vogă și, dacă peste 5-10 ani se va putea circula pe ea, va fi un lucru bun. În acest moment putem vorbi despre ea ca fiind o posibilitate și o necesitate.
Punctul cel mai la îndemâna Consiliului Județean a fost și ar trebui să fie ”modernizarea/ reabilitarea drumurilor naționale, județene și comunale”, cu mențiunea că modernizarea drumurilor naționale nu stă în puterea autorităților locale. În acest domeniu, s-au cheltuit bani cu toptanul, iar rezultatele nu se apropie de realitatea necesarului din județ. Este clar că s-au cheltuit suficienți bani ca să avem drumuri bune. La fel de clar este că drumurile nu arată așa cum ar trebui. Misterul stă în modul de atribuire a lucrărilor, de cele mai multe ori clientelar. A cântărit mult și perioada aleasă. De exemplu, drumurile comunale și județene se refac/ repară în funcție de rundele de alegeri, de rezultatele acestora și de puterea de influențare a factorului de decizie național. De aici interese și abuzuri, de aici probleme la raportul costuri-calitate. În definitiv, nimeni nu vrea ca drumurile să țină o veșnicie, pentru că a le repara este cea mai rentabilă activitate pentru toată lumea. Până nu demult, nimeni nu măsura grosimea stratului de asfalt, iar compoziția era analizată de formă. Bitumul putea fi de bună calitate sau de proastă calitate, în funcție de unde putea fi luat – de la Bacău, de la Dej sau de prin resturile de la Drupo.
Județul și reabilitarea patrimoniului cultural
Planurile ambițioase de la acea vreme păreau să fie făcute de un profesor de istorie cu dragoste de patrimoniu. Vorbim aici despre Vasile Pruteanu, președinte la acea dată. În chenarul alăturat le puteți citi, așa cum au fost ele concepute.
[message_box title=”” color=”red”]
- Reabilitarea patrimoniului cultural,
- Restaurarea obiectivelor de patrimoniu cu potențial turistic și realizarea amenajărilor corespunzătoare pentru punerea în valoare a acestora;
- Identificarea și amenajarea corespunzătoare a unor locații în interiorul sau vecinătatea obiectivelor culturale, în care turiștii să poată servi o gustare sau băutură răcoritoare, astfel încât vizita la un muzeu să fie atât o oportunitate de instruire, cât și de relaxare;
- Îmbunătățirea interpretarii exponatelor pentru vizitatori, inclusive material lingvistice suplimentare”
[/message_box]
Capitolul reabilitări ar putea fi deschis cu cea de la Cetatea Neamțului. Un proiect ambițios, cu bani europeni, mulți, și cu rezultate vizibile. Din păcate, proiectul s-a făcut în pripă, cu economii acolo unde nu trebuia, dovadă că acum plouă în mai toate încăperile. Despre modalitatea concretă de reabilitare – parțială, din păcate -, nu suntem îndrituiți să vorbim. Dar despre geamurile termopan, despre fierul beton ieșit la vedere, despre drumul de acces cu asfalt în loc de piatră sau despre parapetul din tablă galvanizată – toate fiind materiale uzuale pe timpul domnitorilor Moldovei – și-au dat cu părerea specialiști în domeniu, care s-au luat cu mâinile de cap. Oricum, s-a făcut un pas înainte, iar locul arată măcar decent. Că este așa o demonstrează tot mai desele încercări ale administrației din Târgu Neamț de a prelua administrarea cetății, ca să poată apărea tot felul de stabilimente în interiorul complexului.
Tot la același capitol pot fi trecute ca succese reabilitările făcute la obiective ale Complexului Muzeal Neamț, într-un proiect promovat de Primăria Piatra Neamț. Este vorba despre Turnul lui Ștefan, Curtea Domnească și Muzeul de Etnografie. Și cam atât.
Mult mai bine stă județul la ”amenajarea corespunzatoare a unor locații în interiorul sau vecinătatea obiectivelor culturale, în care turiștii să poată servi o gustare sau băutură răcoritoare, astfel încât vizita la un muzeu să fie atât o oportunitate de instruire, cât și de relaxare” . Există câteva locuri amenajate decent și cu un minim bun-gust, cum ar fi cele de la lacul Pângărați sau cele de la ieșirea din Bicaz. Evident, ele își au rolul lor, dar nu pot înlocui un plan coerent de reabilitare a unui patrimoniu, bogat, dar aproape lăsat în părăsire în Neamț. Mănăstiri precum cea de la Tazlău, biserici vechi de lemn, alte obiective de patrimoniu așteaptă planuri concrete și mai ales urgente. Pentru că, între timp, patrimoniul județean dispare sub privirile nepăsătoare ale celor care ar trebui să se ocupe de el.
Dincolo de vorbe goale
În strategia din 2009, apar o mulțime de slogane, precum ”reabilitarea spațiilor de cazare și crearea/ dezvoltarea zonelor de agrement; reabilitarea spațiilor de cazare la standard europene; dezvoltarea turismului de afaceri prin crearea facilităților pentru întâlniri în cadrul structurilor hoteliere; crearea, modernizarea și diversificarea dotărilor de agrement;
dezvoltarea și diversificarea infrastructurii fizice de agrement necesară pentru realizarea unei oferte de petrecere a timpului liber (hipism, parașutism, sporturi extreme, etc.), la periferia orașelor și a stațiunilor; crearea unor zone de atracții turistice – parcuri de distracție, parcuri de folclor/ cultură”- în momentul când ajungem la lucruri serioase, ne dăm seama că nu s-a făcut mare lucru.
Despre reabilitarea stațiunilor turistice din județ nu poate fi vorba. La Durău nu prea ai ce face – te plimbi pe munte, mănânci, bei în 4-5 pensiuni sau hoteluri și cumperi suveniruri de la tarabe. Nu există un program coerent de promovare a stațiunii, pârtia de schi a fost blocată sistematic, dualismul de putere în zonă, cu influența puternică a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, contribuie din plin la blocaj. Ce s-a făcut bun în zonă este opera investitorilor particulari, dar totul s-a făcut haotic. Nu există un plan de sistematizare, de dezvoltare.
Stațiunile balneare sunt și ele la pământ. Bălțătești funcționează pentru că a fost preluat de Ministerul Apărării Naționale, dar nu se poate vorbi acolo de investiții și de aducerea stațiunii la standarde suportabile. La Negulești nu s-a făcut nimic de ani buni și nici nu sunt semne reale, decât dacă se va gândi ceva integrat împreună cu Spitalul Județean de Urgență. Gluma cu societatea care administrează ”stațiunea ” Negulești nu poate fi spusă credibil nici unor copii în scutece. La Oglinzi sunt promisiuni, deocamdată neonorate. Implicarea Primăriei cu terenuri și a unui fond al proprietății private nu poate să ducă gândul decât la un nou tun pregătit pentru ceva persoane importante. În asemenea stabilimente trebuie locuri de cazare decente, aparatură, trebuie create și alte atracții, trebuie bani și, după aceea, promovare reală, nu amatoare, prin niște pliante date doar la ocazii festive.
Proiecte bune, bani mulți, rezultate…
Pe site-ul Consiliului Județean, se găsește o secțiune numită ”Proiecte ce au ca scop dezvoltarea turismului”.Locul principal îl ocupă un program depus de Consiliul Județean ”în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului, DMI 5.3 – Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică,Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice, un număr de 5 proiecte care au drept scop promovarea produselor turistice pe care le deține Județul Neamț.”
În urma acestui demers, s-ausemnat mai multe contracte de finanțare, care au fost deja implementate. Să le luăm pe rând.
”Campanie de promovare a turismului în județul Neamț prin participări la târguri și expoziții naționale”,cu o valoare de 231 mii euro (946 mii lei). S-au cheltuit bani mulți, s-a participat la târguri, dar nimeni nu a putut să ne arate niște rezultate de pe urma acestor participări. Întotdeauna s-a vorbit la nivel laudativ despre standurile județului și cam atât. Când a venit vorba despre raportul costuri-rezultate, toată lumea a tăcut mâlc, doar fraze de genul ”rezultatele se vor vedea în timp” s-au putut face auzite.
”Promovarea turismului ecumenic din Județul Neamț”, cu o valoare de 242 mii euro. Pliante frumos colorate, un filmuleț, cuvinte frumoase, ceva hărți. A crescut numărul oamenilor care fac turism ecumenic în Neamț de pe urma acestui program? Probabil că activitatea Părintelui Iustin și a altor câțiva monahi cu har a contribuit mai mult la acest gen de turism decât programul amintit. Banii s-au cheltuit cu grijă, pentru firme alese cu și mai multă grijă și o analiză a cheltuielilor ar scoate la iveală foarte multe surprize.
”Promovarea ariilor naturale protejate din Județul Neamț”, cu o valoare de 242 mii euro. Un program necesar și important, având în vedere numărul și importanța acestor zone din județ. Demersul merită semnalat, modalitatea prin care a fost finalizat este discutabilă. Aceleași pliante, hărți, aceleași cheltuieli despre care mulți spuneau că pot fi regăsite mai târziu în materiale publicitare de campanie.
”Tradiții și artă populară în ținutul Neamț”, cu o valoare de 199 mii euro.
Iarăși un program important, bine ales ca temă. Ce a rămas de pe urma lui ar trebui valorificat de Centrul pentru Cultură și Arte ”Carmen Saeculare”, care ar trebui se ocupe mai mult de așa ceva și mai puțin de tot felul de petreceri câmpenești cu iz electoral.
”Colecții muzeale și vestigii istorice în Județul Neamț”,cu o valoare de 229 mii euro. Și acest proiect era necesar, dar, la fel ca în cazul celorlalte, s-a pus accent mai mult pe partea de pliante, nu și pe partea de diseminare la nivel național, de integrare a acestui proiect, împreună cu celelalte, într-o promovare coerentă la nivel național și internațional.
Concluzia ar fi că s-au făcut proiecte interesante pe niște lucruri importante, dar nu s-a pus accentul necesar pe partea de promovare, fundamentală atunci când se doresc rezultate palpabile.
Din fonduri proprii, Consiliul Județean Neamț a marcat 8 dintre intrările în județ cu panouri moderne care prezintă harta județului, iar parcările din lungul principalelor artere de circulație au fost dotate cu piese de mobilier stradal, respectiv foișoare, mese și bănci, pentru asigurarea unor condiții optime de parcare și odihnă a turiștilor care vizitează județul Neamț.
Alte proiecte
De la specialiștii pe turism ai CJ Neamț aflăm, în propriul lor limbaj, că ”Pentru transformarea zonei Lacului Izvoru Muntelui din Județul Neamț într-o atracție turistică reală, Consiliul Județean Neamț a realizat un plan de amenajare a teritoriului zonal, un instrument teoretic care sintetizează principalele obiective de dezvoltat prin politici unitare la nivelul tuturor localităților implicate (orașul Bicaz și comunele Hangu, Poiana Teiului, Ceahlău) și care analizează posibilitățile de dezvoltare a turismului în corelație cu dezvoltarea generală, socială și economică a zonei”.
Și continuă: ”În cadrul planului au fost identificate toate terenurile aflate în proprietatea unităților administrativ-teritoriale și care pot fi utilizate pentru realizarea obiectivelor de investiții. PATZ-ul «Amenajarea în scop turistic a zonei Lacului Izvoru Muntelui» este totodată un instrument pus la dispoziția mediului privat de către administrația județeană, în scopul facilitării dezvoltării investițiilor în zonă.
«Dezvoltarea infrastructurii turistice din zona montana înaltă – Masivul Ceahlău» este un proiect prin intermediul căruia se realizează amenajarea bazei de salvare și refugiu montan de la Duruitoarea și de pe Ocolașul Mic, reparații și reabilitarea termică a bazei salvamont din Durău și a celei de la Dochia, precum și refacerea sistemului de semnalizare pe traseele montane din Masivul Ceahlău. Valoarea investiției este de 1.180.000 lei și se realizează din fonduri ale Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului.” (sursa: site-ul Consiliului Județean Neamț)
Concluzie: Avem un județ frumos, avem multe locuri de vizitat, multe de oferit, nu avem infrastructură, nu avem un proiect de dezvoltare a turismului cu obiective clare, cu termene și, mai ales, nu avem o strategie de promovare la nivel național.
Gluma cu spotul de 5 secunde difuzat pe o televiziune națională, unde s-a dat o căruță de bani degeaba, pare una care ar putea, mai ales în actualul context, să intereseze mai mult DNA-ul decât pe un eventual evaluator al rezultatelor produse de spot.
Există, trebuie să remarcăm, și câteva semne bune. Recent, în organizarea Consiliului Județean Neamț, Complexului Muzeal Județean Neamț, Primăriei Piatra Neamț și asociațiilor de meșteșugari, am avut ”Festivalul de artă populară «Lada cu zestre», o ediție cu adevărat interesantă, cu peste 90% dintre participanți care chiar se încadrau în categoria meșterilor populari, fără maneliști sau chinezării. Dacă Festivalul Muntelui Ceahlău, de la Durău, din august, și ”Ziua satului românesc”, din septembrie, vor avea aceeași ținută, vom putea spune că se mișcă ceva la nivelul mentalității, nu și al promovării. Revenirea ”Vacanțelor Muzicale” pe firmamentul evenimentelor importante este, și ea, un semnal.
Mai rămâne ca toate acestea să reprezinte confirmări în timp și rezultatele să fie vizibile, inclusiv în privința afluxului de turiști români sau străini.
Valentin BĂLĂNESCU
