Promisiunile electorale ale lui Gheorghe Ștefan s-au demonstrat, în ani, mai degrabă o ”pohtă ce-a pohtit-o” primarul de Piatra Neamț. Pe toate câte le-a făcut în oraș le-a unit sub sloganul că va transforma Piatra în ceea ce a fost odată, respectiv Perla turistică a Moldovei. Visul primarului avea să se împiedice într-o mulțime de obstacole, deși, la început, de la stadiul de vorbă până la cel de hârtie, a mers ca uns. De la hârtie la faptă a fost mai greu.
Undeva pe acest traseu sinuos, s-a rupt filmul raiului turistic și s-a reținut în dreptul proiectelor de pe dealuri doar banii tocați. Mulți bani, aruncați, îngropați, săpați, înnămoliți, betonați, înierbați etc. Totul îmbrăcat într-o spuzeală din care ieșeau în față doar ambițiile abia tangențiale cu realitățile și încăpățânarea de a le pune grabnic în practică fără nicio opreliște din partea legilor naturii sau ale țării.
Dezastru, numele tău e Cozla!
Cel mai vizibil eșec dintre toate îl reprezintă dezastrul care a ajuns să fie muntele Cozla, frumoasa, mândra Cozlă, (încă) un simbol al orașului. Pe cât de maiestuoasă pe atât de imprevizibilă și vulnerabilă în fața stihiilor naturii, la momentul planurilor de dezvoltare turistică a infrastructurii, Cozla avea deja un trecut cel puțin aventuros. Scăpase totuși de amenințarea naturii grație unui liberal autentic, Nicu Albu, poate cel mai vrednic primar pe care l-a avut orașul, care a făcut un lucru simplu: a plantat copaci și-a gândit drumuri trainice, unele din ele încă la locul lor, rezistând în fața puhoaielor, indiferent că au venit din nori sau cu buldoexcavatorul. Dacă atunci s-a descurcat și-a rămas pe loc, din 2005, de când ”infrastructura turistică” a devenit litania administrației proaspăt instalate la butoane, Cozla a început să cadă. Câte-un pic. La început au fost copacii, retezați în numele și pentru slava stâlpilor și traseului telegondolei. Masacrul a continuat cu șantierul pornit în vârful Cozlei, care a însemnat alte hectare de copaci defrișate, alte săpături, alte cupe de excavator care mușcau din munte. Iar muntele a ripostat, luând-o încet și fără milă la vale.
De reținut este că nici asta nu a oprit planurile raiului turistic. Le-a încurcat puțin, le-a completat cu alte proiecte, cu bani mulți și foarte mulți, de sistematizare, de consolidare, de reabilitare. Din 2006 până anul acesta inclusiv, Cozla este pe de o parte cârpită, pe de o parte jumulită.
Primăria face documentații și asistă activ la dezastru
Viceprimarul Aurelia Simionică ne-a declarat că în acest moment se așteaptă un răspuns la demersurile, făcute inclusiv de Prefectură, la Guvernul României, de unde să se aloce fonduri pentru acțiunea de reabilitarea a muntelui Cozla. Din punctul de vedere al eforturilor proprii, doamna viceprimar ne-a declarat că ele se fac prin intermediul Publiserv și al cetățenilor beneficiari de ajutor social, care au ajutat la decolmatarea șanțurilor. În momentul când i-am amintit despre traseul străbătut în cadrul competiției ”Tare ca Piatra”, recent desfășurat în Piatra Neamț, inclusiv pe Cozla, și în urma căruia au rămas șanțuri acoperite și răni adânci în munte, doamna Simionică a promis că va merge personal să vadă despre ce este vorba. Da’ pe organizatori de ce nu-i ia să decolmateze șanțurile?
Cozla – Cronica unui proiect ratat
Momentul exact când a încolțit ideea unei telegondole la Piatra Neamț este incert, ține de bucătăriile interne de campanie ale echipei lui Gheorghe Ștefan. Era prin 2003-2004, oricum. Cap de afiș în primele promisiuni electorale ale celui care avea să devină primar al Pietrei preț de trei mandate (și încă se numără), telegondola este scopul care scuză mijloacele cu care muntele Cozla a fost călcat în șenile și săpat adânc, sistematic. Consecvența cu care echipa Gheorghe Ștefan a ținut de acest proiect, bine ambalat în ”Dezvoltarea infrastructurii turistice pe masivul Cozla”, merge până încăpățânare, una din acelea care nu acceptă propuneri, sugestii și cu atât mai puțin reclamații. Nimeni nu poate acuza echipa din fruntea orașului de rea-intenție sau rea-credință, dar poate alcătui o lungă listă de reproșuri, de la graba și pompierismul cu care s-au pornit lucrările, la nepăsarea arătată față de studii temeinice, la obținerea mai mult decât superfluă a autorizațiilor și avizelor necesare și la năuceala oficială, instalată după ce a devenit evident că muntele nu ține cont de strategii turistice cincinale. Că autoritățile n-au ascultat de la un bun început și părerile celor care i-au avertizat că nu e bine ce fac, ține de natura umană și puterea conferită de vot. După ce au văzut cum Cozla cade, și cade, și cade, n-au mai avut ce face. Le-a rămas să încerce să repare. Dar și asta e greu, după cum se dovedește.
Un proiect grandios și controversat
Din capul locului trebuie precizat că proiectul privind dezvoltarea turismului cu epicentrul Cozla a țintit spre fonduri nerambursabile. Primăria a susținut sus și tare lucrările pe Cozla, telegondola ș.a.m.d., argumentând că se vor obține fonduri europene, deci cheltuiala locală va fi minimă, în timp ce beneficiile vor fi maxime. Izvorul financiar a fost identificat în Programul Phare 2004-2006, însă proiectul Primăriei Piatra Neamț a fost respins. S-a mers înainte, fără bani europeni.
În vara lui 2006, lucrările au demarat. Proiectul era pe cât de grandios pe atât de costisitor și începea să fie și controversat. Dinspre primărie, prin vocea primarului Ștefan (mai rar), a viceprimăriței Mihaela Stoica (mai des) și a societății special înființate pentru turismul local, Perla Invest, s-a vorbit despre instalațiile de telegondolă și telescaun, telecablu, pârtie omologată de schi și de tubing, plus o întreagă bază turistică pe Cozla. Presa consemna două pârtii de schi (una pentru începători, cealaltă pentru avansați), un telescaun cu capacitatea de 1.200 persoane/ oră, sistem de iluminat ca să poată sta turiștii până târziu, un centru pentru servicii și închiriere de material sportiv, un patinoar artificial, telegondolă de pe Pietricica pe Cozla (!), restaurante, cafenele, terase, terenuri de tenis, volei, badminton, minifotbal, piste speciale pentru mini-bob, mountain-bike,
discoteci. Liftul înclinat de pe Pietricica era cotat pe la 2,46 milioane de euro, telegondola pe la 4,32 milioane.
Bugetul a dus cât a putut povara, dar, pentru acoperirea costurilor, s-au deschis linii de credit la bănci. Mai întâi vreo 40 de milioane de lei (11,5 milioane de euro, la vremea aceea) la Alpha Bank, apoi la BCR. Primăria a garantat aceste împrumuturi. După cum se aștepta toată lumea, mai puțin conducerea primăriei, costurile inițiale estimate în proiect au fost depășite, cu mult. Nici azi nu se știe exact cât a costat toată afacerea, deși nu e terminată. S-a vorbit de 12, 14, chiar 15,6 milioane de euro, dar, după atâtea majorări de capital social, permutări de garanții de la oraș la Perla Invest și inventarieri parțiale ale investițiilor, totul e în ceață.
Nici măcar pe declarațiile oficiale nu se poate pune bază: în pliantele electorale, staff-ul lui Ștefan vorbea de mulți bani, că era investiție, în replicile adresate ”tendențioșilor” se vorbea de mai puțini, că era cheltuială.
E cert că numai telegondola a costat 10 milioane de lei, pe care nu-i scoate la capacitatea cu care circulă de la inaugurare încoace. Adică din 2008, an electoral. Folclorul urban vorbește și acum că ”Ștefan a vrut să fie gata telegondola înainte de alegeri” ca să explice graba cu care au început și s-au făcut lucrările. Dacă asta a vrut, i-a ieșit. Telescaunul a pornit în ianuarie 2008, în februarie s-a inaugurat telegondola, cu plecare de la Gară, chiar dacă pereții n-aveau nici măcar tencuială.
Începutul sfârșitului
Cu al doilea mandat câștigat, primarul Ștefan a dat înainte cu proiectul. Era deja un an de la primul semn de suferință arătat de Cozla: după o ploaie de august, în 2007, străzile Bujorului și Obor, de la poale, s-au umplut de nămol de la pârtia de schi. A fost ocazia cu care au început să intre în propoziție cuvinte precum ”studiu geotehnic”, ”zid de sprijin”, ”corectarea torenților spre rigolă”, ”lucrări de consolidare”, ”reîmpăduriri” (5.000 de măceși sub telescaun și telegondolă și iarbă!).
Iulie 2008 a adus din nou Cozla în oraș, sub formă de mâl, care s-a oprit în ușile Kauflandului. Reproșurile au fost mai vocale, așa încât Perla Invest s-a gândit să capteze apele pluviale: ”Avem un proiect de stabilizare a versanților Muntelui Cozla în zona platformei de plecare a telescaunului, prin captarea apelor meteorice din zonă și transmiterea lor către sistemul de canalizare al orașului. Proiectul prevede filtrarea apelor prin decantoare și denisipatoare, astfel încât să nu mai apară problemele cu mâlul și apa de pe străzi”, declara directorul de atunci al Perlei, Aurel Maxim. Tot el avansa un termen de 4 luni și costuri între 2,7 și 3 milioane de lei. N-a fost să fie. Au început, tot cam pe atunci, lucrările la alimentarea cu apă a ”infrastructurii turistice de pe Cozla”, ceea ce, pe lângă cele 5 milioane de lei date de primărie Perlei Invest ca majorare de capital social, a însemnat și săpături. Multe. A venit 2009, a venit criza, au continuat lucrările, mai mult pe partea de clădiri și facilități turistice sus, pe Cozla, și mai puțin pe stabilizarea versanților. Primăria a intrat în vara lui 2009 cu gândul că, până la finele anului, va termina de construit și amenajat punctul de sosire a telegondolei din vârful dealului. N-a terminat. Toamna lui 2009 și mai ales primăvara lui 2010 a adus peste oraș alte ploi, alte șuvoaie, alte noroaie. Plus problema fundației de la câțiva stâlpi ai gondolei, care dădeau semne de oboseală.
În iulie 2010, presa consemna intenția municipalității de a ”repara” Cozla până-n toamnă, cu ”plantări de măceși, salcâmi și pini silveștri”, și de a consolida primul stâlp al telegondolei ”cu gărdulețe de protecție”. Cost estimat – 1 milion de lei, termen de finalizare – 5 ani, că erau programați la plantare 11.000 de măceși și arbuști de cătină.
„Nu există riscul să fie afectate casele de la baza masivului. A fost demarată procedura pentru un proiect de stabilizare a dealului Cozla. Există un proiect de împădurire aprobat de Administratia Fondului de Mediu, care va fi demarat în această toamnă. Tot la începutul toamnei vor demara si lucrările de stabilizare a zonei din jurul primului pilon al telegondolei. Au existat alunecări de teren si aici, dar nu a fost afectată în nici un fel structura de rezistentă a stîlpului. Odată cu proiectul de stabilizare, vor fi realizate niste gărdulete de protectie si stabilizare a solului” – Radu Tudor, purtătorul de cuvânt al primăriei, iulie 2010.
Cu proiectele împotmolite, fără nicio posibilitate de a susține de la buget continuarea investițiilor sau de a mai lua vreun credit, primarul Gheorghe Ștefan a început să ”abordeze” problema politic și să folosească trecerea politică de care se bucura pentru a obține finanțări guvernamentale. Primele 10 milioane de lei au ajuns în 2009, prin HG, ”pentru finalizarea dezvoltării infrastructurii turistice pe Cozla, traseu turistic și lift înclinat pe Pietricica, respectiv realizarea unei instalații de transport pe cablu între Pietricica și Cozla”. Apoi s-au semnat diferite contracte, dintre care se remarcă proiectul privind ”Dezvoltarea infrastructurii turistice pe masivul Cozla”. 13 milioane euro (56.477.132,90 lei), din care Primăria voia să suporte maximum jumătate, iar restul să fie finanțare europeană nerambursabilă.
”Proiectul ar cuprinde 3 drumuri de acces și spații pentru parcare, realizarea unui patinoar artificial, cu o suprafață de peste 1.500 m.p., un centru de închiriere a echipamentelor sportive, două părtii de schi, una pentru începători (2.200 m.) și alta pentru avansați (1.400 m.), un punct de informare turistică, modernizarea punctului Belvedere, asigurarea utilităților precum și patru kilometri de trasee de drumeție prin pădurea de pe dealul Cozla. Pârtiile ar urma să aibă instalații de nocturnă, transport pe cablu și tunuri de zăpadă. Termenul de finalizare a lucrărilor: 31 iulie 2012”.
Lucrările n-au fost finalizate, proiectul a devenit într-un final de vreo 46,5 milioane de lei, a prins finanțare nerambursabilă pe axa turismului și urma să fie încheiat în 2013. Teoretic, acesta este punctul în care ne aflăm acum. Practic, Cozla a renunțat să mai coboare în oraș sub formă de mâl și noroaie. A trecut la etapa pietre și stânci.
„Suntem atât de mulți aici, la inaugurarea telegondolei de la Piatra Neamț. Este, cred, un moment istoric pentru Piatra Neamț, pentru că telegondola funcționează. Avem tubing, avem pârtie de schi, avem
telescaun. Urmează telecabina care va lega Pietricica de Cozla, alte două pârtii și liftul înclinat pe Pietricica. Iar asta este bine. Vrem să facem din Piatra Neamț un oraș turistic, un oraș european. Doresc tuturor celor care sunt prezenți aici, dar și celor care vor veni să se plimbe cu telegondola, sănătate și să se bucure de ea” – primarul Gheorghe Ștefan, la inaugurarea telegondolei, 2008.
Dana OSTAHIE
2 comentarii
…chiar daca ma intristeaza foarte mult acest articol eu unu stiu un singur lucru ca atunci cand am vazut prima oara telegondola din Piatra Neamt mi-au dat lacrimile…
…in orasul tineretii mele s-a incercat imposibilul si partiel s-a reusit…
…fara ambitiile acestui vrednic primar cred ca n-am fi avut nimic nou,notabil, la Piatra Neamt,perla Moldovei…mai cred ca nu ramane decat ca urmasii lui Gheorghe Stefan sa-i desavarseasca visul,opera,spre bucuria noastra si a celor de dupa noi…nu obstacolele sa ne inspaimante ci lipsa visului…arhitect Nicolae Munteanu.
…chiar daca ma intristeaza foarte mult acest articol eu unu stiu un singur lucru ca atunci cand am vazut prima oara telegondola din Piatra Neamt mi-au dat lacrimile…
…in orasul tineretii mele s-a incercat imposibilul si partiel s-a reusit…
…fara ambitiile acestui vrednic primar cred ca n-am fi avut nimic nou,notabil, la Piatra Neamt,perla Moldovei…mai cred ca nu ramane decat ca urmasii lui Gheorghe Stefan sa-i desavarseasca visul,opera,spre bucuria noastra si a celor de dupa noi…nu obstacolele sa ne inspaimante ci lipsa visului…arhitect Nicolae Munteanu.