Metodologia unitară pentru repartizarea consumului total de apă și facturarea individuală promovată la Roman a stârnit invidii în județ. Izbânda trecută în dreptul administrație conduse de Dan Laurențiu Leoreanu are valențe folclorice și zboară din gură în gură. Uneori se oprește, cum s-a întâmplat la conferința de presă organizată vinerea trecută de deputatul Dorinel Ursărescu. Liderul liberalilor din județ a salutat reușita romașcanilor, explicând că inițiativa adoptării metodologiei aparține consilierilor locali liberali. Mai mult, a anunțat că partidul va susține un proiect similar la Piatra Neamț.
De la bun început, ceva ar fi trebuit să tragă atenția. Compania Apa Serv, altfel colțoasă când vine vorba despre prețuri și facturi la apă și canal, a acceptat suspect de repede metodologia propusă. Discuțiile despre detaliile tehnice ale procedurii se închideau invariabil la costuri de implementare a contorizării și nu se mergea mai departe.
În realitate, asemenea metodologii nu sunt de dată recentă. Legea 51/2006 (Legea serviciilor comunitare de utilități publice) și Legea 241/2006 (Legea servicului de alimentare cu apă și de canalizare) sunt clare. La fel e și Ordinul nr. 90 din 20 martie 2007 al președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală în legătură cu aprobarea Contractului-cadru de furnizare/ prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Practic, nimeni nu e la discreția unei companii de apă. Numai cine nu vrea nu găsește detalii suficiente pe internet, în dreptul companiilor surori cu Apa Serv. Bunăoară, ne putem opri în Oltenia, unde o metodologie similară e însușită de de ani buni de zile de către SC Aparegio Gorj SA – Apă și canal. Acolo nu este loc de confuzii.
Conform legii, punctul de delimitare între instalația furnizorului și cea a utilizatorului (asociațiile de proprietari, în cazul nostru) este locul de amplasare a apometrului de branșament. Ce mijloace de măsură a montat fiecare, în funcție de câte coloane de apă are în casă, devine irelevant în perspectivă fiindcă procedurile, aflăm de la olteni, se referă la condominiile care au contorizarea făcută în proporție de 100%, dar accesibilă într-un spațiu comun, plus că toți membrii asociației trebuie să-și dea acordul cu facturarea individuală. Contractul dintre utilizator și operator rămâne în picioare și e limitat de acel punct unde se află contorul de branșament cu sistemul public de alimentare cu apă, de regulă un cămin cu apometru. Cât privește viitoarele apometrele personale – altele decât cele utilizate în prezent, în regim de repartitoare de costuri -, acestea nu vor fi luate în seamă pentru un contract, ci pentru convenții individuale de prestări, ele fiind recunoscute ca simple mijloace de măsură (MDM).
Preluarea în facturare individuală presupune o serie de condiții, printre care:
– toți proprietarii spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație din cadrul condominiului în cauză trebuie să aibă montate MDM care să măsoare consumurile tuturor instalațiilor de utilizare a apei pentru locația pe care o deține;
– proprietarii imobilelor au obligația de montare a MDM la toate punctele de consum comune (eventuale spălătorii, robinete în subsol etc.);
– cheltuielile ocazionate de montarea, întreținerea, citirea și verificarea metrologică a MDM vor fi suportate de proprietarul individual;
– reducerea procentului de 100% al proprietarilor care au montate MDM pe toate instalațiile sau renunțarea unuia dintre aceștia la facturarea individuală conduce la renunțarea de drept la facturarea individuală.
Lista de condiții, înainte de a descoperi că nu e mare sfârâială nici cu defalcarea și facturarea consumului, nu egata. Și la Gorj, dar și la Roman se prevede ca mijloacele de măsură să fie montate într-un spațiu comun, accesibil, pentru a fi citite fără opreliște. La o primă lectură îți scapă acest amănunt, numai că odată ce te-ai lămurit cine plătește începi să faci calcule. Pe lângă calcule, intervin aspectele tehnice. Absolut nimeni nu a găsit de cuviință să explice cum și pe unde duci țevile astfel încât să ai un singur apometru pe fiecare proprietar, eventual într-o firidă comună. Vă dați seama ce lucrări trebuie efectuate ca să treci de la două coloane de apă la măsurători pe una singură? Cine se leagă la cap? Desigur, cei de la companiile de apă cunosc aceste aspecte și, probabil, se distrează de mama focului.
Teoretic, este prevăzută și posibilitatea trecerii de la organizarea pe verticală a afacerii, la una pe orizontală, fiecare montând un apometru la ușă, pe casa scării. Art. 31, al. 10 din Legea 241/2006 nu lasă loc de dubii:
● În cazul imobilelor condominiale existente, individualizarea consumurilor de apă rece în vederea repartizării pe proprietăți/ apartamente individuale a costurilor aferente se realizează, în funcție de modul de proiectare și realizare al instalației interioare de distribuție adoptat, astfel:
a) prin contoare individuale montate pe racordul propriu la intrarea în fiecare apartament sau spațiu cu altă destinație – în cazul distribuției interioare orizontale;
b) cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor/dispozitivelor de consum aferente fiecărui apartament sau spațiu cu altă destinație – în cazul distribuției interioare verticale.
Problema joncțiunii coloanelor de apă rămâne în picioare. Oricum, este de neînțeles cum, pe altarul populismului ieftin, ceva ce nu rezolvă nimic în fond e prezentat drept o reușită istorică. E mai curând o „reușită” isterică, perfectă pentru a pune lumea la cheltuieli importante.
Modul de repartizare a consumului de apă, dacă este citit cu atenție, aproape că închide definitiv subiectul. Consumul individual rămâne cel citit pe apometrul aferent, dar acestuia i se adaugă cota parte din consumul comun, inclusiv pierderile interioare. Mai clar, e vorba despre repartizarea diferenței între consumul înregistrat de contorul de branșament și suma consumurilor repartitoarelor individuale, acelea duse într-un cămin sau o firidă specială. Că repartizarea nu o face asociația de proprietari, ci furnizorul de servicii de apă și canalizare, cu acordul asociației, în baza unui algoritm acceptat de ambele părți, nu schimbă socotelile de fond. Oare să nu se prindă lumea?
Dacă nu uităm că actualele apometre au regim de repartitoare de costuri, este de-a dreptul de neînțeles cum ne anunță unii că au descoperit apa rece. În condiții de criză, în actuala sărăcie, se întrevede foarte ușor cum unii își freacă mâinile cu gândul la umplerea blocurilor de țevi, urmată de furnizarea și instalarea noilor contoare. Unde mai pui că experiența celor consacrați în afacerea națională cu repartitoarele de costuri montate pe caloriferele din case așteaptă să fie reanimată.
Uite pentru ce se bucură romașcanii!…
Din metodologia vânturată drept mare realizare rezultă fără dubii următoarele: „(…) branșamentul ramificat și contoarele individuale de branșament se vor monta într-un cămin comun amplasat pe domeniul public sau în cofret închis amplasat într-un spațiu comun al condominiului (subsol comun, subsol tehnic accesibil, casa scărilor, spălătorii etc.) pentru care proprietarii și-au dat acordul scris de servitute pentru intervenții în favoarea operatorului”.
Viorel COSMA
