După câțiva ani în care mașinile incendiate, împușcăturile, care au culminat cu asasinarea lui Gheorghiță Mararu, incendierile de spații comerciale, bătăile, amenințările și-au pus toate amprenta pe emblema orașului Piatra Neamț, acesta a început să fie supranumit „Micul Chicago de Moldova”. Băieții buni implicați în toate acestea se lăfăiau în limuzine luxoase, parcau în mijlocul intersecțiilor sub ochii polițiștilor, făceau tranzacții cămătărești cu știința tuturor – totul sub protecție – și încercau să copieze, fără talent, dar cu multă încăpățânare, gansterii pe care îi vedeau la televizor sau în mall-urile pe care le frecventau cu ostentație.
Războiul fraților Mararu cu Puiu Mironescu a devoalat fața hâdă a lumii interlope nemțene. La vremea scandalului, Mararii erau – multă lume spune acest lucru – oamenii cu cei mai mulți bani cash din județ. Aparent, acești bani proveneau doar din cămătărie, Mararii împrumutând pe oricine cerea și care oferea garanții pe măsură. Dacă nu primeau banii, exista o întreagă armată de recuperatori care și acum se simt foarte bine și își fac „meseria” în continuare. Așa au ajuns Mararii să stăpânească spații comerciale, terenuri în oraș și în jurul orașului, să-și permită să cumpere tot ce era scos la licitație sau doar să se prezinte la licitații pentru a obține alte avantaje. Evident, impozite nu au plătit, dar au ajuns să influențeze decizii ale administrației locale, acțiuni ale organelor de ordine și și-au creat un cerc de oameni obligați, de la Piatra Neamț până în Iași, din Iași până în București și aiurea, care îi anunțau despre orice oportunitate, dar și despre tot ce se pregătea împotriva lor. Dacă Gheorghiță Mararu n-ar fi fost împușcat de Falău, omul lui Mironescu, probabil că toată lumea ar fi considerat normală vecinătatea șefului Poliției Neamț de la acea vreme, Aurelian Vasia Șoric cu familia Mararilor. Asta ca să nu mai vorbim despre modul cum Șoric și-a construit casa sau despre bârfele care vorbesc că la Iași un anumit spațiu comercial s-a construit cu banii Mararilor. Reacția șefului Poliției – „De ce sunt Mararii interlopi? Pentru că dau bani cu camătă? Sunt procurori care dau bani cu camătă” – arată cât de mare era frăția interlopilor cu cei care, în mod normal, trebuiau să îi ancheteze. Apropo de procurori, multă lume uită că, în momentul când Mararu era împușcat în cafeneaua „CafeLatino”, înăuntru își beau cafeaua și, probabil, schimbau impresii cu frații Mararu, niște procurori care au „admirat” crima ascunși pe sub mese.
Cine i-a ajutat pe Marari
Este evident că Mararii ca și opozantul lor, Mironescu, au avut relații în Ministerul de Interne de sus până jos. Altfel nu se explică modul în care au sfidat pe toată lumea. Au avut prieteni apropiați și printre politicieni, dovadă că unii dintre ei au fost nevoiți, ani de zile, să dea cu subsemnatul la DNA pentru presupuse colaborări cu aceștia. La nivelul administrației locale a avut, de asemenea, complici – pentru că acesta este termenul corect, de complicitate. Ei au reușit ceea ce un cetățean care chiar ar fi avut dreptul – să construiască spații comerciale între blocuri – nu ar fi reușit niciodată. Ca să obții acele spații într-un oraș strâns ca într-o menghină în ceea ce privește terenurile și spațiile comerciale de echipa coordonată de Gheorghe Ștefan, nu aveai cum, decât cu aprobarea sa. Chiar dacă în hârtii ea poate lipsește. Este suficient să vezi cine a luat spațiul din vecinătatea Mararilor pentru a-ți da seama că exista o complicitate. Dacă oameni din aceste categorii sociale îi ajutau pe Marari, ei nici nu aveau nevoie de altceva. Sistemul pus la punct de aceștia nu putea fi distrus decât de oameni din interior.
Amploarea cazului de la Piatra Neamț este relevată de apariție unui killer angajat din spațiul ex-sovietic. Autoritățile române s-au hotărât să ia măsuri doar când au avut de a face cu bombe și cu criminali plătiți. Probabil că acest caz ar trebui predat la Academia de Poliție și chiar la SRI, atunci când cineva va avea curajul să scoată la lumină pe toți cei implicați în rețeaua infracțională, mulți dintre ei având funcții, numite sau alese, având grade, iar unii beneficiind de imunitate.
Calendarul ”bătăliilor” duse între membrii celor două grupări a fost întocmit de procurorii DIICOT:
– în noaptea de 22/23.11.2005 a fost incendiat în Piatra Neamț autoturismul Audi A8 cu numărul de înmatriculare NT-05-UMB, iar în noaptea de 7/8.02.2006 autoturismul Porsche Cayenne cu numărul de înmatriculare NT-05-WDM, ambele aparținând lui Gheorghe Cătălin Mararu, care i-a acuzat pe Chilat Cristian (Falău) și pe Ioan Dumitru Mironescu;
– la sfârșitul anului 2005 sau începutul anului 2006, Gheorghe Mararu a fost agresat de un individ în scara blocului; nu a făcut plângere la poliție, dar i-a considerat vinovați tot pe Chilat și Mironescu;
– tot la sfârșitul anului 2005, Chilat a fost bătut crunt cu răngile, în fața blocului, și a scăpat cu viață doar pentru că a reușit să se târască sub o mașină parcată; l-a considerat vinovat pe Gheorghe Mararu;
– în dimineața de 11.02.2006, Puiu Mironescu a fost împușcat cu un pistol cu amortizor, în plină stradă, suferind două plăgi – la nivelul maxilarului și al gambei drepte, nu s-a stabilit cine a apăsat pe trăgaci, dar frații Mararu au fost cercetați, din 21.03.2006, pentru instigare la omor (dosarul a zăcut ani de zile într-un sertar, deși se dispusese începerea urmăririi penale);
– în noaptea de 9/10 mai 2006, a fost incendiat un autoturism Mercedes, proprietatea lui Bogdan Mararu, faptă pentru care Falău a fost condamnat la închisoare 2 ani mai târziu;
– pe 24.05.2006, a fost incendiat motelul fraților Mararu, iar pentru această faptă a fost trimis în judecată Daniel Pădurariu, un apropiat de-al lui Mironescu, însă instanța l-a achitat;
– pe 18.10. 2010, la scurt timp după ce-a fost eliberat, Cristian Chilat a fost bătut pe stradă de un individ necunoscut, care l-a învinețit și i-a rupt câteva coaste; n-a depus plângere, dar a fost convins că Gheorghe Mararu a fost în spatele atacului;
– pe 14.11.2010, Falău l-a împușcat pe Gheorghe Mararu, în barul ”Cafe Latino”, și l-a rănit pe Bogdan Mararu, care a intervenit; pentru fapta sa Chilat a primit 19 ani de închisoare, în vreme ce Mironescu a fost doar cercetat pentru complicitate la omor calificat și nerespectarea regimului armelor și munițiilor;
– în seara de 14.02.2011, Mironescu a fost victima unei tentative de asasinat la bariera de la Lilieci, județul Bacău, și l-a considerat vinovat pe Bogdan Mararu, care l-ar fi rugat pe Adrian Marin Botez (Țâță) să-și pună oamenii să-l execute;
– pe 26.11.2012, moldoveanul Vitalie Proca, tocmit de frații Mararu, golește două arme într-un tânăr din cartierul Vitan din București, pe care l-a confundat cu Mironescu;
– în noaptea de 10 spre 11 ianuarie 2013, trei indivizi, tocmiți de Daniel Pădurariu la ordinul lui Mironescu, au montat un kilogram de trotil sub mașina lui Bogdan Mararu
Ce fac în acest moment protagoniștii
- Frații Bogdan Anton și Răzvan Nicolae Mararu – arestați pentru atentatul din Vitan;
- Ioan Dumitru Mironescu – arestat pentru comandarea atentatului cu bombă;
- Cristian Chilat – execută pedepsa cu închisoare pentru asasinarea lui Gheorghe Mararu;
- Daniel Pădurariu – execută pedeapsa cu închisoare pentru montarea bombei sub mașina lui Bogdan Mararu;
- Adrian Marin Botez – condamnat la 12 ani de închisoare pentru că a pus la cale uciderea lui Mironescu, dar liber ca pasărea cerului, cu concursul polițiștilor de la Capitală, care au înțeles ”greșit” decizia instanței.
