Odată ce agățarea lui Traian Băsescu de aproape orice afacere dubioasă sau scandal a devenit sport național, dușmanii săi de moarte exploatează formidabil toate resursele, căile și mijloacele de descurajare a gândirii, a îndoielii românului. Isprăvile astea se țin lanț. Producătorii și difuzorii lor au consacrat în ultimele luni o ostracizare a președintelui, care merge până la nu-i da dreptate chiar și atunci când are. Că toate astea țin de un arsenal de sezon, pus la bătaie pentru desființarea titularului de la Cotroceni, poate fi de înțeles. Că rezistența românului la manipulare, intoxicare și diversiune – salutată în câteva ocazii – nu s-a prăbușit cu totul, riscă să devină inacceptabil, dar și sursă de răsturnare a unor calcule pentru diriguitorii războiului.
Nebunia cu „faptele de corupție fără precedent în România, descoperite în afacerea ALRO”, așa cum sunt prezentate de câteva zile, iese din toate tiparele. Din adevăruri trunchiate violent și asocieri forțate peste orice limită s-a încropit de fapt o campanie oribilă împotriva noastră. Prin comparație, precedenta operațiune, cea cu filmulețele din afacerea Mircea Băsescu – Bercea Mondial, a fost o dulcegărie.
Ni s-a fluturat pe sub ochi o Hotărâre de Guvern (nr. 374 din 13 mai 1999), din care s-a tras concluzia că lui Băsescu i s-au dat puteri absolute asupra tuturor instituțiilor statului implicate la acea vreme în programul de privatizări strategice. Cum la mijloc era un program finanțat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), care ține de Banca Mondială (BM), în scenariu este inclus Theodor Stolojan. Se insistă pe coincidența că Teddy lucra la Banca Mondială. Sunt evocate interesele sale ulterioare la ALRO, după cum și consultanța juridică acordată de Valeriu Stoica. Cui nu este convins încă de conspirația transfrontalieră a celor trei fabricanți ai ruperii PNL, se administrează încă o Hotărâre de Guvern (nr. 563 din 15 iulie 1999), „privind aprobarea Strategiei naționale de privatizare pentru anul 1999”. Pe fondul invocării restructurării societăților mari care înregistrau pierderi la acea vreme, se subliniază că nu era și cazul ALRO, societate blindată de profit. Se sare apoi direct la arhicunoscuta secretizare de peste ani a privatizării companiei în favoarea rușilor și punerea la zid a „tripletei”. În fapt, se fac ture amețitoare în jurul unor adevăruri incomode la scară mai mare, dar trebuia extras numai ce corespunde obiectivului însăilat.
HG 374 pornește de la ratificarea Scrisorii de acord dintre România și BIRD, privind acordarea unui avans de 1,5 milioane dolari SUA dintr-un vitor împrumut de asistență tehnică, în valoarea de 25 milioane USD, destinat dezvoltării instituționale a sectorului privat. Într-adevăr, îl regăsim pe Băsescu, dar nu în calitate de tartor cu puteri absolute. El era președintele Comitetului de coordonare a implementării acordurilor de împrumut PSAL și PIBL (PSAL- Programul pentru ajustarea sectorului privat, PIBL – Programul de dezvoltare instituțională a sectorului privat – n.a.). Din comitet făceau parte încă nouă membri! Rețin atenția miniștrii Valeriu Stoica, Decebal Traian Remeș, Radu Berceanu și Alexandru Athanasiu, guvernatorul Mugur Isărescu, Radu Sârbu de la Fondul Proprietății de Stat și Ovidiu Grecea, președintele Agenției de Valorificare a Activelor Statului. Despre ei nu s-a suflat un cuvânt în clar. Cel puțin Remeș, combatant energic împotriva lui Băsescu, n-avea cum fi luat la șuturi de antibăsiștii fanatici.
În ceea ce privește cuplarea lui Stolojan în conspirație, falsul este strigător la cer. Cât a lucrat la Banca Mondială ca economist și economist principal, după decembrie 1992, n-a avut sarcini în România. Le-a avut în spațiul ex-sovietic, subiectul e unul lat de tot (din lista celor necercetate), a lăsat amintiri nepieritoare în câteva republici (altele decât Federația Rusă!), dar din 1999 revenise în țară și lucra pentru Tofan Grup. În unele documente se menționează că a plecat de la BM din 1998.
Revenind la HG 374, se cuvine amintit că Programul pentru accelerarea procesului de restructurare și privatizare era structurat pe patru domenii majore și începea cu restructurarea sectorului bancar. O chestiune gravă peste care se trece. Actul normativ în sine, unul complex, plin de istorii uitate, poate constitui oricând o temă de cercetare istorică. Completarea dată de HG 563 este fabuloasă fiindcă prezintă cam tot ce ne angajasem să privatizăm. Documentul e contrasemnat cam de întregul Cabinet Radu Vasile. Redescoperim „societățile comerciale mari, selectate în vederea privatizarii cu angajarea de bănci de investiții internaționale”, pe cele alese pentru „restructurare/ lichidare cu angajarea unor firme internaționale adecvate”, precum și firmele de stat „pentru care se vor organiza licitații în vederea participării băncilor de investiții, în calitate de consilieri financiari”. Ce să vezi aici, la ultima categorie? Pe lângă TAROM și SIDEX, descoperim ALRO și ALPROM Slatina, cărora, mai întâi, li se pregătea fuziunea. Nici vorbă de pierderi, nici vorbă de lichidare, pentru a nu mai vorbi de puteri discreționare din partea cuiva.
Din păcate, e complicat să stai de veghe la diversiuni prestând demolări de genul celei de mai sus ori de câte ori suntem agresați. A gândi, a avea rezerve în fața minciunilor diavolești, a apela la discernământul propriu nu are legătură cu peședintele în exercițiu și o poate face fiecare pentru el.
Viorel COSMA