La București, într-un rond din Parcul Herăstrău au fost ridicate douăsprezece busturi de oameni politici cunoscuți drept părinții Uniunii Europene de astăzi. Printre ei, iluștrii Jean Monnet, Robert Schuman, Konrad Adenauer, Paul-Henri Spaak, dar și controversatul Pierre Werner, care a jucat un rol important în construcția uniunii economice și monetare, el fiind considerat tatăl cert al monedei unice Euro. Un singur părinte a fost rebotezat de ai noștri – prenumele lui Spinelli a apărut inițial Alterio în loc de Altiero. De marți, 14 septembrie, încoace, i s-a descoperit biografia. E la mare căutare grație jurnalistei și scriitoarei Barbara Spinelli, fiica sa. Ca de obicei, pe plan național se trece peste amănunte și conexiuni semnificative.
Marele jurnalist și om politic italian (1907-1986) și-a legat numele de conceperea și promovarea federalizării europene. Programul Mișcării Federaliste Europene a pornit de la Manifestul Ventotene (1941), redactat împreună cu alți deținuți politici în timpul captivității pe insula ce dă numele documentului. În 1926, sub regimul fascist al lui Mussolini, fusese condamnat la 16 ani și 8 luni de detenție pentru activitățile comuniste desfășurate. Zece ani i-a petrecut în închisoare. Manifestul, intitulat inițial „Spre o Europă liberă și unită”, este unul dintre primele documente care pledează pentru o Constituție europeană
Spre finalul unei cariere politice prodigioase, a inițiat Proiectul de tratat pentru instituirea unei uniuni europene federale, adoptat de Parlamentul European în 1984, dar blocat de guvernele naționale. A inspirat însă Actul Unic European (adoptat în 1987), prima modificare importantă a Tratatului de instituirea a a Comunității Economice Europene, deschizând drumul spre Tratatul de Maastricht (1992) prin care s-a format Uniunea Europeană. În semn de omagiu, clădirea principală a Parlamentului European din Bruxelles îi poartă numele.
În acest an, Barbara Spinelli a fost aleasă în Parlamentul European din partea unei coaliții de stânga afiliate la Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică. Este vicepreședinte al Comisiei pentru afaceri constituționale din care face parte ca titular nemțeanul Sorin Moisă (PSD). Rămânea necunoscută în România dacă nu cerea respingerea candidaturii ungurului Tibor Navracsics la funcția de Comisar european pentru Educație, Cultură, Tineret și Cetățenie. Acestuia i se impută că, în calitate de vicepremier și ministru al Justiției în Guvernul Orban, a „reformat” Curtea Constituțională și Consiliul Superior al Magistraturii (în versiunile din Ungaria) până le-a făcut decorative. În context, a făcut trimiteri la spusele lui Viktor Orban de la Școala de Vară de la Băile Tușnad, din acest an, când a proclamat sfârșitul pricipiilor democrației liberale și modului liberal de înțelegere a societății, enumerând Rusia, China și Turcia ca exemple de succes. El a afirmat că a copia Occidentul e o dovadă de provincialism. A criticat liberalismul ca factor de structurare a societății pe baza căruia s-au dezvoltat statele occidentale, considerând că nu s-a dovedit o soluție sustenabilă atunci când s-a declanșat criza economică internațională. Promova în schimb modelul naționalist implementat de FIDESZ în Ungaria. „Modelul” are la bază periculoasa strategie „Viitorul nostru” care-i legată de Navracsics.
Abia acum intervenția vehementă a Barbarei Spinelli capătă sens. Ea este purtătoarea unei moșteniri europene fundamentale și n-avea cum rămâne impasibilă în fața tentativei Budapestei de a întuneca Europa liberă și unită proiectată de vizionarul său tată pe timpul când Ungaria îl avea ca mândru conducător pe Miklos Horthy. Indirect, Barbara Spinelli este și avocata României. S-a potrivit, nimic altceva.
Viorel COSMA