Încă din copilărie, când preferințele manifestate la joacă, pe grupuri, stârneau invidii dureroase din partea celor respinși, micuții descopereau instinctiv ce efecte produce cearta aparentă (convenită, de fapt) din interiorul grupului. Ceilalți nu ezitau să-și verse năduful în fața unuia sau altuia, în funcție de afinități. Pe ascuns, se centralizau părerile adunate și, spre hazul tuturor, la final, grupurile și izolații rămâneau cam la fel. Pornind de la instinct, odată cu adunarea anilor și acumularea de experiență, diversificarea certurilor mascate s-a transformat în manieră – directă sau conexă – de atingere a unor obiective. Denaturarea unei glume din copilărie face astăzi să nu mai înțelegi din prima cine cu cine se ceartă și dacă e adevărat, mai ales în chestiunile publice de maximă importanță. Precauția este o atitudine rezonabilă, dar ascunde multă frică, nu înțelepciune. În loc să îi sancționeze ferm pe șmecherii care se dau certați – pe mize naționale, județene, locale, după caz – românul încearcă să nu supere pe niciunul.
Curvăsăria din politica românească, prin daunele ce se configurează în acest sezon electoral, e pe cale să atingă paroxismul în materie de certați închipuiți urcați la „rangul” de dușmani. Cu puține excepții de dușmănie verificată și ireconciliabilă, restul e o mlaștină din care protagoniști cunoscuți ori scot capul pentru a se mânji unii pe alții, ori pentru a se pupa cu foc. Proslăvesc interese publice majore, dar sunt legați de cele personale. La putere, în opoziție sau amestecați, lor le iese întotdeauna cu plus.
Nu mai departe de hotarele noastre județene îndurăm mai rău ca oricând după Revoluția din decembrie 1989 cotropitorii politici și de afaceri asociate care-și bat joc de viețile noastre. Câtă vreme erau resurse publice consistente la dispoziție și împărțeau ce aveau de tranșat în spatele ușilor închise, cooperativa funcționa fără rateuri semnificative. Odată ce „restul populație” a început să gâfâie, certurile și dușmăniile se impuneau a fi aruncate pe piață în ideea de a stârni confuzie. Prin extrapolare, valabilitatea porcăriei îmbracă haină națională.
Eliminarea din viața publică a acestei categorii de închipuiți este deja imposibilă în orizontul speranței medii de viață. S-au ridicat și perfecționat, în 25 de ani, pe înșelăciune, pe jefuirea patrimoniului public. Sistemul se autoîntreține cu asistență din partea structurilor de informații și cu deplina complicitate a celor proslăviți ca piloni ai statului de drept. În față nu apar decât produse ale Sistemului. Sila e produsă de noul val. Racolați și dresați de tineri sau urmași bine pregătiți ai emanaților blagosloviți de Ion Iliescu, ei ocupă spațiul public și blochează accesul neafiliaților. Au asimilat repede fenta cu dușmănia transmisă de mentori și nu au teamă că îi întreabă cineva de valoarea personală. De reglarea conturilor se ocupă Sistemul, nu votul.
Viorel COSMA