”Nu fac nimic de puturoși ce-s și cade un monument istoric”, spune primarul Iulian Găină
În comuna Tarcău nu se află decât un ansamblu de patrimoniu, înscris în lista Ministerului Culturii: biserica de lemn „Duminica Tuturor Sfinților” (1828-1833), casele monahale (secolul al XIX-lea) și turnul-clopotniță (1868). Toate sunt cunoscute drept Mănăstirea Schitul Tarcăului.
Biserica a fost ridicată de Ieroschimonahul și duhovnicul Avramie, primul egumen al așezământului, iar după finalizarea construcției, lăcașul a fost sfințit, în 1833, și a primit hramul Duminica Tuturor Sfințiilor.
Schitul, locuit dintotdeauna de călugări, a fost trecut în ascultarea Mănăstirii Bistrița în 1959 și reînființat în 1990, când a primit titulatura de mănăstire. Un an mai târziu, a fost declarat monument istoric de interes național.
Biserica este construită din bârne de frasin, pe fundație de piatră, în stil clasic moldovenesc, în formă de cruce. Acoperișul este în două pante repezi, iar intrarea în biserică este protejată de un pridvor închis, adăugat în 1936. În interior, o arcadă din bârne separă pronaosul de naos.
Catapeteasma, cu cinci rânduri de icoane, sculptată pe scânduri de tei, are pe spate inscripția: Această biserică este făcută de robul lui Dumnezeu Avramie ieroschimonah, egumen și duhovnic. Lângă biserică se află crucea egumenului Avramie.
Toate ferestrele Bisericii sunt din lemn, la fel și pardoseala, singurul element care face notă discordantă fiind acoperișul din tablă vopsită. Pereții nu sunt pictați, ci doar împodobiți cu icoane.
Clopotnița, tot din lemn, a fost construită în anul 1868. Este pătrată, are două niveluri și acoperișul în formă de mitră arhierească.
Deși unicat în comună, Mănăstirea Tarcău nu este promovată deloc de primărie. Pe site-ul oficial, la secțiunea ”patrimoniul cultural” nu sunt decât două fraze, generale, scrise doar ca să nu fie pagina goală: ”Tarcău deține un patriomoniu cultural bogat, printre care se numără monumente de arhitectură, case memoriale, muzee etc. Peisajul deosebit, la care se adaugă unicate naturale, este completat de obiective istorice”.
Iar drumul spre singurul obiectiv declarat monument istoric este din balast.
”Autoritățile arată mândre spre Ardeluța uitând că, de fapt, aceasta este un spațiu destinat protipendadei din județ, care și-a investit câștigurile în căbănuțe și case de vacanță”, consideră Vitalie Josanu, ofițerul din Poliția Neamț responsabil de patrimoniu. „Asfaltul proaspăt turnat a ajuns numai până acolo, acestea fiind cele mai importante obiective, până la Mănăstirea Tarcău, monument istoric, trebuind să te deplasezi pe un drum de balast. Mănăstirea în sine nu se remarcă în mod deosebit, decât prin faptul că este o construcție din lemn, specifică zonei, dar urâțită de acoperișul din tablă, astăzi ruginit și ciuruit pe alocuri. Pe pereții interiori ai bisericii se pot vedea dâre albicioase lăsate de șiroaiele de apă. Biserica necesită urgent reparații la acoperiș, eventual poate n-ar strica să se revină la draniță. Județul Neamț însă se confruntă cu o mare instabilitate a titularilor Direcției de Cultură și lipsa funcționarilor, astfel încât mulți preoți se plâng de faptul că activitatea de avizare este blocată din această cauză, fiind siliți să mai aștepte o iarnă cu monumentele nerestaurate. Unii dintre aceștia stau cu stocul de draniță gata pregătit, cu meșterii tocmiți, dar se văd în imposibilitatea de a demara lucrările din cauza avizatorilor de la Cultură. Cât despre obștea Mănăstirii Tarcău, aceasta este destul de mică și doar orgoliul – pur omenesc – al unor purtători de sutană a făcut ca, de câțiva ani, schitul să se ridice la statutul de mănăstire. Călugări luminați și iubitori de cultură nu ai cum să găsești în micuța obște, nevoită să supraviețuiască de la o zi la alta, viețuitorii fiind preocupați mai mult de îngrijirea vitelor și tăiatul pădurilor decât de programul de lectură. Sunt lucruri pe care deja le spun deschis călugării vechi, cu experiență, și
asta afectează atât Biserica Ortodoxă Română, cât și starea patrimoniului cultural pe care îl administrează”.
„Eu mi-am făcut treaba, am fost și în audiență la mitropolit”
Primarul de Tarcău, Iulian Găină, are o părere mult mai critică la adresa viețuitorilor mănăstirii: „I-a ajutat cineva cu bani și au cumpărat acoperioșul, dar nu-l pun, de puturoși ce-s. Eu mi-am făcut treaba, am tras de ei, am fost și în audiență la mitropolit. Le-am spus de nu știu câte ori să aducă ei arhitect, că eu nu cunosc specialiști în monumente, să facă odată proiectul, ca să-l putem depune. De fiecare dată, răspunsul a fost că nu au bani. Cum n-au bani? Numai din pădurile din zona Târgu Neamț scot o grămadă de bani! Dar nu se înțeleg, asta e problema. Și aici sunt o mână de oameni și se mânâncă între ei, unii au plecat în pustnicie. Iar monumentul cade. Dincolo, la Tărcuța, de când au adus 15 măicuțe și un stareț, lucrurile s-au schimbat în bine. Ăștia de la Mănăstirea Tarcău nu știu să-și gestioneze nici măcar sărăcia. Totul arată ca vai de lume. Și drumul, desigur că și drumul, că nu am bani să-l fac. Ce? Au ajuns ai mei la putere și eu n-am aflat?”.
Cristina MIRCEA