Prin anii ’80 ne distram la culme pe seama mediciniștilor când îi vedeam agitându-se de mama focului să facă rost de un schelet (complet) pentru a aprofunda studierea ciolanelor. E suficient să vă închipuiți cum era depozitat, cum se vindea sau era lăsat moștenire și, mai ales, cum se procura unul nou.
Un soi de minireportaj din cale afară de sinistru, difuzat de o televizuină de marcă, ne-a prezentat ce noroc a dat peste elevii unei școli prahovene dintr-o localitate celebră până mai ieri datorită radarelor poliției rutiere. Din colțul laboratorului de biologie elevii sunt vegheați de peste 60 de ani de scheletul unui fost profesor și director al școlii. În prezentarea de la televizuină se subliniază cuvintele de laudă ale martorilor care-și amintesc de mort și mândria elevilor de-a face parte dintr-o școală în care profesorul și-a dedicat viața și trupul educației. Conducerea are în plan să recondiționeze scheletul pentru a-l folosi în continuare ca material didactic.
Legătura ce urmează e, cum se zice, telefonată. Și încă de două ori. Mai întâi e vorba de generațiile viitoare. N-ar fi exclus să descopere schelete ținute cu sfințenie în vreo vitrină de partid, dacă or mai exista partidele. Câteva personaje se califică din timpul vieții, altele se cer grabnic dezgropate. Nu este exclusă organizarea unei galerii de schelete, bune-bunuțe de inclus în circuitele de pelerinaj. La ce bănet rulează direct ori prin parteneri ar aduna inclusiv de vreo două-trei îmbălsămări pe termen lung, dar nu dă bine la partenerii euroatlantici.
A doua legătură e cu scheletele din fișet sau dulap, vorba lui Sorin Oprescu în rol de politician, nu de doctor. Fie că vorbim de fișetul personal, fie de cele dedicate unora pe la instituții a căror nume reduse la inițiale dau fiori, scheletele au început să vibreze din toate oasele, dau fiori. Unde mai pui că unele parcă umblă. Coșmarul e cu atât mai groaznic cu cât nu sunt semne clare că s-ar dori eliberarea tuturor colecțiilor de oase, chit că unele au fost descompletate în timp. Așteptarea asta generează un transfer fals de onoare. Ciolanele vreunui idol politic sunt nedrept concurate de teama respectuoasă față de scheletele netulburate. Dacă și astea rămân generațiilor viitoare, înseamnă că pe elevii prahoveni îi putem privi cu sinceră duioșie, iar duhul blândeții se va pogorî din oficiu asupra nefericitei televizuini care a descoperit un material didactic aparte.
Viorel COSMA