Nu-i așa că de-abia așteptați să vă bucurați de frumoasele sărbători ale Crăciunului și Anului Nou? Nu-i așa că vă e dor de tradițiile și obiceiurile păstrate din străbuni? Așa a fost dintotdeauna. Între 1928 și 1931, în preajma marilor sărbători de final de an, orașul Piatra Neamț a găzduit o serie de manifestări specifice, protagoniști fiind elevii de la Liceul ”Petru Rareș” și elevele de la Școala normală de fete. Toți participanții au remarcat ”programul serbării care a fost minunat întocmit și desfășurarea lui bine reușită”.
Sărbătoarea datinilor strămoșești
Motto:
”Drag norodul meu!
Ține datina străbună ca credința-n Dumnezeu
E nevrednic cine-o uită…” (Vlaicu Vodă)
«Societatea de lectură a elevilor Liceului Petru Rareș, cu concursul liceului de fete, a organizat, sâmbătă, 19 decembrie 1931, o serbare a datinilor strămoșești, la teatrul din localitate. Lăudăm inițiativa domnului profesor A.A. Rotundu, președintele Societăți de lectură a elevilor liceului! Căci nimic nu e mai potrivit astăzi, în această vreme turbure, de mare criză materială și morală, decât reînvierea datinilor noastre moștenite prin urgia veacurilor, a datinelor care, alături de credința în Dumnezeu, au fost pivotul de rezistență a sufletului și culturii neamului nostru românesc – neam simplu de plugari, de ciobani și de meșteșugari. Programul serbării a fost minunat întocmit și desfășurarea lui bine reușită. La început a vorbit părintele-profesor V. Vasiliu, foarte documentat, sprinten la vorbă și într-o limbă neaoș moldovenească, despre originea și rostul obiceiurilor de Crăciun și Anul Nou. După conferință au urmat recitări și coruri. Remarcăm aici darul și siguranța declamatorie a elevei Vlădescu din clasa a IV-a a liceului de fete. Piesa de teatru – ”În zile de Sărbători” de Pr. P. Savin – s-a bucurat de un bine reușit succes. Elevii și elevele care au interpretat rolurile din această piesă au întrecut așteptările noastre. Prezentarea vieții dela țară – a vieții celei adevărate – a fost originală și bine redată. Elevii și elevele interprete, s-au achitat de rolurile lor ca niște adevărați copii de la țară ce sunt. Nimic prefăcut și nimic fals în atitudinea și graiul lor. Și menționăm aici ca pe niște bune exemple: elevii Palade, Teodorescu, Zavate, Tănase, Radu, Comănescu, Butnaru, Azoiței, frații Ghițescu și Petruț; și elevele Frunză și Vicol. Serbarea a fost o desfătare, pentru publicul nostru».
Datorită fondurilor strânse în urma acestui spectacol și ajutorului financiar acordat de alți ”sponsori”, 20 de elevi nevoiași din Piatra Neamț au primit ajutoare, care au constat în obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte.
«La Liceul Petru Rareș din localitate, s-au dat, cu prilejul vacanței Crăciunului, ajutoare la elevii săraci, constând din mantale, haine de uniformă, ghete, flanele, ciorapi – în sumă de 10.600 lei. Au contribuit pentru aceasta Comitetul școlar cu suma de 7.400, Societatea de Ajutor mutual a elevilor cu 1.100 lei, Societatea de lectură a elevilor liceului, din beneficiul rezultat în urma festivalului dat la 19 decembrie în sala teatrului, a contribuit cu suma de 2.100 lei. Cu aceste sume s-au acordat ajutoare, în natură, la 20 de elevi săraci. Opera este demnă de imitat».
Ca în fiecare an, și MS Regele a hotărât «să se împartă din fondurile Sale personale, diferite sume de bani, variind între 5.000 și 6.000 lei săracilor din mai multe orașe din țară. Printre acestea, Măria Sa a dat și pentru săracii din orașul nostru suma de 5.000 lei, dovedind încă o dată cât de mare este bunătatea Sa».
Serbarea dela Școala normală de fete
O manifestare la fel de frumoasă, a fost organizată și de Școala de aplicație de pe lângă Școala normală de fete. Serbarea tradițională a pomului de Crăciun a fost ”ținută”, joi, 22 decembrie 1928, la orele 5 pm, în prezența corpului didactic, a elevelor și a părinților acestora.
«Socotim serbările de acest gen foarte importante întrucât, pe lângă faptul că prin solemnitatea lor și prin împărțirea de daruri, produc copiilor o bucurie nespus de mare de ziua nașterii Domnului, mai servesc și drept exemple frumoase de imitat viitoarelor învățatoare, în carieră. Încărcat de daruri și de podoabele obișnuite, cari sclipeau frumos în jocul de lumină produs de flăcările lumânărilor și artificiilor și privit cu o remarcabilă veselie de copii, pomul de Crăciun era obiectul de admirație a tuturor. Iată că sosește Moș Crăciun. Cu barba mare și albă ca zăpada și cu o desagă în spate, rostește copiilor cuvinte frumoase, copiii îi cântă cântece de bun sosit, după care Moș Crăciun la împarte daruri. S-au împărțit copiilor jucării, bomboane, iar celor mai săraci chiar îmbrăcăminte și încălțăminte. Terminând darurile, Moș Crăciun pleacă și serbarea se sfârșește. Buna organizare a serbării se datorește domnișoarei Tantzi Iliescu, profesoara de pedagogie a Școlii normale și directoarea Școlii de aplicație, doamnei Maria Florescu și domnișoarei Lili Borș, institutoare la Școala de aplicație, care merită toată lauda pentru interesul desebit ce și l-au dat în înveselirea și ajutorarea copiilor în preajma unor așa mari sărbători».
* Păstrați datinile strămoșești, curate!
După cum se știe, Anul Nou aduce cu sine o serie de obiceiuri lăsate nouă de strămoși. Potrivit ziariștilor de la Avântul, până în 1929, în părțile noastre ”trăeau” următoarele datini:
«• Plugușorul sau urătura copiilor până la 12 ani, cari vin în perechi cu trăistuța la șold și clopoțelul în mână să spună la fereastră o urătură învățată înainte de vârsta școlii, în emoțiile pregătirilor pentru ajunul Anului Nou. În popor se păstrează mai multe urături dintre care mai caracteristice sunt trei: una începe cu: ”S-a sculat mai an bădica Traian”, alta cu: ”Mâne anul se-noește, plugușorul se pornește” și alta cu : ”A venit Sf. Vasile și ne-a dat plugul pe mână”, fiecare din ele cu diferite variante. În schimbul urăturei copilul primește un colăcel, câteva nuci, mere sau gologani.
- Colinda sau cântarea specială ajunului de Anul Nou, cântată de copiii mai mari sau chiar de adulți în preajma mezului nopții. Două colinde mai trăesc – una începe cu ”Bună sara la moș Ajun” și alta cu ”Sculați boeri mari, sculați, florile dalbe”, ambele cântate într-o melodie specială de colindă. Colindătorii primesc daruri mai însemnate decât plugărașii și pe la unele case sunt primiți în casă și ospătați.
- Plugul mic compus din 6 persoane – una ară, alta cântă din fluer, a treia trage buhaiul, a patra bate toba, a cincea pocnește din bici și a șasea ține buhaiul și toba și strigă hăi, hăi. Cel ce ură spune urătură lungă și sună din clopot mare. În plugul acesta intră băeți de la 14-18 ani – cari rămân de la plugul cel mare.
- Țiganul cu ursul e o datină mai nouă care ar trebui să dispară neavând niciun rost. E motiv numai de vorbe pornografice și atitudini scandaloase și din partea țiganului ca și a ursului. Se fac pe unele locuri urși îmbrăcați din spic de stuh și cu cap de porc – care imitează bine ursul, mai adesea însă copiii îmbracă un cojoc pe dos și zic că-s urs – ca să iasă gologani. Cântatul la urs are o melodie specială pe care puțini o cunosc.
- Plugul cel mare cu 24 de persoane – în el intră flacăii din sat cari au cel puțin 18 ani – fiecare cu un rol deosebit. În general cam aceasta este distribuția:
■ Capra – un țol închipuind pielea caprei, îmbrăcat în hârtie tăiată creț și mărunt, în diferite culori. Sub acest țol intră un flăcău ca și cum ar intra în pielea caprei. În partea de dinainte are o deschidere pe unde era capul caprei, făcut din lemn, cu coarne și falca de jos mobilă ca să poată clămpăni când e trasă de o ață. Jucatul caprei e un joc cu mult meșteșug și tare obositor;
■ Moșneagul, baba (stăpânii caprei) – cari o hrănesc, o joacă și-i poartă grija;
■ 6 cai – flăcăi îmbrăcați în cordele și în bârnețe alese – călări pe trupuri de cai de lemn – jocul cailor e însoțit de strigăte și sărituri speciale;
■ restul sunt conducători, cavaleri, ofițeri, marcanți, domnișoare, jidani și lăutari. Pe unele locuri se face abuz de mascați și se denaturează adevăratele datini.
• Pe ici pe colo se fac și adevărate pluguri – un plug împodobit frumos – tras de 6 flăcăi gătiți cu cordele sau chiar cu 6 boi mânați de alți 6 cu harapnice cari pocnesc de te asurzesc. Înaintea plugului merg cu făclii și-s însoțiți de un urător, un fluerar, o tobă și un buhai. Trag brazda prin omăt și ură frumos și îndelung. Acesta pare adevăratul
