Cândva un puternic centru spiritual, cu o istorie veche de 500 de ani, Mănăstirea Bisericani a ajuns acum o construcție în mare suferință. Igrasia a luat în stăpânire cu totul turla principală, zidurile au crăpături adânci, zona ușii e „mâncată” de umezeală, iar tencuiala a început să cadă pe porțiuni mari. Acoperișul din draniță nu mai are, nici el, mult de „trăit”, în partea dinspre nord având deja câteva scânduri de sub streașină desprinse. În plus, peretele, care nu prea vede lumina soarelui, e ud de sus până jos și „tapetat” cu mușchi verde. Dincolo de felul în care arată biserica în sine, aspectul general este unul de loc părăsit, deși lăcașul este chiar în „inima” Sanatoriului Bisericani. Ca să ajungi la Chilia sfântului Chiriac, de exemplu, pe lângă faptul că nu există niciun indicator, trebuie să „tai” stratul de zăpadă pe care nu l-a deranjat nimeni de la ultima ninsoare. De altfel, în ultimii ani chilia a servit drept adăpost cățelelelor care făceau pui, tocmai pentru că era un loc neumblat și oarecum călduros.
Părintele Serafim: „M-am îmbolnăvit de supărare!”
Mănăstirea Bisericani este în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar starețul umblă de 5 ani pe la diverse ministere, în speranța că va obține fonduri pentru restaurare. A avut, însă, ghinion pe linie. Unele uși i s-au închis pur și simplu în nas, cu veșnica replică „nu avem fonduri”, iar altele s-au întredeschis însă s-au trântit, cu zgomot, la schimbarea Guvernului Boc.
„Am depus proiect la Ministerul Culturii și mi l-a trimis înapoi, pentru că nu erau bani, apoi am încercat la Ministerul Dezvoltării, când era d-na Udrea, și acolo a ajuns în faza de aprobare și, când să primesc banii, a căzut Guvernul Boc, a venit Guvernul Ponta și n-a mai fost nimic valabil”, ne-a declarat părintele Serafim, starețul Mănăstirii Bisericani. „Anul ăsta, în ianuarie, am depus din nou proiectul, pentru a patra oară, și chiar nu știu ce să mai fac și încotro să apuc. Sunt disperat! M-am îmbolnăvit de supărare! Nouă nu ne dă voie să facem nimic, pentru că este monument de clasa A și nu se poate lucra decât cu specialiști și experți, care au niște prețuri foarte mari. Am înțeles că proiectul tehnic ar fi undeva în jur de 35.000 de euro. Când era prefect dl. Archip, un om de suflet și de mare caracter, am făcut un alt proiect pe situații de urgență. El ne-a ajutat cât a putut și l-a trimis tot la Ministerul Dezvoltării, unde erau bani mai mulți alocați pentru investiții, dar n-am mai primit nimic. Am dicutat și cu Prea Înaltul acum, recent, la parastasul de 40 de zile al părintelui Victorin, și mi-a spus că a luat legătura cu cineva de pe la București să se intereseze dacă ar fi posibilități cu fonduri europene. Mi-a spus că sunt bani foarte puțini și, dintr-un județ întreg, un singur monument ar putea obține finanțare. Am simțit cum cade cerul pe mine. Este foarte trist că un asemenea monument, care are temelia din 1476, de pe vremea lui Ștefan cel Bun și Mare, cum era numit în documentele vremii, nu poate fi menținut în bună stare, așa cum ar trebui să fie un lăcaș cu atâta istorie. Numai dacă luăm în calcul ce spunea părintele Artenie, în 1863, și anume că la Bisericani se țineau slujbe neîntrerupte – erau trei cete de călugări care oficiau Sfânta Liturghie de 3 ori în 24 de ore – ne dăm seama ce viață duhovnicească era”.
La câteva sute de metri de biserica fostei mănăstiri, se înalță, de câțiva ani, un alt lăcaș de cult, care nu e gata încă. Viceprimarul din comuna Alexandru cel Bun ne-a declarat că toată lumea din sat crede că, după ce va fi gata biserica nouă, monumentul istoric va intra în conservare și nu va mai fi folosit pentru slujbe. „Probabil ca va fi conservat cumva monumentul, că nu știu dacă nu va fi riscant să mai intre cineva înăuntru”, crede Valeriu Lazarov. „Noi, ca primărie, nu avem nicio posibilitate legală să băgăm bani în monument atât timp cât nu este în proprietatea noastră. Abia dacă alocăm câte 100 de milioane de lei vechi pe an pentru bisericile de parohie”.
„Cel mai simplu este să joci ping-pong cu responsabilitățile”
Subcomisarul Vitalie Josanu, care are în grijă patromoniul cultural al județului, este critic cu toată lumea: „Cel mai simplu este să joci ping-pong cu responsabilitățile, iar monumentul să cadă din picioare. Primăria are obligații, cum să nu poată investi? În articolul 50 din Legea 422/2001 spune clar că finanțarea pentru protejarea monumentelor se face din bugetul de stat și din 
bugetele locale. Mitropolia are și ea obligații, pentru că este proprietar, dar e mult mai interesată de ridicarea altor biserici decât de restaurarea și conservarea celor existente. Iar părintele stareț are și el obligații și, chiar dacă spune că a alergat și a bătut pe la uși, nu a făcut mare lucru. Avea la îndemână o soluție foarte simplă și ieftină să scape monumentul de umezeală: câteva cutii cu silicagel – o substanță care absoarbe foarte mult din umezeală și nu costă mai mult de 20-30 de lei. Apoi, spre chilia de sihastru trebuia amenajat un drum, să fie curățenie în zonă, să se vadă că e o mână de gospodar. Și ar fi trebuit făcute demersurile pentru clasarea chiliei, care are toate atuurile să se afle pe lista monumentelor. În altă ordine de idei, eu știu că toate hârtiile, expertizele, specialiștii presupun mulți bani, dar el a ținut cont de faptul că biserica este într-o situație de urgență? A cumpărat dranița pentru acoperiș, ca să aibă timp să se usuce bine în 2-3 ani de zile? Și, fiind o situație de urgență cum am spus, putea foarte bine să acopere biserca pe același plan și ar fi primit, cu siguranță, aviz de la Direcția pentru Cultură. Nici nu se pune problema de infracțiune într-un asemenea caz, când iei măsuri imediate de salvare a monumentului. Și la câți bani a băgat în construcția nouă și ce acareturi a mai făcut el pe acolo, putea găsi și pentru draniță”.
„Doamne păzește de cutremur, că nu rezistă biserica”
Părintele Serafim spune că lucrările de la biserica nouă au început în 2003 și nici acum nu sunt gata, pentru că sponsorii au dat fiecare cât au putut și în ritmul în care au putut. Și e vorba, mai ales, de materiale de construcții. Slujind la fiecare sărbătoare în fosta mănăstire – pe care spune că nu o va părăsi nici după finalizarea lăcașului nou – stareșul știe cel mai bine ce probleme ar trebui rezolvate imediat. În viziunea lui, acoperișul este abia pe locul III, după consolidarea zidurilor și îndepărtarea umezelii din curte: „De când se lucrează la sanatoriu, au umblat cu tot felul de utilaje, pământul din jurul bisericii s-a tasat și apa băltește chiar la temelie. Anul acesta, în vară, a început să cadă și tencuiala. Doamne păzește de cutremur, că nu rezistă biserica! Și ar fi mare păcat că doar atât a mai rămas din toate construcțiile vechi care au fost. Paraclisul și trapeza, care erau cu ziduri groase de aproape un metru, au fost scoase din lista monumentelor și acum sunt saloane. Asta a fost profanare. Au scos grinzi de stejar bune, sănătoase, au făcut alte compartimentări, au spart peretele și au pus alte uși, au turnat placă de beton, au distrus tot”.
Pe lista monumentelor istorice din anul 2004, la Bisericani nu figurează, ca și acum, decât biserica mănăstirii, cu hramul „Buna Vestire”.
„Eu nu știu ca vreo altă construcție să figureze pe listă”, a spus Vitalie Josanu. „Dar nici n-am știut că a început să cadă tencuiala, așa că foarte curând mă voi duce până acolo să văd care este situația”.
Cristina MIRCEA
