Alte vrăji urbanistice și imobiliare ca la Piatra Neamț

Dezvăluiri: Istorie și drept de proprietate călcate în picioare

Încăpățânarea autorităților locale de a promova turismul fără turiști n-are leac. Proiectele din portofoliul contemporan al orașului merg de la năstrușnice la dezastre. În mod constant, în special după 2004, s-au prăpădit sume enorme de bani fără pic de judecată și respect față de oameni și prioritățile reale, de bun simț. Un nou Centru de informare și promovare turistică în municipiul Piatra Neamț, precum cel anunțat luni de primărie, se potrivește de minune cu reclama deșănțată făcută ani la rând pe stâlpii din oraș pentru investiția încadrată abuziv ca pârtie de schi. Sau cu inutila telegondolă, inspirat botezată „telegoală” de un personaj, cândva aprig gazetar de investigații.

În dreptul acestui ultim centru se reține 622.262,79 lei ca valoare a proiectului, din care 382.740,18 lei contribuție a Uniunii Europene, peste 32.000 de la guvern și puțin peste 106.000 din partea defunctei Perle a Moldovei.

Leac nu a avut nici ambiția de a ocupa prin varii metode ultimele palme de teren din zona centrală, din zonele bune. Beneficiarii adevărați ai combinațiilor, din rândul unei clientele cu tentacule bine înfășurate în jurul administrației, sunt cunoscuți și bine acoperiți cu acte. Livrarea terenurilor a însemnat s-a încadrat într-o operațiune de neimaginat prin care s-a jonglat cu domeniul public și privat al orașului până hălci întregi din ce nu aparținea conducătorilor au ajuns la „băieții deștepți” de Piatra Neamț. Cea mai la îndemână cale a fost mutarea terenurilor din public în privat, urmat de transferul ca aport la capitalul social al societăților publice locale și de acolo la cine era în cărți. Fruntașe pe ramură, Perla Invest și Urban.

În repetate rânduri, au apărut inconveniente ridicate de retrocedări. Apariția Legii 10 din 2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, cu modificările ulterioare, a dat bătăi de cap, dar nu prea multe. Unele cazuri sunt arhicunoscute, altele mai puțin. În ultima categorie se plasează un teren ce intra în joncțiune cu proiectele de a ridica o clădire la adresa Piața Ștefan cel Mare nr. 18A (vizavi de Telefoane și Teatrul Tineretului, terenul fiind delimitat de trotuarul care coboară pe Bd. Republicii, zona pietonală de lângă „14 scări”, blocul C1 și fostul magazin „Alb și Negru”). Ultima inițiativă, aparținând dezvoltatorului imobiliar Dragoș Mancaș, din localitate, se află în etapa de elaborare a Planului Urbanistic Zonal (PUZ) și Regulamentului Local de Urbanism (RLU). Așa cum arătat în precedentele două episoade despre Vrăji urbanistice și imobiliare ca la Piatra Neamț, cei 250 m.p. de teren achiziționați la începutul lunii august 2014 nu sunt de ajuns pentru clădirea cu două niveluri de demisol, parter și 3 etaje și celelalte amenajări.

În anul 2000, în martie, treceau la URBAN 400 m.p. de pe același amplasament, iar 6 ani mai târziu, după dezmembrarea lotului, 250 m.p. erau vânduți printr-o licitație discretă societății ALB și NEGRU, parte a grupului de afaceri și interese personificat de Gabriel Muraru, cel cu moda, sarea și altele inutil dezvăluite.

Pe parcursul documentării, de câte ori apăreau acte legate de urbanism cu privire la amplasament, se evoca un teren cu regim juridic neclarificat. Într-un răspuns oficial al primăriei, de la începutul lui februarie a.c., primele informații primite amintesc de o solicitare de retrocedare depusă în baza Legii nr. 10 din 2001, „soluționată prin Dispoziția Primarului nr. 1102 din 09.05.2011 și transmisă la Agenția Națională pentru Retrocedarea Proprietăților prin Adresa nr. 1943 din 10.02.2014”. Semnalam săptămâna trecută întârzierea de 3 ani după ce trecuseră cei 3 ani de valabilitate ai PUZ și RLU obținute de ALB și NEGRU, firmă înfințată în august 2001 ce avea să-și schimbe numele în SC „The Society Club” SRL în august 2008. Falimentul celei din urmă, despre care s-a scris pe larg în 2013, dovedește că noul investitor local nu avea cum să cumpere cei 250 m.p. rezultați din divizarea din 2006 de la ALB și NEGRU, cum susține primăria. Dar, să vedeți câte se mai închid la primărie. Și au legătură cu dreptul de proprietate.

Terenul cu regim juridic neclarificat nu e oarece teren, o bucățică de care se împiedică un dezvoltator. Frazarea din conținutul documentelor publice induce de multe ori în eroare. Acolo e vorba de o revendicare pe 1.800 m.p., ridicați ulterior la echivalentul a exact 1.914 m.p. printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Concret, în august 2001, primăria înregistrează o notificare trimisă prin executor judecătoresc din partea Ancăi Niculescu din București, în calitate de unică moștenitoare a Margaretei Ardeleanu, prin care se solicită „restituirea în natură a imobilului fost «Hotelul Regal», situat în jud. Neamț, mun. Piatra Neamț, Str. Alexandru cel Bun, colț cu Bdul Emil Costinescu, vis à vis de grădina publică”

. În notificare se subliniază că imobilul fusese dobândit de prin cumpărare în 1936. În final se solicită a se dispune „restituirea în natură a terenului liber și, respectiv, a construcțiilor rămase nedemolate”, iar pentru terenurile ocupate și construcțiile demolate să se comunice „o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului”. Ne aflam, așadar, în 2001, la un an după ce 400 m.p. teren sporiseră capitalul social al URBAN. Fostul bulevard Costinescu se cheamă mai simplu, Republicii. Clădirea fusese demolată demult, iar pe terenul revendicat – situație confirmată și într-o Dispoziție a primarului din 2011 – se aflau și construcții autorizate: spațiu comercial al fostei cooperații, cofetăria Diana, bloc de locuințe, spații verzi, căi de acces, rețele tehnico-edilitare etc. Nicio o vorbă despre terenul vândut de URBAN în 2006, la 5 ani după înregistrarea cererii de retrocedare din partea Ancăi Niculescu. Să fie o simplă omisiune ca la Piatra Neamț?

Cei 13 ani scurși între 2001 și 2014, anul transmiterii dosarului moștenitoarei la Agenția Națională pentru Retrocedarea Proprietăților, sunt marcați de procese lungi și contestații, dar și de o birocrație înfiorătoare. Primăria s-a ținut bățoasă și a atacat tot ce-a prins până n-a mai avut încotro. Numai că de la Decizia civilă nr. 5825/20.05.2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care echivalează cei 1.800 m.p. solicitați inițial cu 1.914, mai trec doi ani până la dispoziția primarului și aproape 3 până ce Instituția Prefectului, pe 27 februarie 2014, predă dosarul la ANRP.

Departe acum intenția de a sancționa integral conduita autorităților noastre. La jonglerii cu temeiuri de drept nu-i întrece nimeni. Dar este vizibil cum o moștenitoare a avut de luptat ani și ani de zile pentru dreptul său de proprietate cu aceleași autorități care au făcut varză proprietatea publică și privată a unui oraș. Dacă Anca Niculescu sau reprezentanții săi legali vor intenționa să descrie în amănunt aventura, suferințele și costurile suportate de-a lungul a aproape 13 ani, este o datorie de onoare față de orașul nostru să „retrocedăm” publicului istoria fostului Hotel Regal, peste drum de care, mai târziu, s-a ridicat viitorul teatru. În fața istoriei, perpetuarea turismul fără turiști este chiar o rușine.

Viorel COSMA

„Pe dreapta, vizavi de actualul Palat al Telefoanelor, exista Hotelul Regal ridicat de dr. Ștefan Predescu, devenit al grecului Leventis, cu sală de cinema, cofetărie… Clădirea fusese construită pe proprietatea lui Enache Seidecaru, inițial metoc al Mânăstirii Pângărați. În continuare se găseau Primăria și Poliția”. (Sergiu Găbureac)