Dr. Corina Mihaela și dr. Iulia Ioana sunt femeile puternice din spatele bărbaților Echim, tată și fiu, care conduc farmaciile „Ardealul”. Doctori în psihiatrie, doamnele Echim îndrumă destinele oamenilor către un făgaș normal, iar relația specială creată cu pacientul le aduce mulțumire și satisfacția lucrului bine făcut. Deși le desparte o generație, Corina și Iulia împărtășesc pasiunea pentru psihiatrie, pentru binele psihic al oamenilor și se înțeleg atât de bine încât, într-o discuție despre sănătatea pacientului, își completează una alteia frazele.
„Mi-am dorit să fiu la patul bolnavului”
Corina și Ilie Echim, proaspăt absolvenți de Medicină și Farmacie în Târgu Mureș, au ales, acum 30 de ani, orașul de sub Pietricica dintr-o listă lungă de posibilități. „Ca post bun însemna, pe atunci, Sibiu. Mai era Galați, Luduș sau Dej, dar nu ne-au încântat. Un oraș în care să aibă și copiii școală bună și soțul meu un loc de muncă, iar eu să am posibilitatea să fiu la patul bolnavului și secție de acuți era Piatra Neamț. 1 decembrie 1985 este o dată pe care nu am să o uit niciodată. Pentru o familie tânără a fost foarte greu, acomodarea, câte 5-6 gărzi pe lună pe Psihiatrie, Neurologie, Neurochirurgie. Viața pe care o duci într-un spital este cu multă responsabilitate și aveam gărzi care nu-mi aparțineau. La început, a fost foarte greu. Dar ne-am acomodat și așa. Soțul meu a avut post la Bisericani și i-a plăcut extraordinar de mult, pentru că acolo putea să facă într-adevăr meseria de farmacist și avea o colaborare extraordinară cu pneumologia. Acolo avea plante medicinale, recolta, a făcut tot felul de medicamente, de creme. Și lui i-a mers foarte bine și eu am fost realizată profesional în secția de Psihiatrie. Asta ne-am dorit și asta am avut”, povestește dr. Corina Echim.
Din dor… s-a născut Ardealul
Doctorul Corina Mihaela Echim și-a dorit din totdeauna să fie la patul pacientului, să discute cu el, să-l înțeleagă și să creeze o relație cu acesta. Acest lucru a ajutat-o foarte mult în dezvoltarea ei ca medic psihiatru. Renunțarea la spital a fost foarte grea și au trecut 5 ani de zile până să poată lua decizia finală de a se orienta spre cabinetul privat. „A fost foarte important pentru mine să fiu pe secție. Lucrând, însă, din ’82 în psihiatrie, s-au adunat ceva ani. În 2009, pe 18 aprilie, am renunțat la spital. La un moment dat, am înțeles că pot să lucrez și în privat. Dar pot să spun că m-am rupt foarte greu de secție. Nicio zi, nicio oră nu am lucrat în paralel, cabinet și spital. Consider că nu poți să faci două lucruri în același timp, să fugi de colo-colo și să-ți iasă bine. Discuția de a veni la cabinet s-a întâmplat acum 10 ani, iar, într-un final, m-a convins soțul meu pentru că, într-adevăr, programul prea încărcat pe secție”, povestește dr. Corina Echim. Soțul său deja renunțase la Spitalul Bisericani de câțiva ani buni și a deschis farmaciile „Ardealul”.
Cu multă modestie, dr. Corina Echim spune că nu a avut o mare contribuție la apariția farmaciilor. Numele a venit într-un mod firesc, din dorul de Ardeal, și… „Aș putea spune că farmaciile Ardealul mi se datorează prin faptul că l-am adus pe soțul meu la Piatra Neamț. Atât. În schimb, și soțul meu a vrut, ca și mine, să fie în fața omului la farmacie. I-a plăcut și la Bisericani, era un colectiv extraordinar, spital de top pe atunci, dar nu era în fața bolnavului. Să faci numai niște condici nu aduce satisfacție profesională. După Revoluție, de prin ’92-’93, și-a dat seama că poate să-și facă meseria de farmacist, pe cont propriu. Că în farmacii de stat nu erau posturi pe vremea noastră. Cu ocazia asta, a considerat că a venit momentul să-și ia responsabilitatea unei farmacii proprii. Așa s-a născut Ardealul”.
Istoria se repetă…
Dr. Iulia Ioana Echim este, de asemenea, psihiatru și are cabinetul la o ușă distanță de dr. Corina Echim. Vine tot din Ardeal și are doi copii, de 5 și 3 ani, care „sunt foarte sociabili, foarte cuminți, foarte ascultători, foarte… tot ce vreau eu de la ei”. În aproape 4 ani petrecuți în Piatra Neamț, poate spune că s-a acomodat și că… „atât timp cât sunt cu familia mea, sunt cu ai mei, da, pot spune că mi-am găsit locul”. Faptul că mama soțului său, Corina Echim, era medic psihiatru a făcut-o să-și îndrepte atenția mai mult către această ramură. În schimb, „spre deosebire de ea, eu n-am vrut niciodată să mă duc la patul pacientului. Eu dintotdeauna mi-am dorit un cabinet. Secția mi s-a părut mult prea grea. O apreciez că a vrut și că a putut, eu, însă, nu mi-am dorit. Mi-am făcut partea mea de stagii, de gărzi la Târgu Mureș și am fost un an de zile și în Franța, dar n-aș fi lucrat în spital. Iar acum pot spune că fac ceea ce îmi place, este ceea ce mi-am dorit eu, relația cu un pacient, vorbit, înțeles, ajutat”, spune Iulia. Psihiatria și modul în care interacționează cu oamenii îi aduc o satisfacție enormă la sfârșit de zi. Mulțumirea vine și din faptul că explică starea și elucidează întrebările pacienților. „Când omul înțelege ce are, de ce suferă, de ce-l doare capul, de ce-l strânge inima, de ce simte că nu mai are aer, că nu are cancer laringian, de exemplu, ci e doar anxietate, pacientul se relaxează. Când ajung aici, își reproșează că nu au venit mai devreme, că ar fi scutit și drumul Urgențe – Cardiologie – Neurologie, dar și bani pe un tomograf, un RMN, și alte investigații. Când ajung să vorbească cu cineva realizează că era singurul lucru de care aveau nevoie. Vin la cabinet pentru o vorbă bună. Ca să fie ascultați. Oricum, sunt puțini cei care ajung la psihiatru. Sunt mult mai mulți cei care ar avea nevoie. De un psihiatru, de un psiholog, de un psi…”, povestește dr. Iulia Echim.
„Puțini ajung la psihiatru; sunt mult mai mulți cei care ar avea nevoie”
Iulia Echim spune că, uneori, încă din momentul în care vine pacientul și i se explică ce are, acesta se simte mai relaxat și este deja un prim pas. „Pur și simplu faptul că înțelege despre ce-i boala, i se oferă răspunsuri, se simte și el bine și avem și noi satisfacția că l-am ajutat să înțeleagă. Din clipa în care îmi simt pacientul mai liniștit, mai relaxat, mai detensionat, îmi dau seama că mergem într-o direcție bună. Sunt și anumite tipuri de teste care se pot face la începutul unui tratament. Dacă, de exemplu, vine cineva cu o depresie, sunt teste care se fac la început, la mijlocul și spre finalul tratamentului. Pe ele se poate vedea clar care este evoluția persoanei respective, în termeni matematici. Dar omul se simte, se cunoaște când dă semne de revenire”.
Cei care ajung la cabinetele de psihiatrie ale celor două doamne, în general vin din propria inițiativă sau… „li se recomandă de medicul de familie. El este primul care poate să-și dea seama de starea unui pacient al lui. În general, cei care vin, vin cu depresii. Sunt pe primul loc. Iar anxietatea este foarte aproape de depresie. Într-un top ar fi depresia, anxietatea și cazurile cronice de demență. Sunt copii care-și aduc părinții sau bunicii la cabinet pentru că observă că nu mai sunt la fel, au pierderi de memorie”, spune Iulia Echim.
Femeia de succes, carieră sau familie?
Dr. Corina Echim: “Cred că eu am fost puțin mai egoistă și m-am gândit la dezvoltarea mea profesională mai mult. Când erau mai mari, copiii mei mă întrebau: ești de gardă sau nu? Când veneau de la facultate, George de la Târgu Mureș sau Anca de la Iași, asta mă întrebau prima oară, dacă sunt de gardă. Familia mea a suferit din pricina faptului că eram prea mult în secție. Acum, judecând, dacă e să mă gândesc, cred că am fost un pic egoistă și mi-am neglijat familia. Cu toate că, dacă aș putea să dau timpul înapoi, aș proceda la fel. Cred că tot patul bolnavului aș alege. Pentru că asta mi-am dorit. Așa am considerat eu că mă pot apropia mai mult de pacienți, îi pot cunoaște mai bine, mă pot eu dezvolta mai bine. Acolo simțeam că sunt de folos, îmi vedeam locul. E clar că familia a suferit. Era o săptămână pe lună când eu nu eram acasă. Și de asta, îmi dau seama acum, când sunt la cabinet, când îmi văd nepoții. Văd lumea cu alți ochi și îmi dau seama ce important este ca măcar unul dintre părinți, mama în special, să stea lângă copil, să o aibă alături. Dar atunci erau alte vremuri”.
Dr. Iulia Echim: “Femeia de succes pe mine mă duce cu gândul la o femeie de carieră. Nu știu dacă asta sunt. Psihiatria a fost aleasă și datorită faptului că în cabinet, unde am vrut să lucrez, este un program lejer, care mi oferă timp pentru familie, care este cel mai important lucru pentru mine. Sunt de succes, pentru că am doi copii, de 5 și 3 ani, cu care mă înțeleg foarte bine, care sunt foarte sociabili, foarte cuminți, foarte ascultători, foarte… tot ce vreau eu de la ei, și am un soț care mă iubește și pe care îl iubesc. Din punctul acesta de vedere, da, pot să spun că sunt de succes. Profesional, sunt foarte mulțumită de tot ce am realizat până acum. Reușesc să îmbin familia cu profesia tocmai datorită faptului că am un program care să-mi permită să am grijă de familie”.
Oana IOSUB-TOMA
Parteneri
Mesagerul Bacău MOL România va amenaja primele două benzinării de pe Autostrada Moldovei (A7) 
ZCH FOTO. Accident grav pe E85, la ieșirea din Roman: două persoane au rămas încarcerate 
NewsEdge Ce este deficitul bugetar și de ce este important. O problemă care ajunge, în cele din urmă, la oameni 
BusinessEdge Tesla pregătește lansarea Cybercab, taxiul autonom fără volan și pedale. Primele curse vor începe în august 
