Primăria Piatra Neamț, arta de a supraviețui înainte de dezastru
Am fost învățați să fim mândri că trăim într-un oraș frumos, modern, în care s-au făcut investiții de miliarde pentru a-și păstra marca de ”Perlă a Moldovei”. Din acest punct de vedere, nu s-a precupețit niciun efort. Acum vreo 10 ani, a început, în entuziasmul populației, un program de investiții, care părea că va aduce prosperitate orașului și-l va transforma într-unul în care industria poluatoare va dispărea și vom avea doar servicii în turism. Pentru cetățenii fericiți, singura problemă ar fi fost doar să caute locuri de concedii exotice, pentru a cheltui banii rezultați din afacerile locale. Au puit master-planuri în turism, pe bani mulți, textiliștii și chimiștii s-au transformat, brusc, în specialiști în turism, care au acționat conform principiului că nimic nu se pierde, totul se transformă.
Și s-a transformat: sistemul de termoficare în afacere privată, centralele inutile au fost vândute și cumpărate altele, la fel de inutile. Au fost vândute spațiile comerciale acelorași profitori, copiilor lor, nepoților, nurorilor, nașilor sau cumetrilor. Oamenii vedeau cum dispar spații verzi și apar buticuri. Au apărut apoi marile realizări. A început afacerea cu terenuri și au apărut marii proprietari. Clanurile mafiote au penetrat sistemul și au înflorit la fel ca politicienii. După care a urmat încuscrirea. După care au început mărețele realizări: telegondolă, amenajări de munți și dealuri, pavelizarea, stadionul de fotbal european cu echipă de județ, folcloristele și anvelopările, etc. Majoritatea pe bani împrumutați de la bănci. Cu dobândă. Nimic din ce s-a construit nu a produs decât pagube, falimente controlate în folosul acelorași personaje. Iar în acest moment, februarie 2015, în ciuda asigurărilor că bugetul este echilibrat și că datoriile nu sunt atât de mari, orașul Piatra Neamț și instituția care-l reprezintă, Primăria, se află în pragul unui faliment iminent.
Anul 2015 va fi decisiv pentru orașul Piatra Neamț. Și o spunem cu toată responsabilitatea. Autoritățile, câte mai sunt în Primărie, încearcă să cârpească găurile unei politici falimentare de îndatorare a orașului. Cât au fost bune intenții și cât a fost un plan diabolic de iobagizare a locuitorilor în folosul unei găști puse pe căpătuială, este greu de spus în acest moment. Numai că acum a cam venit momentul plăților. Unii plătesc cu libertatea, alții au plătit făcând denunțuri, alții plătesc cu averea și alții se gândesc acum în ce fel pot să scape de ce va urma.
Din păcate, nota de plată, uriașă și mult machiată față de realitate, va fi plătită de locuitorii orașului, fără ca nimeni să-i apere sau să le explice ceva la modul oficial. Singurele explicații au venit prin comunicate DNA sau prin hotărâri judecătorești. Cei care ar trebui să o facă se feresc, din diferite motive: unii se pregătesc să candideze, alții se luptă să preia sistemul de la vechii maeștri. Toți se feresc să spună lucrurilor pe nume, de frică. Frica de a nu fi întrebați de ce nu au vorbit la timp, atât ca oameni politici, cât și ca oameni din administrație.
Perla Invest și telegondola care omoară orașul
Societatea Perla Invest este condamnată la moarte anul acesta. În luna mai, expiră contractul de asociere – deși este greu să-l numești așa – dintre societate și Primărie, adică instituția care-l reprezintă pe cel mai mare acționar al acesteia, Consiliul Local Piatra Neamț. Aberația aberaților: Primăria se asociază cu ea însăși să facă ceva, adică o telegondolă, totul ca să ascundă tot felul de mișculații și ca să se poată accesa un împrumut salvator, de 9 milioane de euro. Pentru că așa s-a construit telegondola – pe bani împrumutați, nu pe vreun proiect european!
Alpha Bank nu s-a sinchisit prea mult să pună gaj pe ceva anume, dar a obținut ”mărul de aur”, concretizat în garanția Primăriei, care a garantat cu… veniturile de la buget. O asemenea garanție i-a făcut pe bancheri să-i doară în cot de bunuri gajate, dovadă că, acum, cei de la Perla se chinuie să facă ceva în acest sens.
Scenariu: banca așteaptă cuminte, până ce Perla Invest nu mai are contract cu Primăria pentru administrarea telegondolei, ștrandului etc. În acel moment, ea va face ce a făcut E-On-ul și va introduce titlu executoriu pentru împrumutul garantat de Primărie. O sumă modică, de peste 36.000.000 lei. În momentul acela, cealaltă bancă – BCR – la care primăria are un împrumut, face, obligatoriu, același lucru. Ce urmează din acel moment? Evident, nota de plată, căci e puțin probabil că Guvernul va mai da bani – cu încălcarea legii – cum a făcut în cazul E-On!
Perla Invest ar fi trebuit, dacă afacerea s-ar fi făcut într-o societate normală, să aibă gajată telegondola și clădirile de plecare și sosire de la telegondolă. Sau altceva. Numai că banca a fost mulțumită că exista bugetul orașului, care oferea alte perspective. Dacă ar fi existat gaj, în cel mai rău caz s-ar fi executat gajul, numai că banca nu ar mai fi recuperat nici 50% din datorie. De aceea nici nu vrea să discute despre acest subiect. La ultimele discuții, subiectul a fost evitat cu pricepere.
Clădirea de la plecare a fost plină de contracte păguboase pentru Perla Invest, făcute pe bază de compensări. Încheiate pe bază de alianțe politice și interese pe termen lung. Dacă Șeful zicea să se facă contract și să nu se încaseze chirie, nu se încasa. Punct. Dacă șeful rupea alianța, cum s-a întâmplat la un moment dat, se rupea și prietenia economico-financiară.
Clădirea de pe munte a revenit denunțătorului din dosarul Microsoft, pe numele său Decebal Draghiș, care, la un moment dat, a avut Piatra Neamț la picioare, cum o avea într-un timp Marius Gavrilă de la Mix Music sau Axinte de la Vacanța Mare. A vrut Draghiș restaurant, l-a primit, chiar dacă, la început, a cedat un pic din el pentru alte două sau trei persoane. A vrut hard enduro în centrul orașului, a primit. A vrut cazare la ștrand? A primit.
Modelul de investiție de pe munte era deja brevetat, cu rețeta Muraru de la Gatsby: se ia un spațiu, se face o investiție cât se poate de umflată în el, se semnează un contract cu despăgubire substanțială și se pornește treaba. În acest moment, oamenii lui Draghiș părăsesc spațiul, ce mai au datorii se compensează cu o parte din lucrări, iar surprizele vor veni mai târziu. La nivel de despăgubiri, când șacalii se vor bate pe ce a mai rămas de pe urma Perla Invest.
Întrebare pentru edili
Se spune – pe la colțuri, pentru că nimeni din AGA sau CA-urile politice nu-și asumă nimic oficial – că anual ar trebui făcute studii geo și pe structura de rezistență a fiecărui stâlp al telegondolei. Studii care, dacă sunt făcute serios, costă. Mai ales că se știe foarte bine cum și când s-au luat autorizațiile pentru construcția telegondolei. Ca să nu mai vorbim despre terenul care a luat-o la vale în jurul unui stâlp al telegondolei. Întrebarea este dacă aceste studii s-au făcut și, dacă da, ce spun ele?
Cine vrea să moară Perla Invest sau despre capra vecinului
Nu știm exact cine vrea să omoare Perla Invest, dar sigur sunt mulți care doresc să-i preia o parte din activitate. Urban consideră că Perla Invest îi este datoare și a făcut niște facturi, un fel de chirie pentru folosirea unor bunuri din ștrandul administrat de Perla. Pentru că, în ștrand, noțiunea de proprietar este foarte vagă. Avem tot felul de proprietari, unii de drept, alții făcuți peste noapte, care au uitat să plătească curentul și alte utilități, atâta timp cât s-au simțit protejați.
În primul rând, este Primăria, care ar cam fi proprietarul de drept. Adică orașul. Apoi firma domnului Cantoreanu, care a primit, prin intermediul statului român, teren în ștrand. Apoi a venit jocul de-a alba-neagra, între Primărie, Urban și Perla Invest, pe terenuri. Urban are ceva active, o parte dintre ele construite fără acordul oficial al Primăriei, deci se cheamă că s-au făcut ilegal. Cine și de ce a construit acolo e interesant de aflat. Și cine a folosit spațiile respective, ce chirie a plătit fiecare și în ce condiții au ajuns acolo.
Ei bine, exact aceste construcții sunt cele care ar apărea pe facturile făcute de Urban către Perla Invest, dacă facem abstracție de piscine. Cei care s-au ocupat de destinele ștrandului au avut grijă să amestece în așa fel lucrurile, încât, pe nesimțite și cu ajutor strategic notarial, să apară noi proprietari, să se vândă bucăți din ștrand și să apară o mulțime de crâșme strategice, cum ar fi cea numită semnificativ ”Rustic”. Evident că noii patroni nu s-au prea obosit să-și tragă utilități în nume propriu, pentru că era mai ușor să vină factură pe primărie, care, de două ori pe an, factura către Perla Invest și care apoi aștepta calendele grecești ca rusticii din ștrand să plătească ceva, în batjocură.
În curând, primăria va fi obligată să scoată la licitație sau să găsească un operator economic pentru ștrand. Evident că agitația cea mai mare este la Urban, care-și dorește plăcinta de la ștrand. Avantaje ar fi de toate părțile dornice să ascundă lucrurile și să le continue mai departe. E clar că nimeni de la Urban nu va fi curios să-și bage nasul în istoricul împroprietăririlor din zonă, al chiriilor și vânzărilor din zonă. Și, în felul acesta, se va mai amâna deznodământul pentru tot ce a însemnat afaceri la ștrand. Evident că va fi greu, legal și pe caiet de sarcini, pentru cei de la Urban să prezinte un plan pentru administrarea ștrandului cu succes și redevențe pentru Primărie, în condițiile în care, din punct de vedere financiar, există destule probleme în societate.
