
După 1995, i-am pierdut urma. Cam tot ce a prezis că se va întâmpla în Moldova s-a potrivit. Inclusiv că nu va apărea un lider providențial din izvor intern, cu susținere națională. Că, periodic, câte unul e comercializat sub această aură, nu contează la scară istorică. Românul șef de gazetă de limbă rusă semnala în felul lui că, în lipsa unor curente externe influente, nu se va întâmpla nimic serios. Moldovenii sunt sătui de apăsarea rusă, însă se strecoară cu talent, ca puțini alții.
Ce-nseamnă apăsarea rusă, dacă e să vorbim de lideri, s-a confirmat nefericit cu asasinarea lui Boris Nemțov. Probabil că reformatorul charismatic ar fi făcut istorie dacă alt Boris, nefericitul Elțân, îl prefera pe el în locul lui Vladimir Putin. Dar, de ce uităm oare că și Putin a fost primit cu entuziasm în lumea politică de nivel înalt? La fel ca Elțân, în alt context. De fapt, din ce se răspândește de la Moscova, nimic nu e în afara logicii imperialiste rusești. Puțini acceptă, în ciuda evidențelor, că Moscova – cu spritul și istoria ei – alterează totul în jur. Noi zicem că omul sfințește locul, numai că la Moscova e limpede că locul strică omul. Gravă devine însă nu lipsa de reacție, cât capacitatea redusă de înțelegere. Noi nu reușim să înțelegem Chișinăul, și vrem să pricepem ce-i cu Rusia? Să fim serioși. Pentru nivelul nostru real până și Boris Marian era prea mult. În discuții private, fără tragere de inimă, aveau s-o confirme oficialii de la Orhei prezenți zilele trecute la Piatra Neamț.
Viorel COSMA




