Alexandru Mironov: ”Cât de curând, vom munci pe Lună”

Om de televiziune, scriitor SF, jurnalistul de știință și tehnică, profesor de matematică. Alexandru Mironov nu are nevoie de mai multă prezentare. Prezent zilele trecute la Târgu Neamț, Alexandru Mironov a avut o apariție la conferința ”România și provocările viitorului”, alături de Cristian Pârvulescu și Ionuț Budișteanu, dar a participat și la Gala Internațională a Premiilor de Excelență DEMOS, eveniment organizat de Asociația Pro Democrația. Despre asta și despre multe altele, domnia sa a acceptat să vorbească într-un nou interviu acordat Mesagerului de Neamț.

– Ce caută omul pe Lună, dle Mironov?

În primul rând, curiozitatea umană. În al doilea rând, să ne demonstrăm cât suntem de capabili, ca specie. În al treilea rând, vă atrag atenția că resursele minerale ale pământului sunt din ce în ce mai puține. Suntem 7,3 miliarde de oameni, iar în 2075 urmașii noștri vor fi 14 miliarde… Ori Luna este un uriaș depozit de minerale. Pe Lună vor lucra mineri-roboți și trebuie să vă spun că știu asta de la directorul Agenției Spațiale Române. Peste 40 de mari proiecte economice așteaptă, cu mâna pe manșă, să zic așa, să ajungă pe Lună și să lucreze. Pe Lună, se va munci foarte curând. Americanii spun că prin 2025-2026 vom ajunge să lucrăm pe Lună. Când se vor duce acolo, vor fi întâmpinați de taikonauții chinezi, care le vor da pizza.

– Se trage omul din maimuță sau nu?

Împreună, cimpanzeul și omul, avem ADN-ul cel mai apropiat, avem un strămoș comun, de acum 8-9 milioane de ani. Toate mamiferele pământului, toți oamenii, avem cu toții un strămoș comun: un șoricel de acum 21 de milioane de ani, care a scăpat bombardamentului cu meteoriți, reușind să se descurce, în timp ce dinozaurii au dispărut.

– Credeți în teoria lui Darwin?

Eu cred că Darwinismul este unul din marile câștiguri ale științei pământului. Charles Darwin a avut un moment de inspirație, de intuiție genială, dându-și seama că totul curge, cum spuneau vechii greci. Primele forme de viață au apărut acum 3-3,5 miliarde de ani, sub formă de archaea, primele bacterii, și așa s-au dezvoltat, până au devenit noi, care facem acum acest interviu.

– Cum vă explicați că, într-un stat laic, așa cum e România, cel puțin teoretic, s-au scos din manualele școlare subiecte ca evoluționismul sau darwinismul, în timp ce religia încă se mai predă?

Păi, România nu prea mai este stat laic. Și, din păcate, exemplul extraordinar pe care l-a dat Franța, laicizându-și complet, secularizând învățământul și societatea, nu este luat și de România. La noi, religia capătă din ce în ce mai multă putere, mai multă decât ar trebui. Însă nu știu ce înseamnă exact acest ”cât ar trebui”. Pentru că foarte mulți profesori de religie sunt buni la catedră, atunci când se ocupă de sufletul copilului. Și sunt și credincioși ai bisericii care se ocupă de bătrâni, de orfani… Sigur că e nevoie de morală în societate și poate o credință religioasă te face să fii mai aproape de morală. Religia ar trebui să fie la fel cum e curentul electric. Să nu o vezi. Să fie în pereți, să lumineze, să aibă puteri, dar să fie acolo, nu în altă parte. Așa va face într-o zi IT-ul. Tehnologiile informaționale vor dispărea, dar asta nu înseamnă că nu vor mai exista, ci pur și simplu vor fi atât de vârâte în toate cele, că nu le vom mai vedea.

– În aceste condiții, de ce mai facem Catedrala Mântuirii Neamului? Cui folosește?

Aș fi preferat ca acei bani destinați construirii acestei catedrale să fie dați către dezvoltarea laboratoarelor universităților și școlilor.

Trebuie să vă spun că, la conferințele mele, sunt prezenți și prelați. Aceștia chiar îmi pun întrebări. Eu nu strig ”Jos” sau ”Sus Dumnezeu!”. Însă vreau să explic câte mai sunt în viața asta și pe lumea asta.

Dar nici nu putem spune că Dumnezeu a făcut lumea acum 6.000 de ani. Nici cei mai bizari islamiști nu pot afirma acest lucru. Acum există explicații pentru toate fenomenele naturiste și sociale. Eu zic că ne putem înțelege foarte bine.

– Intelectualul trebuie să fie critic sau partizan politic?

Intelectualul trebuie să fie și una și alta. Intelectualul trebuie să fie tot timpul curios, el este obligat, de Dumnezeu și mama lui, să dea înapoi ce-a căpătat. În jurul creierului ancestral, cingular cum se mai cheamă, avem și un creier cultural. Intelectualul este obligat să dea înapoi. El reprezintă factorul fundamental al mersului înainte. În general, societatea merge spre țeluri necunoscute, dar, în orice caz, este în continuă dezvoltare și într-un continuu progres.

– Și societatea românească? Încotro merge? Care este viitorul României?

Parte a Uniunii Europene, care este o invenție a istoriei, neașteptat de potrivită cu felul în care este Europa făcută și care a făcut ca războaiele să înceteze sau să fie mult diminuate pe cuprinsul continentului. O federație de state, în care România are rolul ei de jucat, cedând o parte din suveranitate, dar acceptând aceleași legi pentru toată Europa. Observați, de altfel, că oamenii nu și-au mai bătut capul cu legiferarea și cu drepturile constituționale, ci participă la toate aventurile europene. Mi mi se pare că avem multă valoare care lucrează prin alte părți, mulți se vor întoarce și vor lucra. Am zburat acum două luni la Napoli cu o sută de căpșunari și m-am întors cu o sută de căpșunari. Folosesc la peiorativ cuvântul ”căpșunari”, pentru că, în realitate, sunt oameni care au câștigat imens din aventura asta europeană. Aceștia vor ști să-și curețe orașele, să voteze democratic și în cunoștință de cauză, vor ști să-și pună în mișcare economia.

– Aveți răspuns la toate întrebările? Sau există întrebări la care nu aveți răspuns?

Foarte multe întrebări. Cu cât citesc mai mult – de pildă, în ultimii ani, a trebuit să citesc multă genetică -, cu atât am mai multe întrebări fără răspuns. Eu, de exemplu, sunt profesor de matematică, mi-a plăcut astronomia, dar am învățat și fizică. La emisiunile pe care le prezint am fost nevoit să învăț multă biologie și genetică. Și nu mă opresc niciodată din învățat. Sunt, însă, multe întrebări fundamentale. Cum ar fi, de exemplu, ce a fost înainte de Bing-Bang. Aici se întâlnește religia cu știința, pot construi niște ipoteze, dar nu sunt sigur de răspunsul meu. Nu pot să dau un răspuns direct. Sau spre ce se îndreaptă homo sapiens? La asta, de exemplu, nu am un răspuns, pentru că, după părerea mea, ne vom transforma total în viitor.

Târgul, cu bune, cu rele

– Cum vi s-au părut oamenii de la Târgu Neamț?

Am fost de multe ori aici. Dar nu am să uit niciodată că, la Humulești, unde locuiesc eu, acum, când m-am trezit dimineață, doi copilași șușoteau între ei, fericiți că au descoperit care este codul la internet și că au wireless.

– În același timp, ați observat și ați taxat numărul mic de spectatori la conferință. Să fie atâta dezinteres în rândul târgnemțenilor pentru acest gen de teme?

Am fost surprins. De obicei, echipa noastră, pe unde se duce, are sălile pline. Și vă dau și un exemplu. Anul trecut, la Iași, s-a făcut un experiment. Într-o duminică după-masă, 400 de oameni au venit și au stat ore întregi să ne asculte. După cum bine ați observat, colegii mei sunt foarte bine informați și bine pregătiți, revista ”Știință și tehnică” este de un foarte bun nivel. De aceea mă miră că aici, la Târgu Neamț, a venit atât de puțină lume, deși conferința a fost pregătită și anunțată mai de mult. Asta mă face să cred că, poate, din întâmplare, dăscălimea de aici este mai puțin convingătoare.

România lui Budișteanu

– Ce viitor îi întrevedeți lui Ionuț Budișteanu în România?

Ionuț Budișteanu a ales singur Universitatea București, însă eram de față când a primit oferte din America. Este o minte genială. Ionuț a spus că mai întâi termină facultatea în România, apoi face un master în altă parte, dar vedeți că, astăzi, a venit cu o altă idee. Își face propria lui companie de inteligență. Practic, el astăzi a prezentat ”fabrica de o persoană”. E ceva în premieră și care poate fi patentat: cum poți să faci fabrică de o persoană și să câștige și cei din jurul tău.

Ciprian Traian STURZU