Contracandidatul Elenei Udrea, acuză: unii vor să reînvie practicile vechi în PNL Neamț

Într-un text postat pe o rețea de socializare, istoricul Liviu Brătescu, cel care a avut curajul să candideze și să câștige pe teren împotriva Elenei Udrea în alegerile parlamentare, se declară dezamăgit de ultimele mișcări de forță din PNL-ul nemțean, care ar avea în vedere îndepărtarea conducerii, numite de la centru după scandalurile provocate de disensiunile dintre liderii de atunci ai partidului, romașcanii Țapu și Ursărescu. Textul face trimitere clară către pozițiile neclare ale unor lideri locali, care, în alegerile trecute, aveau tricou galben, dar maieurile erau roșii, la politica de intimidare practicată de unii lideri, la manevre oculte de schimbare a conducerii, precum și la gândurile pe care le au unii, în perspectiva preluării guvernării de către liberali. Postarea face apel la rațiune și colaborare în folosul cetățeanului și se încheie cu o promisiune-amenințare: o ediție nouă, revizuită și adăugită, la cartea ”Pe contrasens cu favorita președintelui”, în care să apară și membrii marcanți ai PNL-ului local, care se agită în acest moment pentru revenirea la o stare de lucruri care a cauzat daune PNL-ului. Textul merită citit.

” Despre oportunități și oportunism

De câteva luni bune, am reluat colaborarea cu mai vechii mei colegi liberali din județul Neamț. Schimbarea conducerii județene din toamna anului trecut aducea o nouă abordare asupra modului de a face politică iar prima impresie a fost aceea că mai toți cei care urmau să facă parte din noul Birou Județean al P.N.L. Neamț vor să devină din actori politici care luptă mereu în cel mai bun caz pentru locul doi, oameni care sunt determinați să lupte pentru primul loc. Reîntîlnirea cu cei mai mulți dintre ei a fost pentru mine o mare bucurie, eu fiind unul dintre cei care nu a încetat să creadă că Neamțul nu poate fi mereu la cheremul unor oameni care stabilesc acorduri politice transpartinice în dauna intereselor cetățenilor dar și a formațiunilor din care fac parte chiar ei. Atmosfera mi s-a părut de la început una degajată și nu în ultimul rând una prielnică pentru o muncă în echipă atât de necesară obținerii unor rezultate pozitive. Convingerea mea a fost în acel moment , în mare parte confirmată, că problemele de diferite naturi ale unor lideri precum Gh. Ștefan, Elena Udrea, Culiță Tărâță, va dezinhiba pe liberalii nemțeni și-i va determina să se angajeze în ceea ce am crezut atunci că e un pariu al unei întregi organizații și anume punerea județului Neamț pe harta liberalismului românesc.

Alegerile prezindențiale au arătat exact cum stau lucrurile iar faptul că efortul depus de cei care aveau responsabilități în campania din 2014 a fost diferit nu a fost pentru mine o mirare ci doar mi-a adus aminte de campaniile din 2012. La fel ca și atunci și acum, dincolo de angajamente și promisiuni unii dintre cei cu funcții importante în P.N.L. Neamț, au preferat să joace cu tricoul galben la vedere în timp ce pe dedesubt îl aveau pe cel roșu sau de diferite alte culori. Privindu-i în acțiune și încercând să găsesc explicații pentru anumite sincope, firești de altfel, am constatat existența unui puternic sentiment de neîncredere în victoria lui Klaus Iohannis iar asta demotivează în mod evident.

Perspectiva venirii la guvernare după momentul 16 noiembrie 2014 a deschis și la Neamț ca de altfel în toată țara, problema modului în care se va face aceasta iar acceptarea unor lideri politici locali care au mai fost sau nu membri P.N.L. deschide o discuție extrem de interesantă. Un lucru este cert liberalii nemțeni au nevoie în vederea câștigării viitoarelor competiții pe lângă intrarea în luptă directă a vechilor lideri și de forțe proaspete. Ceea ce cred că devine urgent este stabilirea unor criterii în baza cărora să se facă aceste cooptări de care se tot vorbește pentru că altfel avem senzația că unii dintre cei care ar vrea să vină sunt respinși fără prea multe explicații în timp ce alții sunt acceptați doar pentru că sunt mai apropiați de unii sau alții dintre cei care dețin diferite funcții. Continuarea unor astfel de practici și mai ales lipsa unor explicații va produce cu siguranță confuzie în rândul liberalilor nemțeni. La fel de păguboasă mi se pare și se pare și continuarea discursului intern dar asta nu-l face mai puțin păgubos în care se vorbește despre ’’noi’’ și ’’voi’’ și asta cu referire la cele două componente ale marelui P.N.L.

Mult discutata venire la guvernare pare să fi agitat înainte devreme anumite spirite nemțene. Astfel, reluând practici mai vechi, unii domni văd că au devenit în ultimul timp foarte vocali inițiind acțiuni pe care eu le credeam de mult abandonate respectiv discuții cu pumnul în masă, încercări de intimidare la adresa unor colegi care nu împărtășesc aceleași opinii și chiar invocarea unor autorități extrapartid. La fel de nepotrivite mi se par și acțiunile prin care reluând obiceiuri mai vechi tocmai în acest moment care ar trebui să fie unul de relansare a liberalismului nemțean, unii par tentați mai degrabă de organizarea unor adunări nestatutare care se apropie din punctul meu de vedere de forma unor puciuri. Convingerea mea este aceea a rejucării unei piese mai vechi în care doar unii din actori s-au mai schimbat. De această dată, cred foarte clar că toți cei care s-au obișnuit să joace în toți acești ani pe mize politice mici și foarte personale vor avea acum de pierdut și aceasta nu doar datorită atenției și energiei liderului organizației județene dar și a încrederii conducerii centrale a P.N.L. în acesta și a intenției vizibile de a nu mai permite ca numele, tradiția și viitorului liberalismului nemțean să fie scos din nou la mezat. Va fi un spectacol desăvârșit și acela din momentul în care micilor puciști de astăzi li se va spune că nu mai pot prinde vreun rol în nici o altă piesă.

Așteptările mele pentru reintrarea lucrurilor pe un făgaș normal sunt în primul rând legate de voința marii mase a liberalilor nemțeni care cred că nu vor mai accepta din nou ca aleșii lor să fie preocupați doar de propriile interese și care eventual încearcă să acopere asta prin stilul mai dur de a-și desfășura activitatea politică.

Pe unii dintre vitejii acestei primăveri i-am cunoscut destul de bine în toamna anului 2012 când în ciuda responsabilităților pe care le aveau au jucat în diferite echipe dar cu siguranță nu în aceea a P.N.L. Despre modul în care au înțeles unii dintre ei să se manifeste politic am amintit și în cartea mea ’’Pe contrasens cu favorita președintelui’’. Faptul că între timp am aflat noi aspecte despre ce s-a întâmplat atunci, mă face să mă gândesc la o nouă ediție revizuită și adăugită acestei lucrări.”