Fudulie și ”inkooltură”: Amatorismul reinventează istoria la Piatra Neamț

 După ce a dat chix cu promovarea turismului de tip telegondolă sau lacustru, Primăria Piatra Neamț pare să-și fi reamintit de valorile tradiționale ale locului. Așa a redescoperit cultura Cucuteni, care s-a calificat rapid la statutul de posibil brand al orașului. Cum primăria este, în general, foarte hotărâtă atunci când pornește pe un drum, a început promovarea ideii și, bineînțeles, în jurul ei au început să roiască muștele, atrase de posibilitatea de a se înfrupta din generoasele posibilități de (auto)promovare.

Pliantul ”făcătură” lângă cel al Muzeului Cucuteni
Pliantul ”făcătură” lângă cel al Muzeului Cucuteni

Prilejul cel mai bun nu putea fi decât o manifestare națională, gen Târgul de Turism al României, unde se presupune că fiecare localitate se duce cu tot ce are mai bun și mai frumos, mai reprezentativ. Piatra Neamț a fost prezentat, printre altele, într-un fel de pliant, ca fiind locul unde se află Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Pliantul, de foartă proastă calitate, mai suferă și de o boală, care poate fi, totuși, tratată cu un pic de lectură: este plin de greșeli, un fel de însăilare de date, culese probabil de pe internet, care duc în derizoriu intențiile pe care le presupunem ca fiind foarte bune. Din discuții cu cei de la Serviciul Comunicare al primăriei, am aflat că de ”partea științifică” s-a ocupat o fundație, numită ”Neokoolt”, care ar avea un parteneriat în acest sens cu Primăria Piatra Neamț. Înainte de a intra în amănunte, facem precizarea că, de pe geamul în care-și desfășoară activitatea cei de la Comunicare, se vede fără niciun efort clădirea Muzeului Cucuteni, unde se presupune că lucrează oameni specialiști în domeniu. De ce a fost preferată asocierea cu un ONG și nu cea cu profesioniștii de la Muzeu, măcar pe partea de prezentare științifică a informațiilor, este un lucru asupra căruia nu insistăm, deocamdată.

 Promovarea la pliant

 Pliantul prezentat la Târgul de Turism nu este asumat de cineva anume, așa că el ajunge în curtea instituției care girează afacerea, adică Primăria Piatra Neamț. Pe prima pagină, apare titulatura Cucuteni Museum, urmată de englezismul ”Discover” și de numele orașului, Piatra Neamț. În partea de jos, scrie Muzeul de Artă Eneolitică Cucuteni. Orice om de bunăcredință va crede că este vorba despre un pliant al respectivului muzeu sau făcut cu oamenii de acolo. Directorul Complexului Muzeal Neamț, în subordinea căruia se află și Muzeul Cucuteni, sare ca ars în momentul când aude această presupunere: ”Nu avem de-a face cu acest pliant! Nu ne-a consultat nimeni și, cu multă surprindere, am văzut că se folosește numele muzeului, fără ca nimeni să ne întrebe ceva. Nu vreau să vorbesc despre conținutul acelui pliant. Dacă ne întreba cineva ceva, puneam noi la dispoziție pliante, că avem. Puneam la dispoziție documentație, că interesul promovării era comun. Este salutar să ne întoarcem spre valori locale, dar la fel de important este și cum o facem”, ne-a declarat directorul Gheorghe Dumitroaia.

cucuteni pliant 02
Cum nu se face un pliant

 

Oricine are curiozitatea să citeească înscrisurile din interiorul pliantului, își dă seama de ce istoricul Dumitroaia nu vrea să comenteze. Potrivit bucății de hârtie, ”Hora de la Frumușica”, celebră piesă arheologică, a fost descoperită în urma unor săpături făcute în situl de pe Dealul Cetățuia, din comuna Costișa, realizate ”în anii 1930 de către preotul arheolog Constantin Mătase”. Informație falsă și care arată exact gradul de informare al autorilor: preotul Mătase a descoperit-o, dar nu la Costișa, pe Dealul Cetățuia, ci la Bodești, în locul numit ”Cetățuia Frumușica”! O vizită la muzeul Cucuteni – peste drum de Primărie – ar fi lămurit lucrurile și am fi evitat situația, jenantă pentru instituția care reprezintă orașul.

Dincolo de această gafă de documentare – apărută, în decembrie 2013, și într-o publicație cu titlu de revistă, girată tot de Primăria Piatra Neamț și intitulată ”Koolt” -, diletantismul își are rolul său bine statuat în restul textului din pliantul de prezentare. În câteva sute de cuvinte, se gătește un borș istoric din care nimeni nu mai înțelege nimic. Probabil acesta a fost și scopul, să deschidă curiozitatea turiștilor.

Un posibil turist rămâne nelămurit din prima frază a pliantului, care începe abrupt: ”Era cel mai numeros popor din Epoca de Piatră (Neolitic), depășind 3 milioane de locuitori”. Cine era? Nu se spune, dar putem presupune că era vorba despre cei care sunt reprezentanții culturii Cucuteni. Cuvântul ”popor” este cel puțin inadecvat folosit; la vremea respectivă, putem vorbi doar despre ginți, triburi sau cel mult uniuni de triburi. Trimiterea la Epoca de Piatră este, iarăși, una nefericită, cu atât mai mult cu cât cultura Cucuteni-Tripolyie reprezintă ultima civilizație a epocii cuprului (eneolitic).

De aici încolo, incultura istorică este la ea acasă. Poporul, nu ni se spune care, era de peste 3 milioane de locuitori, probabil pe bază de date statistice de sorginte proprie. Ei trăiau în… ”proto-orașe, ce adăposteau și 50.000 de oameni”. Adică localități care aveau jumătate din populația actuală a municipiului Piatra Neamț sau la nivelul actual al municipiului Roman. Evident că autorii pliantului nu s-au gândit cam cât de întinse ar fi trebuit să fie aceste orașe, neexistând, presupunem, la vremea aceea, blocurile multi-etajate. Nu mai vorbim nici despre faptul că asemenea orașe ar fi lăsat urme. În realitate, populația din perioada cucuteniană era una agricolă, iar stadiul de organizare era unul pre-urban.

Viziunile istorico-arheologice continuă și sentințele istorice cad brusc peste cititorii pliantului: ”Au trăit în comunități pacifiste în perioada matriarhatului, iar viața lor spirituală a fost sub semnul Zeiței Mamă timp de aproape 3000 de ani. Apogeul tehnologic și spiritual a acestei culturi a adus schimbarea perioadei în Epoca Bronzului perioadă în care cucutenii (Evrika! Am aflat și numele poporului!!!) dispar misterios”.

Evident că frazele sunt luate disparat, din diverse scrieri. Asamblarea lor s-a făcut însă prost și haotic, iar rezultatul este pe măsură și definitorie pentru expresia ”o mare de cuvinte într-un pustiu de idei”. De ce cucutenienii erau ”pacifiști” nu mai stăm să analizăm, nici care sunt argumentele în acest sens. Concluzia este foarte simplă: o instituție publică s-a prezentat la o manifestare, care se dorea de ținută, cu un pliant făcut în fundul curții, fără ca nimeni să controloze științific și/sau măcar gramatical textul. Nu căutăm vinovați, căutam doar resortul unei asemenea stupidități.

Fără nicio teamă de a greși, putem spune că un asemenea pliant, prin textul prezentat și prin alegerea imaginilor, este o rușine pentru un oraș care încearcă să se promoveze din punct de vedere turistic. În privința imaginilor folosite, precum ar fi muzeul sau artefactele prezentate, nu există niciun acord din partea Complexului Muzeal, așa cum ar fi trebuit. În plus, pliantul este și o mostră de incultură, care, dacă a fost finanțată din bani publici, ar trebui să se sfârșească prin câteva măsuri reparatorii. Prima dintre ele ar fi reevaluarea acordului cu autorii pliantului.

 chitic2

Primar Dragoș Chitic: ”Îmi pare rău dacă au apărut inadvertențe din punctul de vedere al informației istorice. Este regretabil acest lucru și, în urma unei discuții cu domnul director al Complexului Muzeal Neamț, am hotărât ca orice asemenea materiale să fie văzute și de specialiștii de la Muzeu.”

 

One comment

  • Ion

    aprilie 3, 2015 at 1:03 pm

    Bine spune d-u l primar CHITIC de a se lucra si consulta pe viitor cu specialisti.. nu numai in acest caz .

    Răspuns

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *