Achim părăsește FC Ceahlăul

Mijlocașul Vlad Achim, care este și golgheterul Ceahlăului, cu 6 goluri marcate, a fost exclus din lot în această iarnă, după ce a depus memoriu la comisiile LPF pentru a deveni jucător liber de contract. El a procedat așa, după ce Ze Maria nu l-a inclus în lotul Ceahlăului care a făcut deplasarea în Italia pentru cantonamentul de iarnă. Atunci, absența lui Achim din lot era motivată de revenirea după o accidentare mai serioasă a fotbalistului, deși s-a vorbit și că între cele două părți a existat un conflict și doar intervenția energică a diriguitorilor l-a făcut pe milocaș să accepte să rămână la echipă până la finalul campionatului. Achim se desparte de Ceahlăul după șapte ani, cu regretul că, în ultimul sezon, a trăit umilința unei retrogradări, dar cu satisfacția că și-a făcut datoria de căpitan, atât față de suporteri, cât și față de colegii pe care i-a susținut în tentativa lor de a-și recupera restanțele promise din sezonul trecut.

Erai, la un moment dat, în iarnă, pe punctul de a pleca de la echipă. Ce te-a determinat să rămâi?

Am ajuns la o înțelegere cu conducerea să continui până în vară la Ceahlăul.

A durat ceva timp până antrenorul Ze Maria te-a inclus în lot. Ai avut probleme cu el?

Am fost inclus în lot atunci când antrenorul a considerat că sunt pregătit. A fost decizia lui să mă lase la Piatra Neamț și să nu mă ia în cantonament, în iarnă. Apoi, în ultima săptămână, au trimis după mine, să mă aducă în Italia.

Ați crezut în salvare?

La început, da, cu toate mișcările din club, care ne-au afectat. N-a mai fost liniște la echipă, dar, cu toate astea, nu erau multe puncte diferență între noi și prima echipă care se salva de la retrogradare. Acum, după ce am pierdut cu Astra, nu mai avem nicio motivație să luptăm, pentru că suntem retrogradați. Obiectivul s-a jucat în meciul cu Petrolul, unde am pierdut două puncte, nemeritat, la ultima fază din joc. În loc să câștigăm două puncte, am făcut egal, 1-1. La Iași, am ratat câteva ocazii, dar gazdele au ratat mai mult ca noi, deci rezultatul este corect, iar cu Astra Giurgiu am jucat demoralizați. Am mai sperat la 1-1, dar apoi totul s-a năruit și am pierdut cu 1-3, poate și ultima șansă matematică pe care o mai aveam.

– Mai aveți ca obiectiv să faceți baremul de puncte, ca să nu fiți depunctați în Liga a II-a. Nu vi s-a spus?

Nu ni s-a transmis că am avea un asemenea obiectiv, dar, ca profesioniști, trebuie să jucăm și să ne facem treaba. Oricum, angajamentul meu se termină în vară. Părăsesc echipa cu o undă de regret, că nu am reușit să ne salvăm. Șanse au fost, dar le-am irosit, una câte una.

Ai rămas cu bani să-ți cumperi ghete sau joci cu ghete de împrumut, precum Chitoșcă?

Toată lumea are bani de ghete, stați liniștit! Inclusiv Chitoșcă.

Îți mai amintești cum te-ai apucat de fotbal?

A fost ceva natural, parcă totdeauna am simțit că trebuie să fiu fotbalist. Și tatăl meu a fost tot fotbalist și el m-a îndrumat. De la 7 ani fac fotbal. Am trecut pe la juniorii Farului, în clasa a 9-a am plecat Elpis, la o grupă de juniori cu doi ani mai mare, și apoi, când aveam 17 ani, am fost la Ovidiu, la Liga a III-a. Am simțit că trebuie să fac pasul ăsta, spre seniori.

E greu să joci fotbal în România?

În România e greu. Mulți nu te bagă în seamă când ești mic. Nu te iau în serios. Junioratul a fost o perioadă grea pentru mine. Simțeam că pot ajunge departe, dar nu reușeam.

Mai ții minte cine te-a adus la Ceahlăul?

Domnul Jean Garabet și domnul Gheorghe Ciurea. Am dat niște probe, unde m-a remarcat domnul Hizo. El și-a dat acordul să vin la Ceahlăul.

Se poate spune că perioada cu Vasile Miruță antrenor a fost cea mai bună?

Da, atunci am făcut o echipă destul de bună și am crescut natural, cu echipa. Acum 4 ani, puteam să merg în Turcia. Era chiar anul când retrogradasem și îmi doream să plec. Dar nu s-a concretizat.

Apoi a venit convocarea la echipa națională…

Selecția a fost chiar după meciurile cu Dinamo, Steaua și Chiajna, când am marcat în fiecare meci. Speram să fiu selecționat, dar, totodată, nu mă așteptam. Sunt primul jucător de la Ceahlăul care e convocat la echipa națională.

Ce a însemnat pentru tine convocarea la națională ?

A fost o încununare a muncii mele de mai mulți ani, chiar dacă ultimii doi ani au fost mai buni, am devenit mai cunoscut. Trebuia ca munca asta să dea roade. Probabil altfel sunt văzut acum.

Ce ți-a zis Victor Pițurcă după convocare?

Nu mi-a spus nimic special. Mi-a urat bun venit și m-a tratat ca pe toți ceilalți. La antrenamente, mi-a dat mereu indicații, dar lucrurile astea sunt normale. Nimic ieșit din comun. Noi știam că avem un obiectiv, acela de a câștiga în Grecia.

Care dintre colegii de la națională ți-a fost apropiat?

Silviu Lung. Pe el îl cunosc și de la tineret. Am jucat amândoi acolo. Cu el am stat mai mult. A fost o atmosferă foarte bună creată de toată lumea. Am fost plăcut surprins.

Ce ai simțit după ce ai marcat cu Steaua și Dinamo, în tur?

A fost ceva special! Mai ales că am câștigat cu Steaua, deși începutul de campionat a fost mai slab. Golurile astea m-au adus și în atenția selecționerului.

Dacă primești oferte de la Steaua și Dinamo, ce alegi?

Nu pot să aleg! Aș merge oriunde. Întâi să vină oferta și apoi merg. O ofertă de la un club important e mereu de luat în calcul.

Ce model de fotbalist ai?

Acum nu am unul. Dar mi-a plăcut mult de tot Zidane. L-am ales pentru că sunt apropiat de stilul lui. Așa cred…

Ce alte pasiuni mai ai?

Fac mult sport. Îmi place tenisul de masă, de câmp, bilardul. Dar joc și FIFA pe calculator. Sunt un fan al acestui joc.

Cum vezi lupta pentru titlu?

Sunt multe surprize. Steaua, Petrolul și Astra au pierdut puncte importante, iar ASA Târgu Mureș a profitat.

Care e țelul tău în carieră?

În primul rând, vreau să fiu sănătos, să joc pentru echipa națională și să ajung la o echipă care să joace în Champions League. Orice fotbalist vrea să joace acolo. Plec de la Ceahlăul cu regret și cred că mi-am făcut datoria, atât în teren, cât și în afara lui. (Mihai STOIAN)