APA LA CORNI - există, dar lipsește cu desăvârșire!

Dacă o „arteziană” răsărită peste noapte în asfaltul vreunei străzi din Piatra-Neamț isterizează spontan zeci de citadini, din care măcar un sfert știu numărul dispeceratului Apa Serv, în mediul rural lucrurile sunt cu mult mai calme. Oamenii s-au învățat cu greul, nu dau doi bani pe „mofturile” de la oraș, și nici nu comentează foarte mult când trebuie să îndure condiții nedemne de secolul în care trăim. Din simplul motiv că ei, dacă au „norocul” să fi fost lăsați de Dumnezeu prin vreun vârf de deal sau prin vreun cătun uitat, au rupt aproape total legătura cu „lumea civilizată” și viețuiesc în alt timp. Unul, cert, greu, dar plin de înțelepciune și umor.

„Toți și-au făcut treaba, numai apă n-avem!”

Satul Corni din comuna Bodești e undeva, la câțiva kilometri de drumul „principal”, care leagă Piatra-Neamț de Târgu-Neamț. Ca să-l nimerești, trebuie ori să-l știi deja, ori să întrebi localnicii, pentru că, nicăieri, de-a lungul întregului traseu, nici măcar la intersecția cu drumul național, nu există vreun indicator. Și când crezi că mergi în van, pe un drum de țară, care traversează doar tarlale proaspăt cultivate, te trezești în fața unei așezări vii, în care trăiesc oameni. La cota 580, pe cel mai înalt deal din județ, cu siguranță unul din cele în care se dădeau semnale cu fum în trecut, când năvăleau cotropitorii. Acum nu mai „dau” turcii, dar „dau” meseriașii, după metode aproape la fel de „gingașe”. A venit firma „tocmită” de primărie să „alimenteze” satul cu apă! Pe marginea drumului, printre șanțuri adânci „născute” din noroiul de după ploi, au „răsărit” hidrante. Până aproape de biserică, care este situată la 7 case de capătul satului, drept în vârful dealului, se văd, iarăși, urmele unui șanț lung și proaspăt. Peste tot sunt indicii, numai apă în gospodării nu este!

„Au venit, au săpat peste tot, numai noi știm cum am intrat în curți peste șanț, au îngropat țeava, numai că n-au dat drumul la apă”, spune o femeie echipată corespunzător unei „expediții” pe ulița satului. „Au pus și pompe din astea, să ia pompierii apă dacă e vreun foc pe undeva. Ce poți să spui? Primarul a promis că ne aduce apă, a făcut proiect, a venit firma și-a lucrat, muncitorii au săpat și-au îngropat țevile. Toată lumea și-a făcut treaba, numai apă n-avem!”.

„Apa” nu vine, însă, de la Bodești, ci din comuna Ștefan cel Mare unde, după numai vreo doi kilometri, dai de asfalt. Iar proiectul de „alimentare” s-a oprit, undeva la 200 de metri, măsurați riguros, „în linie dreaptă” conform actelor oficiale, de biserica Sf. Ioan Bogoslov. Pentru un monument istoric, ocrotit de lege, asta e distanța regulamentară de protecție. Însă nu grija pentru monument și nici obligațiile stabilite prin lege – supravegherea arheologică, foarte utilă în caz că în imediata apropiere a monumentului ar putea fi făcute cine știe ce descoperiri – au fost motivele modificării proiectului. Deși, din adresele expediate Poliției Neamț, spre aducerea la cunoștința ofițerului de patrimoniu, care poate „acorda” niște amenzi foarte generoase, asta se înțelege. Fără a motiva în vreun fel decizia de stopare a alimentării cu apă, Primăria Bodești, dar și Apa Serv au înștiințat poliția că au căzut de acord să modifice „planșele la punctul 4, astfel încât căminul de vane CV 10 va fi amplasat la minim 200 m în linie dreaptă de biserica Sf. Ioan Bogoslav” (așa scrie, așa reproducem – n.r.). Gura satului spune că, din ce vorbeau meseriașii, se înțelegea că proiectul ar fi avut o „hibă” și apa nu poate urca atât de sus, pe deal, iar poveste cu monumentul este doar un pretext.

„Am dat drumul la apă pe conductă!”

Ioan Macovei, primarul de Bodești, ne-a declarat scurt: „Nu am săpat pe lângă biserică, pentru că nu am voie, e monument istoric. Și am dat drumul la apă pe conductă, degeaba vorbește lumea prostii!”.

Faptul că există apă pe conductă, dar pe fiecare om în parte îl privește să-și facă branșamentul, a fost confirmat și de viceprimarul Marin Barna, care, însă, s-a abținut să facă vreun comentariu despre modificarea proiectului, în ideea că nu vrea să intre în conflict cu primarul: „Nu știu cine a luat decizia să se oprească rețeaua înainte de biserică și chiar nu vreau să-l supăr pe domnul primar, mă înțelegeți!”.

La rândul lui, Ionuț Cătălin Dughir, directorul Apa Serv, spune că lucrarea nu-i aparține, dar a făcut proiectul: „Am ajutat primăria doar, dar lucrarea n-am făcut-o noi. În proiect, alimentarea este prevăzută până la capătul satului. Abia după ce se va finaliza toată investiția, pentru că deocamdată mai este de lucru, rețeaua ne va fi dată în administrare”.

Totuși, în luna aprilie 2015, Consiliul local al comunei Ștefan cel Mare a aprobat racordarea satului Corni la rețeaua de apă, iar în hotărârea adoptată de consilieri se precizează: „Având în vedere adresa nr. 9035/01.04.2015, înaintată de Compania Județeană Apa Serv SA, prin care se solicită avizarea favorabilă a racordării satului Corni din comuna Bodești, județul Neamț, Ia rețeaua de apă potabilă a comunei Ștefan cel Mare, motivată de existența condițiilor tehnice ale instalației de furnizare, hotărăște: se aprobă racordarea comunei Bodești – sat Corni, județul Neamț, la Rețeaua de apă potabilă a comunei Ștefan cel Mare, județul Neamț. Cu ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri se însărcineaza Compania Județeană Apa Serv SA”.

La discuțiile dinaintea ședinței de consiliu local a participat și prefectul de Neamț, Vlad Angheluță, care-și amintește exact ce spune și gura satului Corni: ”Știu că s-a discutat despre probleme tehnice, în sensul că apa, care vine de la Ștefan cel Mare, nu are suficientă presiune ca să poată urca până la ultima casă din vârful dealului, pentru că diferența de nivel este destul de mare. Nu este atributul prefectului, dar am avut o discuție cu dl. primar Macovei, care mi-a spus că dincolo de biserică sunt doar două case locuite și proprietarii nu și-au exprimat dorința de a-și racorda gospodăriile la rețeaua cu apă”.

Extinderea alimentării cu apă a presupus nu doar demersurile la vecinii de la Ștefan cel Mare, ci și studii, avize, acord de mediu și proiect. Toate au costat bani. Și nu puțini. Iar lucrurile s-au împotmolit, din cauza unei solicitări de supraveghere arheologică, dacă ar fi să-i dăm crezare primarului, care a invocat monumentul și nu motivele tehnice.

”Am auzit ceva discuții despre subiectul ăsta, însă la noi nu a venit nimeni să ne ceară supraveghere arheologică în zonă”, a declarat Gheorghe Dumitroaia, directorul Complexului Muzeal Neamț. ”De fapt, nu există niciun fel de condiție, firma care face lucrarea sau beneficiarul poate aduce un arheolog de oriunde, nu neapărat de la noi. Ca preț, ce să spun? Depinde de specificul fiecărei investiții, de durată, însă, în medie nu costă mai mult de 1.000 de lei”.

Conform planului de intervenții la incendii pe anul 2014, document aprobat atât de șeful ISU Neamț, cât și de primarul Ioan Macovei, în satul Corni trăiesc exact 180 de persoane, la o distanță de 7 km față de centrul comunei. Drumul este dificil și vara, iarna, însă, riscul de înzăpezire există la fiecare ninsoare mai sănătoasă. ”Nu e treaba mea, este drum județean!”, spune, cătrănit, primarul.

În tot satul nu mai sunt decât 16 copii, motiv pentru care atât grădinița, cât și școala au fost închise. În planul de intervenții figurează, însă, atât Școala cu clasele I-IV, cât și grădinița, cu mențiunea ”nu funcționează”. Corect ar fi fost să se precizeze că școala funcționează din când în când, în imobil fiind secția de votare. Iar, din 4 în 4 ani, când este ales primarul, cele 164 de voturi de la Corni chiar contează. Pentru candidat, căci pentru sătenii, mai toți trecuți de o anumită vârstă, viața curge în aceleași condiții de acum 50 de ani. Există doar curent electric și telefonie în zonă. Și nu doar “drumul județean” este impracticabil în caz de ploaie sau ninsoare, ci și ulița care duce spre biserică, unde proiectul de alimentare cu apă s-a oprit pentru că nu ”este voie” să se sape lângă monument. (C. MIRCEA)