Comori romane – în războiul orgoliilor românești GALERIE FOTO

Lumea subterană, aceea în care există forme de viață bizare, complet independente de lumina soarelui, nu ascunde doar «prezent» insuficient cercetat, ci și foarte mult «trecut» plin de mister. Din când în când, într-un ritm mult mai lent decât ar trebui, comorile ascunse în pământ sunt scoase la lumină și, în loc să încapă pe mâna unor specialiști care să le deslușească poveștile vechi de mii de ani, intră într-un război al orgoliilor, adesea purtat în surdină, dar la fel de dăunător ca loviturile asurzitoare de tun. Că se poartă între arheologii autentici și așa-zisa comunitate a detectoriștilor, că se poartă între șefi de instituții sau experți, contează mai puțin. Important este ca, până la urmă, acele comori, descoperite cu greu, să-și găsească locul potrivit în lumea supraterană și să-și spună povestea. Altfel rămân niște simple exponate. Dorite, poate, de colecționarii împătimiți și cunoscători, dar «mute» pentru oamenii de rând care-și rătăcesc privirea asupra lor, preț de câteva minute, prin vreun muzeu.

Denarii imperiali scoși din ”Chiciura”

După ce-a bătut de zeci de ori dealul Chiciura, dintre Dragomirești și Ștefan cel Mare – loc în care nu este nici zonă de protecție a unui monument, nici vreun sit arheologic, Marius Irimia, vedetă în lumea detectoriștilor datorită descoperirilor sale, a găsit un vas cu denari imperiali romani. Era îngropat cam la 70 de centrimetri adâncime și puțin înclinat, semn că este posibil să fi fost atins de vreun plug, cândva, de-a lungul istoriei, când stratul de pământ care-l acoperea era mai subțire. ”Călit” de întâmplări precedente, care s-au lăsat cu anchetă penală și percheziție domiciliară, Marius Irimia a predat comoara, a doua zi, luni, 4 mai, la Direcția pentru Cultură Neamț.

Monedele din argint vor ajunge, însă, cu vas cu tot, la Muzeul de istorie Piatra Neamț, unde trebuie expertizate de un specialist, ocazie cu care li se va stabili valoarea și, implicit, ”cota” care va reveni descoperitorului, dar și povestea. Care, deocamdată, nu are decât două variante: ori ”taxă de protecție” plătită de romani dacilor liberi de la marginea imperiului, ca să nu-i mai atace, ori rod al activităților comerciale, care treceau dincolo de granițele cunoscute ale Daciei Romane. Comisarul Vitalie Josanu, ofițerul care are grijă de patrimoniul cultural al județului, dar la bază istoric cu doctorat, s-a ”hazardat” să spună că este posibil ca monedele să dateze din mijlocul secolului al III-lea. Dar a luat în calcul și diferența dintre anul emiterii și cel al retragerii din circulație, care poate fi și de ordinul unui secol.

Odată făcută descoperirea și urmați pașii strict legali, a început războiul orgoliilor. Care se simte din declarațiile tuturor actorilor implicați în această poveste. Ca în orice ”film”, unii sunt pozitivi și animați de intenții bune, alții indiferenți spre negativi.

Rocsana Josanu: ”Ia uitați ce am eu aici!”

Directoarea de la Cultură, Rocsana Josanu, a fost entuziasmată de descoperire: ”M-a sunat, dar mi-a spus doar că vine să predea niște bunuri. Nu m-am gândit nicio secundă că e vorba despre un tezaur, recuperat cu vas cu tot. Era și Vitalie aici și, când am văzut ce-a adus, nu ne venea sa credem. Una dintre primele mele acțiuni după ce-am venit pe funcție a fost să chem la o discuție toți cei 32 de posesori de detectoare de metale autorizați. Am făcut un fel de angajament de bună credință, prin care le-am adus la cunoștință ce prevede legea, și amenzile sunt de zeci de mii de lei – deci nu e glumă, și i-am rugat să semneze. Au venit doar vreo 10 – pe restul o să-i chem din nou – printre care și dl. Irimia, care n-a vrut să semneze, dar mi-a promis că mă anunță când face vreo descoperire și o predă la Neamț, nu se mai duce la București. Așa că ia uitați ce am eu aici!”.

Și, cu gesturi de cloșcă, gata să-și apere puii chiar dacă nu-i niciun pericol iminent prin preajmă, a scos monedele și le-a așezat, una câte una, pentru poză, mândră că are și ea un merit în decizia detectoristului de a preda comoara muzeului din Piatra Neamț.

Vitalie Josanu: ”Cred că începe să se lege o chimie între noi”

”Omul ăsta a descoperit patru tezaure, două în Neamț și două în Bacău”, a declarat polițistul Vitalie Josanu. ”La Neamț, a fost noroc chior, i-am spus și lui, dar la Bacău a lucrat numai pe bază de studiu. Bravo lui! Eu nu l-am anchetat cu ură, i-am explicat unde a greșit și dovada că a înțeles este comportamentul lui de acum. Cred că începe să se lege o chimie între noi. Îmi pare bine că a ales să predea tezaurul aici, dar îmi pare rău că nu este cooptat pe lângă muzeu, să fie folosite cunoștințele lui la modul real. Este un foarte bun specialist cartograf și cunoaște județul în detaliu. Ar putea face hărți turistice, la fel de bine cum ar putea face excelente hărți arheologice. Eu am văzut de ce-i în stare! Nu se duce cu ochii închiși, ca alții care pun mâna pentru prima oară pe un detector. El a descoperit și secerile de la Ruginoasa, și două fibule la Trifești, a citit foarte mult și, chiar dacă nu e arheolog, ci inginer silvic, demonstrează că, atunci când te ții de un lucru, ai și rezultate”.

Marius Irimia: ”Am să mor cu detectorul în casă!”

Dezamăgit de precedentele sale experiențe cu muzeul din Piatra Neamț, nici de data asta Marius Irimia nu are mari așteptări. Mai ales că au trecut de mult cele 18 luni, în care ar fi trebuit să primească recompensa pentru descoperirile lui ”vechi” și n-a luat niciun leu. A predat tezaurul aici dintr-un sentiment de patriotism local – ”Mi-ar plăcea să meargă copilul meu la muzeu și să vadă ce-a descoperit tatăl lui”, dar, mai cu seamă, pentru că și-a dat cuvântul.

”M-am obișnuit ca, la Piatra Neamț, să fiu privit ca un dușman. Ceea ce fac eu e pasiune curată. Vreau să cunosc istoria și, din acest motiv, dincolo de recompensele pe care nu le-am primit niciodată, i-am rugat pe cei de la muzeu să-mi trimită informații despre piesele pe care le-am predat. Mă interesează povestea din spatele lor, pentru că numai așa pot reconstitui întregul. Nu au făcut nici măcar efortul de a-mi trimite un mail. Eu nu fac asta pentru bani, e pasiune, dar nici nu vreau să fiu luat de prost! Când am fost la București, la Muzeul Național, am dat peste o doamnă care a expertizat 271 de monede în 4 ore. Se vedea bucuria în ochii ei! La Piatra Neamț, am dat numai peste arheologi de birou. Se vede că le place ce fac, pentru că nu fac nimic. Eu înțeleg că nu au bani, dar cert, nu au nici pasiune, nici bunăvoință”.

Gheorghe Dumitroaia: ”Rezolvăm, cu timpul”

Directorul Complexului Muzeal Neamț încă nu a văzut monedele descoperite la Dragomirești. ”Mi-a spus ceva doamna Rocsana”, a declarat Gheorghe Dumitroaia. Cât despre nemulțumirile detectoristului Marius Irimia, care a scos la lumină în trei ani mai multe obiecte de valoare decât reușesc unii arheologi într-o viață întreagă, dl. Dumitroaia este împăciuitor și răbdător: ”Ne-au plecat foarte mulți oameni anul trecut și chiar am rămas cu deficit de personal, dar, cu timpul, rezolvăm partea cu recompensele. Desigur, trebuie să plătim din fonduri proprii, pentru că nu avem alte venituri și, deocamdată, am avut alte priorități, cum au fost intervențiile de urgență la monumente istorice. Însă nu sunt de acord cu manevrele celor de la Muzeul Național, care acordă sume exorbitante în raport cu valoarea descoperirilor, numai ca să atragă lumea spre ei. Dl. Irimia a refuzat o dată suma pe care i-am dat-o, nu mai știu cât era, trebuie să mă uit prin acte. Partea cu informațiile pe care le aștepta de la noi o s-o rezolvăm de asemenea. Și aici e vorba tot despre deficitul de personal. Cât despre expertiza pentru monedele găsite acum, cel mai probabil o s-o facă un fost coleg, care ne este acum colaborator pe bază de contract. Da, sunt și eu expert în numismatică, dar nu prea am experiență, pentru că nu m-am aplecat spre domeniu. Dar o rezolvăm cu timpul, nu-i problemă!”.

În definitiv, dacă denarii imperiali au stat cuminți, în ulcica lor, din secolul III până în secolul XXI, chiar o fi foc pentru încă vreo câțiva ani, acolo? (Cristina MIRCEA)