Lumea subterană, aceea în care există forme de viață bizare, complet independente de lumina soarelui, nu ascunde doar «prezent» insuficient cercetat, ci și foarte mult «trecut» plin de mister. Din când în când, într-un ritm mult mai lent decât ar trebui, comorile ascunse în pământ sunt scoase la lumină și, în loc să încapă pe mâna unor specialiști care să le deslușească poveștile vechi de mii de ani, intră într-un război al orgoliilor, adesea purtat în surdină, dar la fel de dăunător ca loviturile asurzitoare de tun. Că se poartă între arheologii autentici și așa-zisa comunitate a detectoriștilor, că se poartă între șefi de instituții sau experți, contează mai puțin. Important este ca, până la urmă, acele comori, descoperite cu greu, să-și găsească locul potrivit în lumea supraterană și să-și spună povestea. Altfel rămân niște simple exponate. Dorite, poate, de colecționarii împătimiți și cunoscători, dar «mute» pentru oamenii de rând care-și rătăcesc privirea asupra lor, preț de câteva minute, prin vreun muzeu.
Denarii imperiali scoși din ”Chiciura”
După ce-a bătut de zeci de ori dealul Chiciura, dintre Dragomirești și Ștefan cel Mare – loc în care nu este nici zonă de protecție a unui monument, nici vreun sit arheologic, Marius Irimia, vedetă în lumea detectoriștilor datorită descoperirilor sale, a găsit un vas cu denari imperiali romani. Era îngropat cam la 70 de centrimetri adâncime și puțin înclinat, semn că este posibil să fi fost atins de vreun plug, cândva, de-a lungul istoriei, când stratul de pământ care-l acoperea era mai subțire. ”Călit” de întâmplări precedente, care s-au lăsat cu anchetă penală și percheziție domiciliară, Marius Irimia a predat comoara, a doua zi, luni, 4 mai, la Direcția pentru Cultură Neamț.
Monedele din argint vor ajunge, însă, cu vas cu tot, la Muzeul de istorie Piatra Neamț, unde trebuie expertizate de un specialist, ocazie cu care li se va stabili valoarea și, implicit, ”cota” care va reveni descoperitorului, dar și povestea. Care, deocamdată, nu are decât două variante: ori ”taxă de protecție” plătită de romani dacilor liberi de la marginea imperiului, ca să nu-i mai atace, ori rod al activităților comerciale, care treceau dincolo de granițele cunoscute ale Daciei Romane. Comisarul Vitalie Josanu, ofițerul care are grijă de patrimoniul cultural al județului, dar la bază istoric cu doctorat, s-a ”hazardat” să spună că este posibil ca monedele să dateze din mijlocul secolului al III-lea. Dar a luat în calcul și diferența dintre anul emiterii și cel al retragerii din circulație, care poate fi și de ordinul unui secol.
Odată făcută descoperirea și urmați pașii strict legali, a început războiul orgoliilor. Care se simte din declarațiile tuturor actorilor implicați în această poveste. Ca în orice ”film”, unii sunt pozitivi și animați de intenții bune, alții indiferenți spre negativi.
Rocsana Josanu: ”Ia uitați ce am eu aici!”
Directoarea de la Cultură, Rocsana Josanu, a fost entuziasmată de descoperire: ”M-a sunat, dar mi-a spus doar că vine să predea niște bunuri. Nu m-am gândit nicio secundă că e vorba despre un tezaur, recuperat cu vas cu tot. Era și Vitalie aici și, când am văzut ce-a adus, nu ne venea sa credem. Una dintre primele mele acțiuni după ce-am venit pe funcție a fost să chem la o discuție toți cei 32 de posesori de detectoare de metale autorizați. Am făcut un fel de angajament de bună credință, prin care le-am adus la cunoștință ce prevede legea, și amenzile sunt de zeci de mii de lei – deci nu e glumă, și i-am rugat să semneze. Au venit doar vreo 10 – pe restul o să-i chem din nou – printre care și dl. Irimia, care n-a vrut să semneze, dar mi-a promis că mă anunță când face vreo descoperire și o predă la Neamț, nu se mai duce la București. Așa că ia uitați ce am eu aici!”.
Și, cu gesturi de cloșcă, gata să-și apere puii chiar dacă nu-i niciun pericol iminent prin preajmă, a scos monedele și le-a așezat, una câte una, pentru poză, mândră că are și ea un merit în decizia detectoristului de a preda comoara muzeului din Piatra Neamț.
Vitalie Josanu: ”Cred că începe să se lege o chimie între noi”
”Omul ăsta a descoperit patru tezaure, două în Neamț și două în Bacău”, a declarat polițistul Vitalie Josanu. ”La Neamț, a fost noroc chior, i-am spus și lui, dar la Bacău a lucrat numai pe bază de studiu. Bravo lui! Eu nu l-am anchetat cu ură, i-am explicat unde a greșit și dovada că a înțeles este comportamentul lui de acum. Cred că începe să se lege o chimie între noi. Îmi pare bine că a ales să predea tezaurul aici, dar îmi pare rău că nu este cooptat pe lângă muzeu, să fie folosite cunoștințele lui la modul real. Este un foarte bun specialist cartograf și cunoaște județul în detaliu. Ar putea face hărți turistice, la fel de bine cum ar putea face excelente hărți arheologice. Eu am văzut de ce-i în stare! Nu se duce cu ochii închiși, ca alții care pun mâna pentru prima oară pe un detector. El a descoperit și secerile de la Ruginoasa, și două fibule la Trifești, a citit foarte mult și, chiar dacă nu e arheolog, ci inginer silvic, demonstrează că, atunci când te ții de un lucru, ai și rezultate”.
Marius Irimia: ”Am să mor cu detectorul în casă!”
Dezamăgit de precedentele sale experiențe cu muzeul din Piatra Neamț, nici de data asta Marius Irimia nu are mari așteptări. Mai ales că au trecut de mult cele 18 luni, în care ar fi trebuit să primească recompensa pentru descoperirile lui ”vechi” și n-a luat niciun leu. A predat tezaurul aici dintr-un sentiment de patriotism local – ”Mi-ar plăcea să meargă copilul meu la muzeu și să vadă ce-a descoperit tatăl lui”, dar, mai cu seamă, pentru că și-a dat cuvântul.
”M-am obișnuit ca, la Piatra Neamț, să fiu privit ca un dușman. Ceea ce fac eu e pasiune curată. Vreau să cunosc istoria și, din acest motiv, dincolo de recompensele pe care nu le-am primit niciodată, i-am rugat pe cei de la muzeu să-mi trimită informații despre piesele pe care le-am predat. Mă interesează povestea din spatele lor, pentru că numai așa pot reconstitui întregul. Nu au făcut nici măcar efortul de a-mi trimite un mail. Eu nu fac asta pentru bani, e pasiune, dar nici nu vreau să fiu luat de prost! Când am fost la București, la Muzeul Național, am dat peste o doamnă care a expertizat 271 de monede în 4 ore. Se vedea bucuria în ochii ei! La Piatra Neamț, am dat numai peste arheologi de birou. Se vede că le place ce fac, pentru că nu fac nimic. Eu înțeleg că nu au bani, dar cert, nu au nici pasiune, nici bunăvoință”.
Gheorghe Dumitroaia: ”Rezolvăm, cu timpul”
Directorul Complexului Muzeal Neamț încă nu a văzut monedele descoperite la Dragomirești. ”Mi-a spus ceva doamna Rocsana”, a declarat Gheorghe Dumitroaia. Cât despre nemulțumirile detectoristului Marius Irimia, care a scos la lumină în trei ani mai multe obiecte de valoare decât reușesc unii arheologi într-o viață întreagă, dl. Dumitroaia este împăciuitor și răbdător: ”Ne-au plecat foarte mulți oameni anul trecut și chiar am rămas cu deficit de personal, dar, cu timpul, rezolvăm partea cu recompensele. Desigur, trebuie să plătim din fonduri proprii, pentru că nu avem alte venituri și, deocamdată, am avut alte priorități, cum au fost intervențiile de urgență la monumente istorice. Însă nu sunt de acord cu manevrele celor de la Muzeul Național, care acordă sume exorbitante în raport cu valoarea descoperirilor, numai ca să atragă lumea spre ei. Dl. Irimia a refuzat o dată suma pe care i-am dat-o, nu mai știu cât era, trebuie să mă uit prin acte. Partea cu informațiile pe care le aștepta de la noi o s-o rezolvăm de asemenea. Și aici e vorba tot despre deficitul de personal. Cât despre expertiza pentru monedele găsite acum, cel mai probabil o s-o facă un fost coleg, care ne este acum colaborator pe bază de contract. Da, sunt și eu expert în numismatică, dar nu prea am experiență, pentru că nu m-am aplecat spre domeniu. Dar o rezolvăm cu timpul, nu-i problemă!”.
În definitiv, dacă denarii imperiali au stat cuminți, în ulcica lor, din secolul III până în secolul XXI, chiar o fi foc pentru încă vreo câțiva ani, acolo? (Cristina MIRCEA)
Parteneri
Mesagerul Bacău Doi consilierii județeni liberali au demisionat din Consiliul Județean Bacău 
ZCH FOTO. A început asfaltarea pe strada Ștefan cel Mare din Piatra Neamț: primăria suportă doar jumătate din costuri 
NewsEdge Icoana îndrăgostiților, copacul cu informatori și cartierul din cartier. Istoricul Anita Sterea ne spune secretele străzilor din Cotroceni 
BusinessEdge Global Vision preia fostul sediu Alpha Bank. Tranzacția pentru cele două clădiri de 10.000 de metri pătrați a fost intermediată de Colliers 
4 comentarii
Domnule Dumitroaia, sumele „exorbitante” rezulta din niste cataloage, deci ele pot fi oricand verificate. Daca veti lua un catalog numismatic in mana si-l veti rasfoi s-ar putea sa sumele „exorbitante” sa se transforme in „subevaluate”.
Felicitari descoperitorului pentru conduita. Abia astept sa admir si eu acest tezaur
Florin
Din păcate oameni fără vocatie si pasiune fata de munca lor umplu birourile instiutiilor .detectoristii de buna credinta care vor sa predea obiectele găsite sunt tratati cu ostilitate in loc sa se incerce o colaborare cu ei
Felicicitarile mele pentru Marius Irimia, este un adevarat pasionat de istorie si aduce un plus de valoare natiunii in acest mod.
Cat despre unii angajati pe pile pe la muzee, stim cu totii ce se intampla inca in tara asta, insa sper ca nu va mai tine mult. Cuvintele „expert” si „nu ma pricep” nu au ce cauta in vocabularul unui director de muzeu…
Ceea ce este la fel de important de spus, ca si lucrurile aratate de ceilalti care au comentat, este faptul ca probabil doar in Romania se intampla ca aceia care descopera tezaure si le predau in mod legal sunt apoi „calcati” noaptea de mascati, perchizitionati si anchetati ca niste criminali.
Cazul d-lui Marius Irimia nu este unul singular.
Modul acesta de operare al autoritatilor care, in loc sa le dea descoperitorilor recompensa legal cuvenita intr-un termen rezonabil, le trimit in schimb mascatii si procurorii peste ei, poate fi de natura de a-i face pe descoperitori sa nu mai vrea sa auda de contactul cu autoritatile.
Ori asa ceva ar insemna o pierdere inestimabila pentru patrimoniul arheologic national, mai ales in contextul in care, in ultimii 12-20 ani, el s-a imbogatit nu prin activitatea arheologilor care nu mai vor, in majoritatea lor, sa iasa pe teren, ci preponderent prin cea a detectoristilor.
Si, foarte interesant: dupa 1989 nu s-a mai decoperit nici un tezaur si nimic valoros de catre arheologi. Oare de ce? Sa fi fost activitatea lor atat de lipsita de rezultate, sau?
In schimb, detectoristii predau anual in jur de 7-10 tezaure si numeroase bunuri arheologice extrem de valoroase.
Probabil de aici li se trage si prigoana institutionala intrucat cei care taie frunza la caini prin birouri si pentru care prezenta la orele de program nu reprezinta altceva decat o necesitate impusa de primirea salariului, se tem sa nu li se reproseze ca ei, „specialistii”, nu descopera nimic iar o comunitate de pasionati face toata munca in locul lor.
Romaniei ii lipseste un act normativ care sa reglementeze in mod corect regimul descoperirile, asa cum are, de exemplu, Marea Britanie legea denumita Treasure Act si care, in linii mari, spune asa:
– Dupa predarea descoperirilor, evaluarea se face de catre evaluatori independenti, conform cataloagelor internationale, in termen de 30 zile;
– Se introduce imediat descoperirea intr-o baza de date accesibila institutiilor de cultura care o pot cumpara la pretul corect, stabilit de evaluatorul independent; exista un drept de preemtiune constituit in favoarea institutiei culturale zonale catre care s-a predat descoperirea;
– Descoperirea ramane in baza de date timp de 30 zile; daca se cumpara de catre vreun muzeu, banii se vireaza imediat catre descoperitor; daca nici un muzeu nu o cumpara, atunci descoperirea se returneaza, dupa acele 30 zile, catre descoperitor insotita de documentatie de certificare, moment din care descoperitorul este proprietarul ei de drept si poate dispune de ea dupa cum doreste (pastrare, vanzare etc.)
Iar acolo nu te trezesti cu mascatii peste tine decat daca se aude ca NU ai predat o descoperire si nu daca ai predat.
Poate ajunge textul acesta undeva mai sus si poate se mai destupa niste minti pentru ca este nevoie si in Romania de legislatie care sa repare multe nedreptati si care sa aduca un climat normal, necesar imbogatirii patrimoniului arheologic national.