Exclusivitate :  Vânt și Soare la Hidroelectrica

 

Ovicu Agliceru si Remus Borza
Ovidiu Agliceru (stânga), alături de Remus Borza

Interviu cu directorul Ovidiu Agliceru

La semnarea contractului de retehnologizare de la CHE Stejaru, ceremonie ce a consacrat, potrivit aprecierii lui Remus Borza (coordonatorul administratorului judiciar al companiei), cel mai important eveniment din istoria post-decembristă a hidroenergeticii românești, n-a fost înghesuiala standard de VIP-uri și oficiali abonați la alte evenimente, mai mult sau mai puțin memorabile. Pentru că Borza și-a impus regulile sale până la capăt, neacceptând orice asocieri cu momentul de glorie al Hidroelectrica, primii tăiați de la rație au fost politicienii și politrucii de dimensiune locală.

prajitura hidroelectrica 1
prăjitură aniversară

Printre oficiali, s-a numărat unul care, fără a avea alură de star, este o vedetă în toată regula a Sistemului Energetic Național. Se numește Ovidiu Agliceru și deține funcția de director al Direcției Producere Energie Electrică, în prezent îndeplinind și atribuții de director general al Hidroelectrica. Absolvent al Facultății de Electrotehnică din Cluj, are aproape 30 de ani vechime în sistem și 33 de PIF-uri (puneri în funcțiune – n.a.) în palmares.

 *****

– Nu e nevoie de o conferință de presă, de comunicate. E suficient să ne uităm pe site-urile autorizate care prezintă în timp real situația producției și consumului de energie electrică. E vizibil că Hidroelectrica e foarte, foarte sus la producție. Fără a vorbi neapărat de ponderea ca putere instalată în sistem, indiferent dacă ne uităm la vârfurile de sarcină sau la liniștea consumului de puțin peste 5.000 MW, Hidroelectrica merge de duduie. Cum rezistă în ritmul ăsta?

– Hidroelectrica face, de fapt, ce trebuia să facă întotdeauna. Că nu a făcut în anumite perioade nu a fost pentru că n-ar fi putut să facă, ci din cu totul alte motive. Hidroelectrica are în componență hidrocentrale capăt de cascadă care au fost dedicate exclusiv furnizării serviciilor de sistem, funcționării la vârf. Acest concept l-am dezvoltat în primăvara-vara anului trecut, când am spus următorul lucru: dacă aceste centrale au fost proiectate să funcționeze numai 2.000 de ore pe an, la vârful de sarcină, fiind și supraechipate în acest sens, de ce să le folosim ca să producem energie de bază, care-i mult mai ieftină? Din aceste motive, Hidroelectrica și-a concentrat astăzi o cantitate din vânzări pe energia de vârf. N-am făcut decât să punem centralele să facă în mod eficient ceea ce trebuia de la bun început. Mai mult decât atât, în ceea ce privește gradul de disponibilitate, după mulți ani am impus să nu se deverseze în nicio situație, prin eficientizarea funcționării și funcționarea în condiții de siguranță, lucruri care erau uitate.

– Scria la manual, dar scria degeaba. Scria și altele.

– Am constatat că era o obișnuință să facem reparații în timpul viiturii. Astăzi, Hidroelectrica nu mai repară în timpul viiturii de primăvară, ci funcționează. De aceea duduie. Că, în anumite momente, din alte considerente, centralele erau oprite în viitură și erau supuse unui program de reparații – inadmisibil din punctul nostru vedere -, asta era în alte vremuri, se proceda altfel. Hidrocentrala Porțile de Fier I…

– …Vă întrerup. Asta merge în regim de bază. Mai avem Porțile de Fier II tot în bază. După aia ce mai puneți de acoperiți constant peste 30% din producție, pentru a nu mai spune de când treceți bine de 40%?

prajitura hidroelectrica 2
Un nou început și sub formă de prăjitură

 Structura producției în Hidroelectrica este de felul următor: 43-47% vine de pe Dunăre – Porțile de Fier I și II; 30% funcționare pe firul apei – vezi hidrocentralele de pe Olt și de pe râurile interioare; restul de aproape 30% – producție în hidrocentralele cap de cascadă din marile acumulări. Asta e structura pentru care au fost proiectate să funcționeze centralele. Noi avem o capacitate de acumulare de circa 2,9-3 TW în marile acumulări, dar să nu uităm că 70% din producția Hidroelectricii este pe firul apei. Să revin la disponibilitate. Având acest procent de producție pe firul apei, dacă într-un moment nu ai un echipament disponibil, atunci când vine apa nu poate fi stocată, se duce.

– Anul trecut, Remus Borza afirma că, în mai-iunie 2015, Hidroelectrica iese din a doua insolvență. Acum proiectul e pus în cumpănă și de ce se întâmplă cu judecătorul sindic. Indiferent de moment, ce va fi după? Că dv., cred eu, veți rămâne în sistem.

  • Nu se știe cine rămâne, cine nu rămâne… În orice caz, ceea ce se întâmplă acuma în Hidroelectrica, adică libertatea de a gândi, de a lucra fără îngrădiri, trebuie să continue și după ieșirea din insolvență. Avem încrederea că această creștere a gradului de privatizare prin listare la bursă va aduce în continuare un plus de securitate și stabilitate, care să ne asigure că și în viitor Hidroelectrica va funcționa numai în condiții de eficiență și profit – și nu în alte scopuri – așa cum trebuie să funcționeze orice agent economic din lume.

– Chiar se ajunge la acel moment de unde nu mai este punct de întoarcere la alte practici?

  • Sigur. Atunci când sunt mulți acționari, cu puține acțiuni, dar vocali, aceștia vor monitoriza foarte atent ce se întâmplă în societate, din dorința firească de a obține dividende, că de-aia investesc bani. Atunci vor sancționa drastic orice imixtiune, orice deviație și orice alt lucru nefiresc pentru o societate comercială.

– Pomenea Remus Borza, nu doar în întâlnirea de la Stejaru, ci și, nu demult, la cel puțin o conferință pe teme de energie organizată la București, despre proiectul de a investi în capacități de producție fotovoltaice și eoliene. Anul trecut – țin minte precis, am discutat subiectul, am și scris – era un vârf de atac împotriva dezmățului cu „regenerabilele” din România și certificatele verzi, cu accent pe turbinele eoliene. Ce s-a schimbat?

  • Nu s-o schimbat nimic. Și-atunci a spus adevărul, și-acum a spus adevărul. Atunci spunea că sistemul acesta de încurajare a „regenerabilelor” este un sistem nedrept, un sistem care a dat impresia investitorilor că, într-un timp scurt, de 2-3 ani – lucru anormal! – dau tunul și pleacă. Mai frumos spus, își recuperează investiția și câștigă. Între timp, în zona „regenrabilelor”, și datorită supraproducției și scăderii prețului energiei, socotelile de eficiență și de recuperare nu s-au mai potrivit cu cele inițiale. Era nefiresc ca în 2-3 ani să recuperezi o astfel de investiție. Astăzi, ce se întâmplă în Hidroelectrica? Hidroelectrica știe să facă servicii tehnologice de sistem, asigură 80% din necesarul național, tocmai ce lipsește acestor „regenerabile”. Atunci, pe fondul creșterii producției de energie electrică, pe fondul scăderii prețului, Hidroelectrica ar fi în măsură să își verifice în mod superior posibilitatea de a produce servicii de sistem dacă și-ar compensa propriile parcuri eoliene. Este foarte interesant, dacă vă uitați pe hărțile de vânt și pe cele de hidraulicitate, constatăm că în perioada în care este apă, nu bate vântul, iar în perioada în care bate vântul, debitele pe râuri scad. În felul ăsta, chiar portofoliul de producție al Hidroelectricii poate fi completat.

– Asta e de înțeles, tehnic și tehnologic. Ce caută însă fotovoltaicele? Adevărul din hărțile de însorire este descurajant în realitate. Personal, le-am considerat o aventură în România.

  • Sunt o aventură, dar fotovoltaicele sunt tocmai cele care produc în vârful de zi și intervin în sensul aplatizării curbei de producție.

– Și sunt foarte costisitoare pentru buzunarul nostru din cauza certificatelor verzi.

  • Sigur, dar aceasta e o problemă legată de strategie națională, pe care nu o discut eu. Ceea ce doresc să spun e strict din punct de vedere al Hidroelectricii. Dacă astăzi ar avea, și va avea, niște sute de MW în eolian, 100 de MW în fotovoltaic, Hidroelectrica și-ar compensa foarte ușor vârful de sarcină de zi putând să utilizeze suplimentar capacitățile de producție de vârf pe vârf. Atunci, sigur, își va valorifica superior și propria producție, și a acestor „regenrabile”.

– E de urmărit.

  • Gândiți-vă, un MW instalat în hidro costă în mod normal 3,5 milioane euro, dar Hidroelectrica a plătit și 30 milioane pe acele investiții fără cap care nu se vor recupera niciodată. Astăzi, prețul la parcurile eoliene este în jurul milionului de euro sau a sutelor de mii pe MW instalat. Produc o energie curată, pe care o putem valorifica superior, prin comparație cu un jucător individual.

A consemnat Viorel COSMA

One comment

  • Hotul neprins

    iulie 15, 2015 at 5:04 pm

    Remus Borza este individul fara scrupule care devalizeaza Hidroelectrica la comanda PSD. Condamnat penal, fura in continuare sub protectoratul lui VV Ponta !

    Răspuns

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *