Olimpici de aur: Titus DASCĂLU și Sabina FÎRȚALĂ

Titus Ștefan Dascălu are 19 ani și este elev în clasa a XII-a la CN „Petru Rareș”. Multiplu olimpic național, caracterizat fiind printr-o „accelerație gravitațională” explicabilă față de fizică, este unul dintre puținii elevi români care are șansa de a studia la Oxford, cea mai cunoscută universitate din Regatul Unit.

– Ce înseamnă fizica pentru tine?

Fizica este pentru mine o modalitate de cunoaștere. Este știința în care se regăsește un proces continuu de căutare, înțelegere, aplicare, care conduce, în cele din urmă, la o imagine largă și foarte captivantă a universului. Prin prisma fizicii, deasupra principiiilor și teoriilor de bază, găsesc echilibrul și perfecțiunea naturii. Acest lucru o face mai mult decât o ocupație sau o pasiune, poate chiar un mod de viață. 

– Când ți-ai dat seama că ești atras de fizică? Și cum s-a declanșat?

Am conștientizat că sunt atras de fizică în timpul clasei a VIII-a, pregătindu-mă pentru a doua oară să particip la o olimpiadă națională. Atracția s-a dezvoltat treptat, prin lucru și învățare. Cu toate acestea, îi datorez descoperirea și ghidarea necesară dnei profesor Anișoara Oniciuc, care m-a apropiat de fizică și care mi-a împărtășit din plăcerea cunoașterii ei. 

– Povestește-ne ceva despre „episodul Oxford”. Cum ai ajuns să fii anunțat că ești acceptat acolo? 

În timpul olimpiadelor, am cunoscut tineri foarte entuziasmați de fizică și cu foarte multe cunoștințe în acest domeniu. Astfel, am considerat că specializarea mea va da rezultatele pe care mi le doresc doar dacă se va realiza la un nivel înalt, printre oameni care împărtășesc același entuziasm. Această dorință, printre multele altele, m-a determinat să aleg să studiez în afară țării, iar informațiile culese m-au îndreptat către Oxford. Istoria universității și rezultatele din cercetare au fost pentru mine imaginea acesteia. Până să fiu anunțat că sunt acceptat, am avut de îndeplinit diferite etape din procesul lor de selecție, care încă nu s-a finalizat, oferta mea fiind condiționată de nota obținută la bacalaureat. Am început cu o aplicație online detaliată, care conținea și referințe de la profesori, am trecut printr-un test de aptitudini și apoi am participat la trei interviuri care au avut loc în Oxford. Rezultatul mi-a fost anunțat concis, printr-o scrisoare ce conținea cuvântul ”accepted” și condiția finală. 

– Există vreun motiv care te-ar face să te răzgândești și să continui studiile în țară?

Aș continua studiile în țară dacă aș avea o imagine mult mai clară a viitorului fizicii aici. Am participat anul trecut la o universitate de vară și am avut șansa unui scurt contact cu mediul academic și al unei prezentări de ansamblu. Am fost mulțumit și atras de această imagine, dar posibilitățile viitoare par limitate. 

– Ce alte pasiuni mai ai?

Cititul. În timp ce fizica îmi oferă abordări realiste și exacte, literatura este locul fanteziei și al descoperirii umane. Practic și urmăresc, de asemenea, ciclismul. 

– Mai sunt fenomene în jurul nostru care au rămas neelucidate pentru fizică/ fizicieni?

Cunoașterea, îndeosebi cea a naturii, nu poate fi absolută. Chiar dacă fizica are certitudinea operării cu modele ce permit nu numai descrierea unei game largi de fenomene, dar și anticiparea unor rezultate, ea nu a ajuns la sfârșitul descoperirilor. Cu siguranță că sunt fenomene în jurul nostru pe care fizicienii încă nu le pot explica, datorită complexității lor, cum ar fi în cazul turbulențelor din lichide sau a imposibilității verficării teoriilor actuale. Studierea comportării unei găuri negre este inaccesibilă, iar sondarea universului particulelor fundamentale necesită energii imense, de care fizicienii se apropie încet, la CERN. Istoria arată clar viteza evoluției descoperirilor în fizică, dar, atunci când modelele teoretice devin complexe datorită însăși fenomenelor complexe, sunt de părere că vor exista mereu noi praguri de depășit. 

– Cât de compatibile, din punctul tău de vedere, sunt știința și religia?

Referindu-mă în special la fizică, nu pare a fi total diferită de religie. Mai mult decât prin orice altă știință, prin fizică se pot descoperi principii de simetrie și de frumusețe la nivelul universului. Foarte multe fenomene par a se desfășura după legi alese special. Multe aspecte pot părea coincidențe, iar strânsa evoluție a omului în contextul universului nu putea fi posibilă fără aceste condiții, care, statistic, par aproape imposibil de îndeplinit în felul în care le cunoaștem noi astăzi. Totodată, multe puncte coincid. De exemplu, teoriile mai recente susțin că timpul nu este infinit, cum ar părea, dar nu pot explica ce s-a întâmplat în momentul inițial, numit sugestiv singularitate.

– Care crezi că este cea mai importantă „cărămidă” de la temelia reușitei?

Personal, văd reușita ca un rezultat al muncii intense și de durată. Mi-am confirmat acest lucru de mult, prin efortul depus de mine, dar o observ continuu și la persoanele din jurul meu. Ambiția, sprijinul celor din jur, talentul, sunt și ele importante. Cu toate acestea, cele mai eficiente aripi către reușită sunt date de muncă și sacrificiu. 

– Care crezi că sunt calitățile pe care fiecare om ar trebui să le aibă pentru stabili relații interumane solide și pozitive pentru consolidarea unui viitor mai bun?

Cred într-un viitor mai bun prin trei calități de bază care asigură și o bună relaționare interumană: toleranța, sinceritatea și seriozitatea. Aplicarea acestora în plan personal, economic, diplomatic etc. poate consolida un viitor mai luminos.

Sabina Giorgiana Fîrțală are 17 ani, este de loc din Bicaz, dar tot elevă a Rareșului și tot multiplă olimpică, însă la chimie. Anul acesta, a reușit să se califice în lotul lărgit al naționalei, performanța fiind una cu repetiție pentru ea. Are toate atuurile unui elev cu care orice părinte, profesor, școală s-ar mândri.

– Ce înseamnă chimia pentru tine?

Chimia reprezintă pentru mine atât o pasiune, cât și un mijloc de a ajuta oamenii. Direct, prin conceperea medicamentelor, dar și indirect, prin lărgirea orizonturilor cunoașterii noastre în acest domeniu.

– Cine ți-a stârnit pasiunea pentru această disciplină?

Interesul meu pentru chimie a fost stârnit la nivel intrinsec, însă menținut, în timpul gimnaziului. Dna profesoară Luminița Cotfasă m-a ajutat să înțeleg primele teorii și reacții chimice. Apoi, de la an la an, pasiunea a început să se concretizeze și în olimpiade, motivându-mă să acumulez și să înțeleg tot mai mult.

– După experiența acumulată până acum, prin participarea la diverse competiții de profil, cum ai descrie cuvântul „competiție”? De ce are nevoie un competitor pentru a putea crede că poate câștiga?

Cuvântul ”competiție” cred că ar trebui să existe doar la nivel individual, prin încercarea de a te autodepăși. Competițiile nu pot oferi mereu un rezultat care să releve cunoștințele tale dintr-un domeniu, întrucât implică să ajungi la un nivel intelectual și moral maxim într-o anumită perioadă de timp și într-o anumită zi. Pentru a reuși, e nevoie de muncă, inspirație în momentul concursului și o stare de spirit specifică, astfel încât să te concentrezi doar pe ce ai de rezolvat și să uiți de orice alt factor extern în timpul examenului.

– Crezi că învățământul românesc, așa cum l-ai experimentat tu, are elemente care pot distrage elevul în drumul spre performanță? Unde crezi că ar mai trebui lucrat, aduse îmbunătățiri?

Performanța poate avea multe direcții, iar în cazul elevilor poate fi școlară sau extrașcolară. Pentru mine, performanța a fost definită, în general, de lucrurile pe care le realizez în afara școlii, în aria concursurilor în mod special. Astfel, am fost pusă deseori în situația de a lăsa școala în sine într-un plan secundar, pentru a putea reuși în domeniile preferate de mine, lucru care n-a fost privit cu ochi buni de o parte din profesori. Asta nu a fost însă o problemă majoră, întrucât în liceul nostru deja este un lucru obișnuit să existe mulți olimpici naționali, la fiecare nivel. Singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi percepția asupra olimpiadelor, competiții care devin din ce în ce mai dificile de la an la an, și care solicită mult timp de pregătire și aprofundare, deci, implicit, mai multe absențe din timpul programului școlar decât este prevăzut în regulament.

– Te-ai gândit la viitorul tău profesional? Care ar fi?

M-am gândit de multă vreme că aș dori o carieră în domeniul științei, cel mai probabil chimie, deși m-ar interesa și alte direcții. Îmi doresc să continui cu știința – și mai ales chimia – fiindcă mă pasionează și, din fericire, am și înclinație înspre domeniile din această sferă. Totodată, chimia este singura materie care mi-a stârnit interesul în mod constant, astfel încât mă îndoiesc că decizia mea s-ar schimba radical după intrarea la facultate.

– Unde ai vrea să profesezi?

M-am gândit să îmi continui studiile în străinătate, probabil în Marea Britanie.

– De ce?

Din dorința de a descoperi cât mai mult din ce are de oferit chimia. Perspectivele unei cariere în cercetare sunt mai largi în occident. De asemenea, privesc studiul într-o altă țară și ca pe o experiență, culturală și umană, care consider că își va pune amprenta asupra mea.

– De ce crezi că sunt atât de mulți tineri valoroși care preferă să ia drumul spre alte țări?

Cel mai des invocat este motivul că ”nu au ce face aici”. Pe de o parte, este adevărat, probabil din cauza sistemului de învățământ, dar mai ales din cauza pieței de muncă, care nu poate oferi o slujbă unui mare număr de absolvenți. Eu m-am gândit deja că plecarea mea din țară nu ar fi definitivă. Consider că țara noastră ne-a modelat și că ar trebui să ne implicăm, pe cât posibil, în dezvoltarea și promovarea acesteia, fie de aici, fie din alte colțuri ale lumii.

– Și dacă ce îți place acum să faci nu te va împlini profesional pe viitor?

M-am gândit la acest aspect, având în vedere că este foarte dificil să te faci remarcat în domeniul cercetării, însă, dacă se va întâmpla asta, nu mă oprește nimeni să o iau de la capăt sau să mă mulțumesc cu mai puțin de la cariera mea.

– Plecând de la premisa că îți dorești să faci o descoperie în domeniul chimiei, care ar fi aceea?

Există multe posibilități în ceea ce privește descoperirile științifice, de la găsirea unui nou element până la conceperea unui tratament pentru cancer, o variantă devenită aproape clișeică. Mi-ar face plăcere să descopăr ceva util pentru sănătatea noastră în primul rând, astfel încât tot efortul pe care l-aș depune să se concretizeze în ceva benefic pentru generațiile care ar urma. (Marian TEODOROF)