Un înger pentru TT de la ”Roman-Vodă”: conf. univ. dr. ing. Mariana Stan

Disputa pe tema acusticii Teatrului Tineretului a stârnit reacții și contribuții salvatoare când nu se mai aștepta nimeni. În urmă cu două săptămâni, în articolul „Lovitură de teatru la… teatru”, arătam la ce nebunie s-a ajuns după ce proiectantul SC GENESIS SRL Iași s-a trezit să combată, în aprilie, expertiza realizată în iunie 2014 de SC ACUSTIC EXPERT SRL Sibiu la solicitarea antreprenorului din proiectul de restaurare a Curții Domnești din Piatra Neamț, SC ROMCONSTRUCT HOLDING GRUP SA. Expertul sibian Marius Joldea nu a ezitat să desființeze opnia exprimată de presupusa autoare a presupusului studiu acustic inițial. Am arătat că prof. dr. ing. Irina Bliuc de la Iași e mai apropiată de izolarea termică și eficiența energetică a clădirilor decât de acustică. Părea să fi ajuns într-o fundătură, din moment ce niciun oficial nu dădea semne că este interesat să caute un arbitru profesionist.

În 1965 au absolvit actualul Colegiu Național „Roman Vodă” 284 elevi, împărțiți în 8 clase, 4 de profil Real și 4 de Uman, cum era pe atunci. La cursul festiv de vineri au participat 76 de absolvenți, 4 dintre ei venind din Israel. Au fost prezenți și 3 foști profesori: Mihai Gavriluț (fizică), Elena Popescu (matematică) și Lidia Corduneanu (limba rusă). Pentru cea din urmă, emoția a fost dublă. Este mama lui Eduard Corduneanu (directorul APM Neamț) care, în aceeași zi, în același loc, cu câteva ore mai devreme, a participat la întâlnirea promoției 1975.

Norocul a venit de la București prin Roman. Vineri, 29 mai, a avut loc întâlnirea promoției 1965 a Colegiului Național „Roman-Vodă” la care a participat conf. univ. dr. ing. Mariana Stan (Ionescu), unul dintre specialiștii de top în acustică ai României. Dintr-o carieră profesională de excepție în domeniu și un CV dureros de apăsător pentru impostori, două recunoașteri de competență descurajează din fașă apucăturile complicilor la distrugerea teatrului. Mariana Stan este membru al Comisiei de Acustică a Academiei Române și membru al Societății Române de Acustică. În plus, ca verificator de proiecte și expert tehnic la Ministerul Dezvoltării, era ușor de contact de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional dacă exista interes.

Norocul ca norocul, însă nimic nu e întâmplător. Întâlnirea directorului Liviu Timuș cu Mariana Stan a fost facilitată de Marcel Cherț, colegul dumneaei de clasă, care bifează astfel a doua contribuție remarcabilă pe frontul de salvare a teatrului. Prima s-a marcat la deslușirea deficiențelor și găsirea de soluții, împreună cu un alt expert veteran pietrean, pentru partea de încălzire și ventilație a teatrului.

Marcel Cherț (stânga) și Mariana Stan îl încadrează pe prof. dr. ing. Cristea Pal de la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Tânărul asistent și șef de lucrări din anii ’80, care a dat farmec automatizărilor și protecției prin relee, a avut o întâlnire surpriză după 27 de ani. Cu un fost student.

Înainte de a veni la întâlnirea de promoție, Mariana Stan a analizat expertiza acustică realizată de Marius Joldea. În lipsa acelui studiu inițial nevăzut-necunoscut, s-a pronunțat, pe 27 mai, asupra acurateței lucrării tehnice. Pe scurt, fără a relua amănuntele legate de reverberație și măsurători pe paliere de frecvențe, a confirmat expertiza de la Sibiu. A și întărit-o, subliniind în privința tratamentelor acustice următoarele două reguli importante:

Peretele din fundul sălii se tratează ÎNTOTDEAUNA absorbant, pentru ca undele reflectate să nu se întoarcă în ceafa spectatorului;
Pereții paraleli (ai sălii sau ai lojelor) se tratează astfel încât să NU EXISTE NICIODATĂ suprafețe reflectante, față în față, pentru a se evita apariția undelor staționare (ecou de fluturare).

Discuția tehnică purtată la Roman, după cursul festiv, a făcut și inimă rea odată ce Mariana Stan a împărtășit din experiența sa profesională. Sala mare a Teatrului Național din București, de pildă, e în portofoliul său. În ideea de a înțelege încă o dată pe ce lume trăim la Piatra Neamț, următorul pasaj despre ce înseamnă procentul de articulație sau gradul de inteligibilitate într-o sală de teatru este edificator: „Se face cu doi dictori pe scenă, un bărbat și o femeie, cu calități bune actoricești și un anumit număr de persoane în sală, care scriu ceea ce înțeleg dintr-o listă de 100 silabe fără înțeles pe care le citesc dictorii. La Teatrul Național, de pildă, am avut 25 de auditori în sală. Cititul se face așa: un grup de 3 silabe e urmat de o propoziție. Cele 3 silabe se rostesc cu pauză de 3 secunde pentru a lăsa timp de scris. Pot să nu aibă niciun sens, de exemplu lef – rad – doz. Cei din sală trebuie să fie, cum spunem noi, ascultători otologic normali. Asta înseamnă tânăr până în 35 de ani care știe să scrie și să citească în așa fel încât să poată reproduce listele citite. Frumusețea e când, în același punct în sală, băiatul are procent de 90%, iar fata de 75%”.