Aflat în vacanță, într-unul din locurile pe care le-a iubit cel mai mult – insula Thassos din Grecia – Corneliu Lamatic, fost redactor șef al ziarului Ceahlăul, a încetat din viață, în după amiaza de 6 iulie, din cauza unui infarct. Avea 72 de ani și „o viață întreagă” de gazetărie în spate.
Împreună cu Viorel Tudose, Corneliu Lamatic a format cea mai longevivă echipă de conducere a ziarului Ceahlăul. Era riguros, ascuțit, dur când trebuia, se implica, se agita, trăia fiecare știre, se consuma pentru fiecare subiect. Era combativ, se revolta, analiza fiecare eveniment cu logică, cu substanță, cu argumente. A rămas la fel până în ultima lui clipă. Dumnezeu să-l așeze la loc luminat! Condoleanțe familiei!
4 comentarii
Dumnezeu sa il ocroteasca. A fost unul dintre putinii ziaristi locali,ca si Viorel TUDOSE, cu fler, fara doar si poate. O pierdere pentru presa locala care este/devine un teren de tragere pentru multi neaveniti/sugatori la tata(chestia aceea de la care se suge laptele vacii de muls) diferitelor partide/comitete/comitii/firme. Si, mai presus de toate, parveniti. Analfabeti consacrati dar promovabili ca potentiali experti pentru ca au limba suficient de lunga incat sa depaseasca mana pe care o pupa..
Salut, Domnule Lamatic! Parca era mai bine sa te stiu in viata!
Gheorghe Ocneanu
Cu vreo doua saptamini in urma Corneliu Lamatic m-a vizitat după ce ii dadusem sa citeasca romanul Supunerea al lui Houellebecq. L-am comentat. Mai pleci in Grecia?, l-am intrebat. Nu, imi spuse, nu am cu cine sa fac echipa acum, poate mai in toamna. Ce zici să mergem in toamnă împreună? E o idee, ii spun, mai vedem cum evoluează vremurile. Apoi l-am intrebat cum stă cu lucrul la cartea la care lucra, un fel de istorie a vremurilor şi a vieţii proprii, una confundindu-se cu cealaltă. Da, îmi zise, pînă în toamnă e gata. Ţi-o aduc să o citeşti tu întîi, să îmi dai un ok…! Acum văd că s-a grăbit să se ducă în Grecia. Şi de acolo mai departe…! Dar cartea? Oricum, echipa de la Ceahlaul se intregeste in cer: Dumitru Buznea, Eugen Tureschi, Vasile Oroşanu, Cornel Stupcanu, Viorel Tudose, Corneliu Lămătic. Cîte ceva despre Corneliu Lămătic: a terminat filologia la Iaşi; în studenţie scria cronică literară în revistele ieşene; la absolvire i s-a propus să rămînă la revista Cronica, dar a preferat să vină la Piatra Neamţ; o vreme a fost ziarist la Ceahlăul, de unde a fost scos prin anii 80, din motive de dosar. La Poşta literară din ziarul Ceahlăul, la care răspundea celor care îşi trudeau peniţa, în 1971 cred, aveam vreo 13 ani, mi-a făcut o prezentare extrem de elogioasă (Începea cam aşa prezentarea: În contrast cu ceea ce primim în mod obişnuit la această rubrică, iată, în sfîrşit, un nume care …. etc. Şi a publicat o poezie, Bîlci în cîmpie, toamna). După revoluţie a revenit la Ceahlăul. A fost un perfectionist. Mereu nemulţumit de ceilalţi. Dar, mai ales, nemulţumit de sine. Dumnezeu să îl ia aproape, în echipa care întocmeşte ediţia fierbinte a Judecăţii de Apoi!
Vestea ca domnul Lamatic a plecat la Ceruri a cazut ca un trasnet asupra mea… Mai intai domnul Tudose, acum dumnealui… Rememorez cu drag fiecare secventa a vietii mele de ziarist la Ceahlaul… Cu drag, dar si cu durere, in acelasi timp. Acolo m-am format, acolo am invatat ce inseamna presa… acolo am invatat ca o stire nu e atunci cand “un caine a muscat un om, ci atunci cand un om a muscat un caine” . . . Acolo am invatat tot! Pentru ca a fost cineva care a avut rabdare cu mine, si mi-a trecut cu vederea toate stangaciile-deloc putine
… Oameni pe care i-am respectat si-a caror amintire va fi, pe veci, la fel de vie! Dumnezeu sa va odihnească în pace, domnule Lamatic! Sincere condoleante familiei! A.S. Sau “Asu”, cum m-ati numit dumneavoastra!
Un OM de mare calitate umana si profesionala.
Dumnezeu sa-L odihneasca-n pace.