– Cele 27 de județe cuprinse în Zona Montană sunt luate în integralitatea lor sau numai cu ariile montane?
- Nu e niciun județ integral. Au ponderi mari sau mai mici. Reglementările din legislația națională sunt conform prevederilor Uniunii Europene. Județe ca Harghita, Hunedoara sau Caraș-Severin au în jur de 70% din teritoriu, poate și mai mult. Altele, ca Arad sau Timiș, au foarte puțin. La total național, muntele are o pondere de aproximativ 33%.
– Cât a durat perioada, până la legea de anul trecut și hotărârea de guvern din acest an, în care zona montană a fost scoasă de sub reglementare directă?
- Dacă ne gândim la această structură guvernamentală care are ca scop sprijinirea comunităților din zona de munte, dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea nivelului de trai al colectivităților, după 2004, prin munca, prin vocea, prin efortul domnului profesor Radu Rey a existat mai întâi Comisia Zonei Montane. A avut statut destul de înalt, dânsul era secretar de Stat. Apoi s-a înființat Agenția Națională a Zonei Montane, după care s-a desființat, am impresia, de vreo patru ori.
Acum funcționăm și datorită eforturilor altor oameni care se ocupă de cercetare în domeniul zonei montane. La nivel european, s-a constatat că muntele nu a făcut parte din programele naționale de dezvoltare rurală, fapt care a arătat și pericolul depopulării și al rămânerii în urmă ca nivel de trai. Uniunea a luat măsuri, a încurajat statele și chiar în regulamentul pentru noile programe de dezvoltare rurală a arătat că statele membre pot să aibă subprograme tematice, unde a nominalizat zona montană, tinerii fermieri și lanțurile scurte de aprovizionare.
– Cum stați cu garanțiile de supraviețuire?
= Actuala conducere a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în frunte cu domnul Daniel Constantin, a făcut eforturi ca în noul Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) să fie niște măsuri importante pentru zona de munte. Cu toate acestea, PNDR nu are subprogram tematic pentru munte, în ciuda promisiunilor datând din mandatul de comisar al d-lui Dacian Cioloș. Astăzi vorbim de măsuri care au alocare distinctă.
Înțeleg că nu sunt asamblate.
Nu, nu sunt asamblate într-un subprogram. Totuși, e un mare progres că muntele a fost luat în calcul. Prin unele măsuri și submăsuri, sunt alocate sume specifice numai pentru zona de munte. Un progres este și înființarea acestei structuri pe care o conduc. Important e cum va reuși agenția, susținută de minister, să creeze un cadru general care să aibă și componenta de strategie politică și de legislație, astfel încât, dezvoltând proiecte pe fiecare nevoie, pe fiecare problemă a zonei de munte, să fie găsite instrumentele de finanțare. Pot fi găsite în instrumentele PNDR, dar nu numai. Pot să fie la Ministerul Mediului, la cel al Educație. Trebuie luat fiecare program operațional în parte. De asamblare ne vom ocupa noi.
– Cine sunt jucătorii pe care cade greul?
- În primul rând, indiferent ce se va gândi, ce se va crea, fără oameni foarte bine educați, fără oameni foarte bine formați în agricultura și viața montană este foarte greu, dacă nu imposibil. Este vorba inclusiv de școli, de școli profesionale cu o programă dedicată susținută de Ministerul Educației. De asemenea, o problemă foarte importantă este legată de mediu. Elementele de ecologizare a fermelor agro-zootehnice, a platformelor pentru deșeuri, de exemplu, sunt o preocupare foarte clară și punctuală, astfel încât azotul să nu ajungă în pânza freatică. Pe această zonă, iată, putem dezvolta parteneriate cu Agențiile pentru Mediu. Sigur, dorim să ne intersectăm cu toate instituțiile, cu toate programele în așa fel încât să se rezolve problemele zonei montane, iar într-un orizont 2020 – 2030 să se poată vedea și măsura ceea ce se propune acum.
– În alte țări, din UE în principal, cum e reglementată zona montană?
- Chiar în țările cu tradiție – și știu experiența Tirolului de Sud din Italia, cu care avem colaborări – încă au probleme la nivel de sprijinire a fermelor mici. În mandatul de comisar european al lui Dacian Cioloș, ei au reușit într-adevăr să primească un sprijin deosebit.
– Țin minte că oficiali din Tirolul de Sud i-au mulțumit și cu ocazia vizitei la Piatra Neamț.
- Cioloș și-a îndreptat Politica Agricolă Comună spre fermele mici, pentru că fermele mari ajunseseră la un nivel de dezvoltare la care puteau să se susțină ușor. Poate de aici a venit un fel de dragoste și simpatie pentru România și pentru Neamț a celor din Tirolul de Sud. Ei au simțit acel sprijin, iar când d-l Sorin Moisă (europarlamentar PSD de loc din Neamț – n.a.), la acea dată director-adjunct la cabinetul domnului Cioloș, le-a cerut să ne sprijine la Neamț, au zis că o fac cu drag. În această colaborare s-au făcut lucruri puține, dar bune și concrete, care au fost prezentate inclusiv de dv. la vremea lor. Colaborarea cu Tirolul de Sud va continua.
– Să nu trecem de reglementări.
- Unele țări, cum sunt Italia și Franța, au o lege a muntelui de foarte mulți ani. Au politici pe masiv montan, indiferent câte districte se întâlnesc pe acel munte. Sunt apoi structuri, de exemplu la nivel de Alpi, atât guvernamentale, cât și neguvernamentale.
– Fiecare țară cu legile și regulile ei?
- Și cu interesele ei. Fiecare își dorește, iată, ca produsele ei să fie cele mai căutate.
– De aici mai departe, vorbim de bunăstare și garanția că oamenii rămân în acele zone. Greșesc?
- E corect.
– Pe acest drum, noi ne încurcăm în legi. Facem legi pentru bomboane agricole, radiere și elastic, dar ne scapă legile mari. Cum stăm, de fapt, cu legea muntelui?
- Trebuie cunoscut că România are o lege a muntelui din 2004, din perioada în care domnul Rey a trudit în acest domeniu. Este și astăzi valabilă. Am avut și o strategie a zonei, între timp abrogată printr-un memorandum ce aproba orientările strategice pentru dezvoltarea Carpaților României. Agenția va avea sarcină să elaboreze noua strategie, să aducă modificări și adaptări tuturor legilor care au legătură cu zona muntelui. Mă refer și la cele care au influență negativă, cum e Codul Silvic. Legile de mediu aduc și ele atingere. Peste anumite articole s-a trecut foarte ușor și generează mari nemulțumiti și probleme. Vom lupta pentru un pachet legislativ care să fie integrat dezvoltării zonei montane.
– Cum de s-a acceptat să aveți sediul la Vatra Dornei? Pentru profesorul Rey sau din alte considerente?-
- A fost o luptă de genul celei pentru aducerea sediului Agenției pentru Dezvoltare Regională Nord-Est la Piatra Neamț. Proiectul guvernamental prevedea Vatra Dornei, acolo fiind un grup mai mare de oameni care au muncit pentru munte. A intrat așa la Senat, dar când a ieșit sediul era la Alba Iulia. La Camera Deputaților a intervenit o cutumă, de care am aflat și eu mai târziu: sediul instituțiilor nou înființate se stabilește de guvern. În final, ministrul a venit la Vatra Dornei să vadă baza materială existentă, care e a ministerului. A contat la fel ca oamenii de acolo, oameni care au o anumită expertiză în domeniu.
– Ce rol îi va reveni mai departe Forumului Montan Român?
- Sigur, este organizația neguvernamentală care, în ultimii, a avut un aport deosebit la viața muntelui. A fost o voce care s-a auzit de mai multe ori de la tribuna Academiei de Științe Agricole și Silvice, de la tribuna Academiei Române, de la tribuna Parlamentului. Prin conducători, în special prin președintele Radu Rey, forumul s-a făcut auzit până la Euromontana (Asociația europeană a zonelor de munte – n.a.) și alte organisme internaționale. A contribuit decisiv la conștientizarea nevoii acestei vechi-noi structuri pentru munte. Aș vrea să realizați că forumul a dat, într-un timp foarte scurt, trei oameni care să lucreze pentru munte. E vorba de domnul profesor Rey, de d-l dr. ing. Avram Crăciun, care a fost parlamentar și prefect de Arad – ambii fiind la această dată consilieri ai ministrului pentru zona montană – și, asta e realitatea, de noul director al agenției. Sunt mândru că reprezint filiala Neamț, care a reușit, în 4 ani de zile, să facă lucruri deosebite.
– Pentru județul Neamț, agenția și dv. reprezentați un caz aparte de autoritate de specialitate. Nu mai e nevoie să ajungem la București.
- Am spus-o și la ultima discuție cu d-l prefect, când am plecat, am spus-o și cu alte ocazii: în tot ce se va gândi și se va implementa de către agenție, Neamțul va fi prioritar. Va fi prioritar și prin faptul că eu sunt acolo și vin din Neamț și cunosc oamenii și problemele din teritoriu, dar și prin faptul că, la început, programele se vor implementa pe o zonă, înainte de a se duce pe toți munții României. Carpații au anumite diferențe, anumite specificități. Dar, prima și prima dată, proiectele-pilot se vor implementa în arealul Bistrița-Năsăud – Suceava – Neamț. Este zona care s-a mișcat cel mai mult, care a confirmat. La Dorna, este Federația agricultorilor de munte. La Bistrița-Năsăud, este un nucleu care s-a mișcat foarte bine, ei au deja primele cooperative. La Neamț, avem asociații profesionale foarte puternice, avem oameni foarte dinamici. Neamțul se va regăsi totdeauna ca prioritate.
– Ce ziceți de următoarea expresie: cultură și civilizație montană?
- Cred că de aici începem și aici ajungem. Indiferent cum am lua-o, trebuie o cultură montană a oamenilor, în contextul noilor cerințe ale Politicii Agricole Comune. Avem problemele legate de produsele montane de calitate, produse care acum se legiferează. Prima dată, Comisia Europeană a venit cu un act legislativ de recunoaștere a produsului montan, numai că aici intervine o problemă de cultură. Venim cu produse de calitate, standardizate, dar e insuficient – dăm de problema de competitivitate. Adică nu e suficientă eticheta. Trebuie să producem pentru familiile din zonă, dar și să scoatem produse puternice pe piață. Oamenii trebuie să înțeleagă că e obligatoriu să se schimbe. Trebuie să fim eficienți, nu să facem de dragul de face. E nevoie de competitivitate, de gândire în alți parametri, totul în acord cu mediul. Obiectivele noastre, plecând de la Agenda Europa – 2020, de la dezvoltare inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, au mediul ca o componentă de bază. Mai departe, înțelegem mobilitatea, înțelegem condițiile vitrege, dar avem de combătut încă un pericol mare, anume golirea munților de locuitori. Dacă se golesc, dispare această civilizație montană.
A consemnat Viorel COSMA
END
