În fiecare week-end cu vreme bună, oamenii cărora „le place natura” își pun în rucsac caserola de mici și petul cu bere și dau o fugă la iarbă verde, cât de un picnic relaxant. Una din zonele preferate a rămas, de mulți ani, porțiunea dintre Durău și Coada Lacului, unde vine o grămadă de lume și fiecare parcă ține morțiș să-și lase amprenta. Începând cu locurile de grătar, care rareori sunt refolosite – până la urmă de ce să faci foc după altul, când mai poți arde un metru pătrat de iarbă exact alături – și terminând cu mormanul de gunoaie care rămâne la locul faptei. Acum și turiștii de sfârșit de săptămână se împart în categorii. Unii sunt căliți total și nu mai strâmbă din nas când se uită în jur și constată că suprafața de picnic s-a restrâns față de week end-ul trecut. Pur și simplu dau peturile cu piciorul mai încolo, se așează gospodărește, iar la plecare lasă ambalajele peste tot, plus șervețelele de masă, că oamenii se respectă, nu mănâncă așa oricum. Alții, care se cred semicivilizați, strâng gunoaiele în saci menajeri și le lasă acolo, crezând că o să vină cineva după ei să le strângă. În afară de câinii vagabonzi nu vine nimeni. Iar în căutarea unor resturi cu care-și pot potoli foamea, patrupedele rup pungile și împrăștie peste tot farfuriile și paharele din plastic, caserolele și peturile, astfel că întreaga zonă ilustrează fidel turismul românesc contemporan.
„Nu există nicăieri camping amenajat, vin unii cu cortul și nefiind baie își rezolvă „problemele” pe unde apucă, nu mai poți merge pe nicăieri fără riscul de a călca în vreo dovadă de civilizație”, ne-a declarat un localnic revoltat.
„E bine că avem Legea picnicului, că există Gardă de Mediu, Primărie, Jandarmerie Montană, tot felul de instituții care nu văd nimic și nu fac nimic. E abia jumătate verii și deja locul arată îngrozitor. Pe pâraie, în pădure, orice petec de iarbă până la Coada Lacului este mizerabil. Să vină cineva să-i legitimeze și să le trimită amenzile acasă. Să vezi cum a doua oară nu mai fac! Dar condiția esențială este să lucreze cineva în week-end. Numai că la noi, când tot „omul” se duce la iarbă verde, autoritățile au liber, iar bunul simț e veșnic în week-end”. (C. MIRCEA)
