Semnal de alarmă: Boli incurabile la Primăria Piatra Neamț

Din clipa când o sărbătoare (o celebrare!) încape pe mâna conducătorilor pietreni, te aștepți la orice. Temerea că sunt în stare să compromită într-o zi o acțiune livrată la cheie – de niște oameni sinceri, dezinteresați, dar profesioniști – are temeiuri justificate. Palmaresul ultimilor ani este defavorabil edililor și degeaba se laudă între ei cu aprindere. Amintirea turmei lui Axinte (abuziv botezată caravană), cea iute tocătoare de averi publice sub înaltul patronaj al lui Gheorghe Ștefan, este suficient de proaspătă. Efortul de-a aduna și grupa evenimente, ca de Zilele Orașului din acest an, este de luat în seamă, dar partea unde se frământă experiență, gândire și inspirație, în ideea de se coace măcar o crustă de respect, le este în continuare străină. Exercițiul de autoritate se manifestă în forme hidoase, jignitoare, umilitoare.

Pe 24 iunie, de Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, s-a trântit o deschidere oficială a manifestărilor pe platoul de la Curtea Domnească la o oră imposibilă (14), pe un soare dogoritor, care se achita în exces de sarcinile de sezon. Soarele nu ținea cont de ceea ce (nu) le trece organizatorilor, cu Dragoș Chitic în frunte, printre urechi. Ca rezervă la lipsa de reacție pozitivă pe caniculă a bunilor pietreni a funcționat convocarea supușilor direcți ai administrației pentru a asigura ocuparea unui număr cert de scaune în fața scenei. Nu de alta, dar să nu fie mai numeroși oficialii decât publicul, așa cum s-a întâmplat în alte dăți. Tortura „aparținătorilor” copiilor premiați se subînțelege.

Orice om normal la cap, ținând cont că ziua e generoasă ca lungime, programa deschiderea pe la 5, poate 6 după-amiaza. Dacă nu din respect pentru oameni, măcar de mila cailor chinuiți de-aiurea. Costache Lupu a încercat ceva în rol de Ștefan cel Mare, după ce-a făcut turul centrului orașului însoțit de-o șaretă din care răsunau… valsuri vieneze, numai că nici calul – săracul de el – nu stătea să fie strunit c-o mână, cealaltă fiind destinată microfonului. Momentul însăilat cu niște tinerei nevinovați în rol de străjeri s-a ridicat la aceeași cotă de comedie.

Cote de haz periculos a atins parada oficialilor. De mirare aproape, n-au ocupat întreaga scenă. Rația de penibil s-a consolidat prin saluturi și mesaje în limbaj lemnos, vârful de devotament față de cauza pietreană fiind atins, după cum se știe, de laudele primarului romașcan la adresa „realizărilor” fostului său jupân politic.

Pe urmă, în loc să consemnăm respectul sincer cuvenit delegațiilor străine, ne-au iritat cu regretul că n-a ajuns la timp delegația din vestitul oraș italian Verbania în frunte cu la fel de vestitul Adrian Chifu. Ala Savin (viceprimar Orhei), Rodica Ursu (Chișinău) și Nicolae Șapcă (Hliboca), modești și la locul lor, și-au făcut cu drăgălășenie datoria de mesageri. Deloc drăgălaș s-a dovedit „străjerul” Vasile Ouatu. Ca staroste al relațiilor cu românii de peste granițele de Nord și Est, a blocat în stilu-i personal și inconfundabil tentativa de a discuta cu Ala Savin. Era interesant de aflat cum Ilan Shor, noul primar de Orhei, a rezolvat cu arestul la domiciliu astfel încât de lunea următoare (29 iunie) să se prezinte la serviciu.

Luați cu grijile protocolare, oficialii n-au avut ochi pentru focarele de infecție lăsate pe platoul Curții Domnești. Oficial se numesc toalete ecologice.

De Ziua Drapelului, cu toate că nu figura în fițuica penibil realizată și distribuită ca program al manifestărilor, onor primăria a inventat o ședință festivă cu scopul de a întări omagierea delegațiilor străine. De această dată, Chifu era prezent. Nu singur, ci însoțit de Damiano Colombo, Michael Immovilli și Marius Dogaru. Colombo este vicepreședinte al consiliului comunal și a vorbit despre presiunea emigrației din Africa Nord. Immovilli e simplu consilier și formează grupul politic de două persoane denumit „Chifu – Immovilli”. La un oraș de vreo 40.000 de locuitori au 32 de consilieri. Să tot fii ales, cu puțină inspirație. Ce-au căutat și cât a contat Piatra Neamț pentru cei doi italieni e greu de precizat. La loc de cinste, pe conturile personale deschise pe o cunoscută rețea de socializare, postaseră la loc de cinste fotografii cu Casa Poporului și Barajul de la Bicaz. În plus, la primărie, Immovilli a evocat orașul nostru ca unul industrial!

Al treilea din delegație, Marius Dogaru, poartă pecetea de italo-pietrean. Nu locuiește în Verbania, nici în zonă și-i vicepreședinte al unei alianțe a românilor din peninsulă. A rostit unul dintre puținele mesaje interesante, semnalând că ai noștri au început a se consolida prin structuri politice și sociale. Trecând peste traducerea defectuoasă asigurată de fiica sa (asistența îl solicita pe viceprimarul Teodorescu să preia sarcina), reținem că Dogaru a îmbinat utilul cu plăcutul, participând la întâlnirea de 25 de ani de la terminarea liceului.

În lista de intervenții, câteva au avut un fel de „sclipici” aparte. Ala Savin n-a mai rezistat și a transmis direct un salut din partea primarului Shor. Pe linie de protocol, a oferit drept cadou o carpețică. Chitic n-a rezistat nici el. Pe lângă încurajările adresate lui Dorin Chirtoacă în lupta de la Chișinău (între timp a ajuns din nou primar – n.a.), a dat glas unui salut de retur primarului de Orhei, primar care, în România, este considerat nefrecventabil.

Într-o asemenea atmosferă, „încununarea” a fost marcată de Vasile Ouatu. Discursul său le-a depășit pe cele însumate ale antevorbitorilor. S-au reținut costurile personale înregistrate pe altarul menținerii în viață a relațiilor cu românii din Republica Moldova și Ucraina, precum și elogiul adus lui Mihail Serghievici Gorbaciov, cel care ne-a oferit șansa istorică de-a fi din nou împreună. N-a observat că echipele de televiziune „au uitat” să mute microfoanele în dreptul său.

Întâlnirea de la primărie s-a încheiat cu ciocnirea unei cupe de vin spumos „Festiv” de Bucium. Dacă făceau chetă gazetarii prezenți, se aduna de câteva sticle de șampanie.

Indiscutabil, o mare parte a generosului și civilizatului public pietrean se va mulțumi să rețină episoadele frumoase, iertând prostiile și mârlăniile conducătorilor locali. Fără excese financiare, dar cu minte, bună credință și respect, Zilele Orașului puteau fi excepționale. Din păcate, pe posturile importante de televiziune din țară s-a vorbit despre festivaluri medievale la Bistrița și Iași, despre festivalul și parada de la Buzău sau nebunia frumoasă de la Bonțida. Alor noștri nu le-a trecut prin cap nici că pot veni turiști la recitalul susținut de Iris, în vechea formulă cu Cristi Minculescu. După ani și ani, cei trecuți de prima tinerețe recunosc că primarului Ion Rotaru, așa cum era el, îi ieșeau de minune spectacolele, fără a mai insista pe fastul primirii consistentelor delegații oficiale din străinătate. E greu de crezut că ăstora de ne „călăresc” acum orașul, chit că ar aduce Iris în fiecare lună, le va fredona cineva cu drag „Te aștept mereu, fără tine mi-e greu”.

Viorel Cosma