Printre noi umblă oameni cu sârmă ghimpată în suflet. În romanul lui Zaharia Stancu – „Desculț” – exista un „boier” care-i forța pe culegătorii de struguri să-și pună botnițe ca nu cumva să mănânce vița de vie a moșiei. Scena, potrivit criticilor literari, a rămas adânc imprimată în memoria colectivă, însă se pare că nu a fost deloc adevărată.
În anul 2015, există în orașul european Piatra Neamț un cireș cu tulpina înfășurată cu sârmă ghimpată până aproape de crengi. În anul 2015, conviețuiește în orașul nostru un „om” care a găsit această soluție „inteligentă” pentru ca nimeni să nu se atingă de fructele dulci și zemoase ale copacului. Între timp, cireșul s-a uscat. Poate de mâhnire, poate dintr-o altă cauză. Oricum, spre deosebire de culegătorii de struguri cu botnițe, relatarea cu cireșul înfășurat în sârmă ghimpată este cât se poate de reală. La fel cum ungurii, sârbii, ridică ziduri de sârmă ghimpată în fața refugiaților. (Ana MOISE; Foto: Ioan CLOPOȚEL)