La școală, nu în cluburi!

Foarte curând, în 14 septembrie, câteva milioane de copii adolescenți și tineri se reîntorc în grădinițe, școli cu clasele I-VIII, licee, școli profesionale și postliceale. Se reîntorc la educația instituționalizată.

Se cunoaște că nu se poate concepe societate, viață, fără școală. Mai mult, societatea contemporană înregistrează, în ultimele decenii, o cerere fără precedent a educației, chiar și în acele țări slab dezvoltate, în care analfabetismul este încă o problemă națională. Altfel spus, dacă dorim progres și o viață onorabilă, avem nevoie de școală, de educație.

Așadar, se redeschid porțile școlilor noastre ca să intre Măria Sa Copilul, pentru ca acesta, prin învățătură și educație, să devină OM, personalitate unică, rezultantă a unui proces complex anevoios, de lungă durată, încheiat la maturitate, dar aflat și după aceea într-o perpetuă acțiune de modelare și remodelare, sârguitoare și de cea mai mare finețe.

Dezvoltarea lumii de azi este legată, în cea mai mare măsură, de modul în care educația poate să satisfacă solicitările și cerințele acestei dezvoltări. Așa privind lucrurile, școala, adică educatoarele, învățătorii și profesorii sunt puși în situația de a găsi răspunsuri adecvate unor problematici situate pe două mari planuri: unul al lărgirii ariei și conținuturilor educației, celălalt constituit din inovațiile obligatorii în conceperea și efectuarea procesului instructiv-educativ. Dacă în primul caz se cere o elaborare riguroasă a muncii de educație, în al doilea caz se pune problema regândirii acestui proces, orientarea și dimensionarea elementelor de conținut ale educației, în scopul integrării viitorilor absolvenți în viața socială, în primul rând, prin exercitarea riguroasă a unei profesiuni.

După cum apreciază specialiștii în domeniu, noile tipuri de conținuturi sau ”noile educații” reprezintă cel mai pertinent răspuns al școlii la imperativele vieții zilelor noastre și, mai ales, ale celor care vor veni.

Se știe bine că, în alte țări, deja ”noile educații” (cea relativă la mediu, cea pentru pace și cooperare, cea pentru participare și democrație, cea pentru comunicare și mass-media, cea pentru schimbare și dezvoltare, cea nutrițională, cea economică și casnică modernă, cea pentru timpul liber) sunt în desfășurare de câțiva ani.

Reveniți în școli, uitând de cluburi și de vacanță, elevii, profesorii și părinții trebuie să fie inspirați de dorința pregătirii pentru o viață creatoare virtuoasă completă, în raport cu exigențele conviețuirii moderne, constatând că altfel se vor plasa în afara realității. Mai mult, este nevoie de o educație corectă, care înseamnă, în primul rând, reguli, efort, disciplină, realism și responsabilitate.

Simt că aparțin unui popor de o rară noblețe sufletească, vrednic, iubitor de adevăr și frumos, care are nevoie de o școală pe măsură. Să sperăm că așa va fi aceasta!

Prof. Gheorghe ȚIGĂU