Vasile Ouatu, între incompatibilitate și dreptul la muncă

Procesul pe care Vasile Ouatu l-a deschis împotriva Agenției Naționale de Integritate a intrat în faza dilemelor. La primul termen, derulat la Curtea de Apel Bacău, în ziua de 8 octombrie 2015, instanța a decis că are de lămurit niște chestiuni constituționale: „Amână cauza și acordă un nou termen de judecată la data de 5 noiembrie 2015, ora 12,00, pentru ca părțile să formuleze concluzii asupra chestiunii puse în discuție de către instanță la termenul de astăzi, respectiv cu privire la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 și art. 92 din Legea nr. 161/2003, în raport de art. 1 alin. 3, art. 41 alin. 1 și art. 45 din Constituție. Dată și citită în ședința publică din 8 octombrie 2015”.

Ca să vedem ce au de analizat „părțile” trebuie să menționăm că art. 1 din Constituția României vorbește depre „demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic” drept valori supreme garantate de stat. Articolul 41 spune că „dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă”, iar articolul 45 garantează „accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora”.

De partea cealaltă a baricadei, ANI a constatat că Vasile Ouatu a folosit la maximum drepturile constituționale, mai ales în mandatul 2008- 2012 când „au fost încheiate un număr de 48 de contracte prestări servicii și 5 acte adiționale aferente acestora, în valoare totală de aproximativ 4.161.456 lei, contracte încheiate de către Primăria Municipiului Piatra-Neamț sau societăți comerciale aflete în subordinea CL al Municipiului Piatra-Neamț și diverse societăți comerciale în cadrul cărora atât Ouatu Vasile, cât și soția și fiul său au deținut sau dețin funcții și calități, încălcând, astfel, dispozițiile art. 90, alin (1) din Legea nr. 161/2003”.

Articolul de lege menționat de inspectorii de integritate prevede: “Consilierii locali (…) care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar său asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective”.

Curtea Constituțională, care se pare că va avea un cuvânt greu de spus în acest proces, abia s-a pronunțat acum trei zile vizavi de conflistul de interese, pe care l-a declarat neconstituțional, așa că n-ar fi de mirare dacă ar constata că toate contractele încheiate de Vasile Ouatu se încadrează perfect sub umbrela dreptului său la muncă. Și așa, distinsul ales local poate scăpa și cu „integritatea” nepătată și cu banii „munciți” în buzunar.