†) Sf. Cuv. Paisie de la Neamț; Sf. Mc. și Mărt. Gurie, Samona și Aviv – 15 noiembrie
Sfântul Paisie de la Neamț s-a născut pe 21 decembrie 1722, în localitatea Poltava. Îndrumătorii pământeni ai lui Paisie au fost Sf. Vasile de la Poiana Mărului, Sf. Onufrie de la Cârnu și diferiți pusnici cunoscuți doar de Dumnezeu. De la aceștia, Paisie a învățat să își răsfrângă energiile hristice în jur, sfințind, luminând, întorcând oameni la Dumnezeu. Cu adevărat, Sf. Paisie și obștea sa ajunseseră la ”unimea credinței și la împărtășirea Sfântului Duh”, iar aceasta se datorează acestui ”dreptar” duhovnicesc urmat de cuvios: ”Sufletul său și-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului” și ”pentru fiecare simțea durere”. Nu prin metode administrative, nu prin disciplină cazonă sau chiar prin teroare! – așa cum este ”la modă” astăzi, peste tot în Biserică. Sf. Paisie nu urmărea modelul ”managementului eficient” al lumii luciferizate (exterior, artificial și mecanic, nu prin ”înțelepciune omenească”), ci prin ”metoda” lui Hristos: prin pilda personală de sfințenie, prin slujire și iubire jertfelnică fără măsură.
Numărul viețuitorilor nemțeni s-a ridicat la 700 în timpul stăreției lui Paisie. Rămășițele sale odihnesc în biserica mare a Mânăstirii Neamț, din 15 noiembrie 1794.
† Sf. Ap. și Ev. Matei – 16 noiembrie
Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este unul dintre cei doisprezece Apostoli aleși de Hristos. Era originar din Capernaum și a fost fiul lui Alfeu. Potrivit tradiției, este autorul primei Evanghelii.
Miracole înfăptuite de Sf. Ap. Matei sunt dintre cele mai diverse. A alungat duhurile rele din oameni. A primit un toiag de la Îngerii din Lumina Necreată, cu ajutorul căruia înfăptuia miracole. În cetatea Mirmina, locuită de canibali ritualici, a alungat duhurile din toți oamenii suferinzi și chinuiți de acestea. Episcopul cetății Mirmina, Platon, aflând de venirea sfântului, a ieșit afară împreună cu clerul și l-au întâmpinat. Sf. Apostol Matei a înfipt toiagul în pământ, a slăvit pe Dumnezeu, iar toiagul a prins rădăcină și a făcut crengi și roadă, din care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lângă rădăcina copacului, a început să izvorască apă prea curată și dulce. Cei care gustau din dulceața copacului și se spălau cu apa din izvor lepădau, îndată, toată nebunia și cruzimea cea sălbatică din sufletul lor, pe care o aveau datorită închinării la idoli. Spălându-se cu acea apă hristică, îl primeau pe Mântuitorul în inima lor.
A fost prins de preoții păgâni și dus să fie ars de viu. Au încercat de două ori să îl ardă, nereușind acest lucru. A doua oară, când au turnat smoală asupra Sf. Apostol Matei și au adus și idolii de aur, Sfântul Apostol a făcut o rugăciune, de s-au sfărâmat idolii, iar smoala s-a răcit. Împăratul Flavian a vrut să îl scoată din foc pe Sfântul Apostol Matei, dar acesta, rugându-se, a trecut la Domnul.