Educația copiilor pentru timpul liber

Datorez recunoștință ziarului Mesagerul de Neamț, din care mă simt parte, și altor publicații județene, interjudețene și internaționale, care, de-a lungul vremurilor din urmă, mi-au îngăduit să exprim, niciodată cu intenții și pretenții meschine, unele păreri referitoare la învățământ și la educația elevilor.

Am trăit intens în lumea școlii, până la sfârșitul anilor ’80 și după aceea, convins fiind că viața, în general, viața de familie și a școlii, în special, erau mai stabile, mai echilibrate și mai sănătoase.

După anii ’90, am fost martorul unor „evoluții” care au însemnat unele progrese, dar și fenomene dăunătoare nouă, tuturor, cu deosebire, copiilor, adolescenților și tinerilor. Am în vedere, între altele, și obligațiile lor față de îndatoririle de învățare, familie, comunitate, moralitate și religie.

De aceea, modestele articole și cărți semnate de mine au fost generate de dorința curată de a inspira și de a provoca reflexii și atitudini pozitive, cu riscul de a deveni ținta unor ironii și comentarii nefavorabile.

Învățătură sau divertisment?

Cât privește educația, am pledat și pledez pentru organizarea mai atentă a vieții copiilor adolescenților și tinerilor noștri/ în familie, școală și societate, afirmând în repetate rânduri că, în educație, a înlocui principii pedagogice, statornicite de când lumea, cu altele, lumești, constituie o mare greșeală. Experiența pedagogică îndelungată și lecturile fără sincope privind creșterea tinerilor mă îndreptățesc să cred că „o educație corectă, binefăcătoare, înseamnă, în primul rând, muncă, realism, seriozitate, corectitudine”, ordine și disciplină.

Ca elev, student și practician al educației, am înțeles că aceasta și socializarea celor despre care vorbim sunt procese care au loc semnificativ nu numai în spațiul școlar, ci, tot mai mult, în afara casei părintești, a școlii, a locului de muncă.

Este bine știut că, după anii ’90, timpul școlar s-a redus, pe durata unei săptămâni, în medie cu 4-5 ore, ca urmare a apariției zilei libere de sâmbătă. Elevii, părinții și școala au redus, inexplicabil, cu 1-2 ore, și timpul școlar zilnic, înlocuind învățătura, efortul intelectual roditor, cu divertismentul, în toate formele cunoscute ale acestuia.

Timpul liber a devenit, așadar, o componentă a stilului de viață modern, în dauna timpului de învățare, de muncă și de odihnă.

Supradimensionarea timpului liber duce la incultură și la izolarea socială

Susțin pedagogii că „inexistența unei balanțe echilibrate între timpul de învățătură și muncă, pe de o parte, și cel de odihnă și cel liber, pe de alta, are efecte negative necontrolabile și nebănuite asupra vieții celor tineri. Supradimensionarea timpului liber duce inevitabil la supradimensionarea unor riscuri, precum oboseala, epuizarea, absenteismul, abandonul școlar, drogul, tutunul, alcoolul, violența și, în cele din urmă, incultura și izolarea socială.” Libertatea fără limite, de alegere, decizie și mișcare nu le folosește copiilor, adolescenților și tinerilor.

Un minim de constrângeri școlare, biologice, familiale și sociale este benefic necesar pentru ei, prin angajarea lor într-un minim de cerințe normative, aconomice și sociale.

Într-un cuvânt, școlarii au nevoie de orientarea lor către un stil sănătos de viață, creator de sănătate integrală, prin acțiuni generatoare de receptivitate, de căutare și descoperire a surselor bucuriei, satisfacției, echilibrului lăuntric și fericirii, pentru ca ei să trăiască în „lumea normalului social”, îndepărtându-i de imitația neselctivă, de zonele conflictuale, de nonvalori și ofertele ascunse și otrăvitoare ale divertismentului.

Sunt atâtea modele culturale, forme, modalități și acțiuni de petrecere de către școlari a timpului liber: citirea unei cărți bune, cercurile științifice și cultural-artistice, cenaclurile și revistele școlare, „palatele” copiilor, spectacole de teatru, vizitele la muzee și nu numai, excursiile, drumețiile, formațiile artistice, competiții și cluburile sportive. Toate acestea compun ceea ce se numește educația extracurriculară (informală).

Activitățile din timpul liber al școlarilor ar trebui să devină de interes major pentru toți actorii educației (familie, școală, mass-media etc.), toate centrate pe cuvinte-cheie, precum: interactivitate, proactivitate, creativitate, reconfortare, atitudine tonică, pozitivă și constructivă, coparticipare, bucurie a vieții.

Prof. Gheorghe ȚIGĂU