Limba română corectă Prefixoidele

limba romana1Se afirmă, nu fără temei, că bogăția unei limbi este dată, în primul rând, de bogăția și varietatea vocabularului acesteia. Între componentele oricărei limbi, vocabularul are mobilitatea cea mai mari, în vreme ce, morfologia (clasele lexico-gramaticale) și sintaxa (construcția corectă a propozițiilor și frazelor) evoluează mult mai încet.

Nu numai vocabularul românesc se află într-o continuă mișcare, evoluție și dezvoltare, explicațiile fenomenelor menționate fiind numeroase: dezvoltarea neîntreruptă a științei, tehnicii și vieții culturale, prefacerile continue de ordin politic social și economic, schimbările produse în mentalitățile, concepțiile și modul de viață ale oamenilor, precum și contactele tot mai intense și ample între popoarele lumii.

Pe de altă parte, se mai știe că vocabularul românesc se îmbogățește necontenit prin două tipuri de mijloace: interne (derivarea cu sufixe, prefixe și prefixoide), compunerea (prin alăturare, contopire și abreviere), schimbarea valorii morfologice al cuvintelor, apoi, prin mijloace externe (împrumutul din alte limbi). Derivarea constă în formarea unor cuvinte noi de la un cuvânt-bază, cu ajutorul sufixelor, prefixelor și prefixoidelor. De exemplu, de la substantivul pădure s-au format cuvinte noi, precum: pădurice, pădurar, pădureancă, păduros, a împăduri, a despăduri, a reîmpăduri, supraîmpădurit etc.

Numărul sufixelor românești ar fi cam de 500, iar cel al prefixelor este cu mult mai mic.

În legătură cu prefixoidele, numite și pseudoprefixe sau false prefixe, opiniile lingviștilor sunt împărțite. Unii le consideră apropiate de prefixe, iar alții elemente de compunere.

Un lucru este cert, și anume acela că prefixoidele sunt cuvinte provenite din latină și greacă, folosite ca prefixe, adică sunete sau grupuri de sunete, atașate începutului unui cuvânt-bază, pentru a forma un cuvânt nou. De exemplu, de la substantivul frunză, cu ajutorul unor prefixe s-au format cuvinte noi: a înfrunzi, înfrunzire, a desfrunzi, desfrunzire, a reînfrunzi, reînfrunzire etc.

Asemenea prefixelor, numărul prefixoidelor este mult mai mic decât cel al sufixelor, toate fiind împrumutate, cum spuneam, din latină și greacă. În cele ce urmează vom încerca să prezentăm un inventar incomplet al celor mai uzuale prefixoide din limba română:

▪ a/ an (gr. a/ an- „fără, lipsit de”): apolitic, amoral, analfabet;

▪ aero (gr. aer): aeronavă, aerospațial;

▪ ante (lat. anterior): antebraț, antebelic;

▪ anti- (lat. gr. anti „împotrivă, în contra, opus”): antiaerian, antialergic;

▪ bi/ bis (lat. bis „doi, de două ori, dublu”): bianual, a bisa;

▪ co/ con/ com (lat. com „împreună cu, alături”): coparticipare, compatriot, conlucrare;

▪ contra (lat. contra „opus, împotrivă, din nou, neconform, inferior ierarhic”): contraatac, contraamiral, contraargumentare;

▪ cvasi (lat. quasi „aproape, asemănător, pe jumătate”): cvasicunoscut, cvasiuman);

▪ extra (lat. extra „în afară de, superior, foarte”): extracomunitar, extrabugetar, extracarpatic, extracunoscut);

▪ filo (gr. filos „iubitor”): filogerman, filorus;

▪ hidro (gr. hidros „apă”): hidroagregat, hidroavion;

▪ hiper (gr. hyper „peste, deasupra, în exces”): hipersensibilitate, hipertensiune;

▪ i/ in (lat. in „privativ, negativ”): imoral, inacceptabil;

▪ inter (lat. inter „între, reciproc”): interdisciplinar, interstatal;

▪ intra (lat. intra „înăuntru, spre interior”): intramuscular, intracarpatic;

▪ macro (gr. makros „mare”): macroeconomie, macrosistem;

▪ mega (gr. megas „foarte mare”): megaconcert, megastar;

▪ micro (gr. mikros „mic, microscopic”): microfermă, microcantină;

▪multi (lat. multi „mulți, numeros”): multianual, multifuncțional;

▪ pluri (lat. plures „mai mulți, numeroși”): pluripartinic, pluridisciplinar;

▪ post (lat. post „posterior, după”): postdecembrist, postrevoluționar;

▪ super/ supra (lat. super, supra „superior, excesiv, peste, deasupra, extraordinar”): supradotat, supradimensionat;

În legătură cu termenul super, este de menționat că, în limbajul actual, acesta și-a căpătat independență, fiind folosit ca formant al superlativului absolut: super tare, super ok.

▪ trans (lat. trans „peste”): Transfăgărășan, Transalpina, transpartinic.

Ar mai fi de menționat că aceste prefixoide au fost împrumutate în limba română și în numeroase cuvinte franțuzești pătrunse de multă vreme în limba română: transfuzie, antebelic etc.

Prof. Gheorghe ȚIGĂU

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *