După 26 de ani, românii își demonstrează consecvența și vor aceleași lucruri: schimbarea regimului, democrație, fără corupție, să trăiască mai bine în țara lucrului bine făcut, pentru că sunt mândri că sunt români, de la Burebista încoace. Emulația de schimbare care a cuprins poporul de când s-a convins încă o dată (pentru a câta oară?) că poate muri cu zile, indiferent că se duce la serviciu cu mașina, că se duce la școală, că se duce la spital sau într-un club, la concert, ca să scape de rahaturile televizionistice livrate cu titlu de emisiuni de divertisment, încă e vie. Probabil întreținută fiind și de bilanțul în continuă creștere al morților de la Colectiv. Românii vor schimbare. Românii au cerut schimbare și au cerut-o în stradă, înainte de marea consultare a președintelui cu societatea înregimentată politic, dar îmbrăcată în civil, înainte de nominalizarea unui guvern alcătuit din personaje născute și crescute în fabrica de tehnocrați a partidelor politice. Între timp, românii și-au dat seama că politicienii și-au luat țara înapoi, iar schimbarea, deși rămâne un deziderat, cade în sarcina fiecăruia, s-o realizeze fiecare la el acasă, în speranța că, pe principiul ”dar din dar se face Raiul”, va ajunge, odată, să fie schimbare și la nivel macro, acolo unde este mai mare nevoie de ea.
Am încercat să aflăm ce anume ar însemna o Românie schimbată, dar să aflăm de la oameni obișnuiți, care trăiesc în România de azi, așa cum este ea. Unii din ei au preferat anonimatul, ceea ce vine să demonstreze, dacă mai era nevoie, cele expuse mai sus. Alții și-au asumat, cu nume și prenume, opiniile, fapt pentru care sperăm să nu aibă de suferit, fiindcă, după cum spuneam, schimbarea este necesară, dar ea încă nu s-a produs.
- Maria Mancaș, casnică:
”Păi, în ceea ce privește corupția, e simplu: se face în minim doi. Dacă nu va mai exista corupătorul, nu va mai exista nici coruptul. Dacă vom învăța să ne cerem și să ne obținem drepturile fără ciocolată și cafea, cu un «vă rog» și un simplu «mulțumesc», mai avem o șansă. Cât despre clasa politică, este o minoritate până la urmă, din punct de vedere numeric. Dacă douăzeci de milioane de oameni ar fi onești, nu ar avea puterea să schimbe câteva sute?”
- Ileana Costin, fostă vânzătoare în magazin alimentar:
”Știți cum e? Ca într-o căsnicie, în care femeia ia bătaie și azi, și mâine, mai pune niște pudră pe față, iartă, zice de copii, că să nu crească fără tată, și stă ca proasta ani la rând, într-o mizerie de relație. Păi, ia să apuce un par și să-i ardă și ea o mamă de bătaie sau să plece în lumea largă, dacă nu-i de stat cu nebunul! Așa e și cu politica. Îl alegi pe dom’ primar că ți-a dat un kil de zahăr și e om bun. Am înțeles, e sărăcie. Dar prima oară când auzi că a furat, ieși în fața primăriei și strigă că e hoț! Păi, dacă îl lași să fure 10 sau 20 de ani, e vina ta, nu? Că tu l-ai ales, așa cum și amărâta aia proastă și-a ales bărbatul de-i face ochii vineți în fiecare zi. Poporul este vinovat! E prea «lasă-mă să te las» și nu mișcă un deget până nu-i ajunge cuțitul la os. Să fie lumea mai atentă și să ia poziție imediat, nu să stea cu mâinile în sân. Păi, acuma, dacă nu ieșea lumea în stradă, nu ne conducea tot Ponta? Poporul are forță, dar nu și-o folosește. Nu e atent și nu pune piciorul în prag”.
- Valentin, absolvent de drept, consilier juridic la firmă privată:
”Eu sunt mai organizat de felul meu, defect profesional, așa că prefer să răspund doar în sensul soluțiilor pentru cerințele străzii, fără comentarii colaterale. 1. Înființarea unui partid al tinerilor, fără oportuniști, fără foști membri ai altor partide, fără persoane cu antecedente penale sau comportament deviant. 2. Selectarea din multitudinea revendicărilor a celor mai importante și stabilirea unui calendar rezonabil pentru realizarea lor, împreună cu parlamentul, guvernul și președintele țării. 3. Verificarea modului în care cei trei factori de decizie se implică în transpunerea în practică a măsurilor stabilite, iar în caz de tergiversare să se manifeste imediat mijloacele democratice de reacție – dialog și/ sau demonstrații în stradă. 4. Avocatul poporului să fie numit din rândul persoanelor apolitice și, obligatoriu, să aibă studii juridice și expertiză în domeniu. 5. De asemenea, în comisia juridică a parlamentului să fie numai persoane cu studii juridice”.
- Vitalie Josanu, comisar de poliție:
”Din păcate, trăim în țara lui «Las-că merge și așa!». Și asta pentru că reacționăm abia după și în funcție de gravitatea urmărilor. Dacă vorbim despre o «resetare», cred că multe ar trebui să pornească de la sporirea rolului și importanței prevenției. Avem – de exemplu – o lege în domeniul construcțiilor, care prevede că executarea de lucrări fără autorizație de construire este infracțiune. Pot spune că un număr semnificativ de lucrări penale cu referire la patrimoniu privesc acest gen de infracțiune. Pentru că pedeapsa este mică, în majoritatea cazurilor, dosarele nu ajung în instanță. De ce? Se consideră că nu reprezintă un pericol social ridicat. Avem atâtea blocuri cu bulină, avem atâtea monumente cu probleme serioase la structura de rezistență, construcții care, în orice moment, pot provoca un dezastru. Am dat doar un exemplu din cazurile pe care le întâlnesc frecvent, legate de același act de autorizare ignorat, tocmai pentru că ideea de autoritate publică este drastic diminuată de legiuitori.
Categoric, prevenție trebuie să existe în orice domeniu, oriunde, de la Educație până la Apărare. Avem nevoie de o schimbare de optică, să punem întotdeauna răul cel mai rău care se POATE întâmpla și să reacționăm ca atare, înainte ca acesta să se producă. Pentru ca un dezastru, cum a fost cel de la București, să nu se mai repete vreodată în istoria României.
Ce folos că acum se răscolesc toate pub-urile din țară, dacă, până acum, resursele și – pe undeva – prioritățile au fost fixate pe capacitatea acoperirii necesarului de reacție la evenimente? Prefer să ne punem cenușă în cap, înainte de a avea motive să ne numărăm morții.
Prevenția ar trebui să funcționeze și în privința clasei politice”.
- Raul Papalicef, șeful Serviciului Salvamont Neamț:
”A trebuit să se întâmple o tragedie ca să urlăm toți, o țară întreagă, ceea ce știam, de fapt, demult, că sistemul care ne conduce este un sistem bolnav, construit greșit și care, mai presus de toate, are incapacitatea de a învăța din propriile greșeli.
O țară medievală, cu baroni politici priveligiați și imuni la lege, o țară în care popii umblă cu girofar și, în loc de spitale și școli, construim lăcașuri de cult. O țară în care guvernează cumetria și compromisul, și în care toți suntem, într-un anumit fel, corupți și coruptibili.
Ca să scapi de așa ceva, ca să reformezi un sistem avid de putere și orgolii, cu rădăcinile foarte bine înfipte, ar trebui pe termen lung să înveți o nouă generație ce înseamnă opinia publică și responsabilitatea față de cei din jur.
Pe termen scurt, reducerea numărului de parlamentari la 300, parlament unicameral, puteri sporite președintelui, demilitarizarea sructurilor de urgență locale, înființarea unui corp de control al prefectului, depolitizarea conducerilor instituțiilor din subordinea prefecturilor și a consiliilor județene.
După accidentul din Apuseni, am afirmat că, dacă «mâine», la Neamț sau în alt județ similar ca relief, se întâmplă un caz asemănător, va fi la fel sau chiar mai rău… și multă lume s-a supărat.
După cazul Sinoe, am scris pe pagina mea și unii s-au supărat și mai tare. Acu prefer să nu mai zic nimic. Oricum, data viitoare va fi… mult mai rău”.
- Paznic la o instituție descentralizată:
”Primele 3 lucruri pe care le-aș schimba la țara asta sunt reducerea numărului de parlamentari. Votul nostru, de reducere la jumătate a acestora, a fost pus într-un sertar, ca să se șteargă la fund cu el, când vor avea nevoie. De ce ne-au mai cerut votul, dacă nu-l respectă? În al doilea rând, cred că urmărirea penală a oricărui om din țara asta, fie el demnitar sau ce-o mai fi, să se facă fără acordul parlamentarilor. Până nu sunt legați toți corupții, nu scăpăm de ei! Apoi, problema salariilor. Sunt de aproximativ 30 de ani în această meserie și am minimum pe economie. Sporul de vechime a dispărut. Oricine intră acum pe același post câștigă la fel ca mine. E corect? Schimbarea cred că vine de sus în jos. Dacă ai un șef integru, care știe cum să te coordoneze, nu ai cum să umbli pe bâjbâite. Alegerea se face din rândul tinerilor, al celor care nu au prins gustul puterii și care nu au legături de rudenie cu comuniștii care ne conduc acum. Motivați financiar și, dacă după un an, în urma unei evaluări, se constată că nu e eficient, să vină altul!”.
- Bogdan, ospătar:
”Sunt mai multe care trebuie schimbate în țara asta. Ar trebui mai întâi să scăpăm de corupție. Cei care sunt prinși – confiscate averile și direcționate către domenii care au nevoie de finanțare! Cum ar fi domeniul sanitar. Salarii mai mari pentru cei din educație, sistemul sanitar și cel al apărării. Acestea sunt de bază. Avem nevoie de oameni competenți și bine plătiți. Dacă nu respecți munca acestor oameni, nu ai cum să vezi schimbări. Investiții în infrastructură și în agricultură. Putem face turism, mai avem păduri care au rămas în picioare, avem sol fertil și ape. Schimbarea o văd de lungă durată, din mers și prin aplicarea fără discriminare a legii. Avem multe legi proaste, dar sunt și câteva bune, numai că nu se aplică”.
- Georgiana, asistentă medicală:
”În primul rând, aș face modificări în programa școlară. Din școală poate veni schimbarea. Copiii învață foarte multe lucruri fără aplicativitate în viața de zi cu zi. Când termină școala, nu știu încotro să se îndrepte. Consider că de la gimnaziu ar trebui să se meargă mai mult pe opționale, să-și dezvolte mai mult abilitățile, înclinațiile. Apoi, trebuie lucrat la mentalitate. Nu e ceva ce poți schimba peste noapte. Mă tem că, din rândul tinerilor care au ieșit în stradă, sunt și cei care nu au nici cele mai elementare noțiuni de bună comportare în societate. Există o mare lipsă de respect între noi. Cred că schimbarea trebuie să plece de jos în sus. Dacă noi am fi fost onești, sinceri, siguri pe ceea ce vrem de la viața noastră și nu ne-am fi abătut de la niște principii sănătoase, nu cred că ar mai fi ajuns acum să ne conducă toate scursurile. Încă un lucru ne mai omoară: șpaga. Unii copii au moștenit această practică și nu sunt siguri că lucrurile ar putea funcționa și altfel. Schimbarea nu o văd peste noapte, dar cred că cel mai important este să nu uităm mâine pentru ce am ieșit în stradă astăzi”. (Mesagerul de Neamț)
