DOCTORUL

”De când am venit la Piatra Neamț m-am considerat un om al Cetății…” – dr. Costache Andone

În secolul trecut, o gazetă cu iz liberal, ”Îndrumarea”, din 29 iulie ’34, le oferea pietrenilor sastisiți de promisiuni politice o știre de presă ”bombă”. Cică, în târgul lor patriarhal, unde nu se întâmplă niciodată nimic, a început ridicarea (construirea) unui spital de ultim răcnet, care urma să devină ”o mândrie a județului și o faimă a Moldovei”. Celebra ”bolniță” urma să se construiască între muntele Pietricica și ”Le Côte d’Azur” (în perioada interbelică, malul stâng al Cuiejdiului era excesiv de populat de țigani, care locuiau în tot felul de bordeie și coșmelii mizere, iar un bășcălios din târg a numit zona ”Le Côte d’Azur” și așa i-a rămas numele mult timp).

Să citim câteva rânduri din știre: ”Această construcție (spitalul, n.red.) este opera cea mai monumentală de gospodărie publică ce s-a înfăptuit vreodată între granițele județului. Clădire gigant, adevărat zgârie-nouri, spitalul este o lucrare de utilitate publică, menită să servească nevoile întregului județ”.

Cum, în România postdecembristă, multe spitale și-au tras obloanele (v. cazurile Roznov, Bicaz…), parcă nu-ți vine a crede că, după criza din ’29-’33, la Piatra se ridica un spital de invidiat, culmea!, astăzi criticat. Să citim mai departe: ”Așezat la poalele muntelui Pietricica, având o priveliște măreață, va fi de o rară frumusețe arhitectonică. Va fi terminat și inaugurat în acest an, deși construcția și înzestrarea lui costă 20.000.000, sumă fabuloasă pentru zilele de azi. Este una dintre înfăptuirile organizației noastre politice, din inițiativa d-lui ministru D. Costinescu, la stăruințele d-lui deputat Nicolae Guranda, șeful local al organizației național liberale”. Aici se impun câteva corecturi. Spitalul ”vechi” din Piatra Neamț a fost inaugurat în ’35, deci cu o întârziere de un an. Are o placă comemorativă, care precizează că a fost construit pe vremea regelui Carol al II-lea și a alinat durerea a milioane de pacienți. Dacă liberalii din perioada interbelică acționau și pentru țară, cei de astăzi, se pare, că și-au uitat înaintașii. Și, ca să vă convingeți că nu exagerez, comparați pe fostul liberal N. Albu cu orice liberal din zilele noastre. Evident, din județul nostru…

Vestea că în târgul Pietrei s-a inaugurat un spital nou s-a lățit cu repeziciune. Cine nu-și dorește în urbea lui un spital performant cu medici pricepuți? Și apoi, să nu uităm, cu câțiva ani mai înainte de momentul mult-anunțat, Spitalul din Târgu Neamț se închisese din cauza lipsei de bani, moment ”imortalizat” de ziarul liberal ”Reformatorul”, din 24 octombrie 1927: ”Este o nedreptate strigătoare la cer ca unul din cele mai importante spitale, situat într-o regiune unde populația sătească este atât de numeroasă, să fie închis. Asemenea spectacole sunt rușinoase”.

Desigur, uite de-asta nu mai pot politicienii! A fost vreunul deranjat că Roznovul, oraș european, nu are spital? Niciunul! Cum s-ar zice, la cabinetele particulare, nene! Că e plin municipiul Piatra Neamț de doctori privatizați! Iar ”boierimea” se tratează în străinătate, avem destule exemple, de la dl. Tăriceanu la Nisa până la dl. Băsescu la Viena și dl. Ponta în Turcia…

Echipa de aur a Spitalului

După inaugurarea spitalului de sub Pietricica, după cuvântările pompoase, aplauze și ”muzici de ocazie”, s-a făcut cunoscută echipa de aur care urma să acționeze în halate albe: dr. Gheorghe Iacomi – Chirurgie, dr. D. Pala – Boli interne, dr. D. Țapov – obstetrică ginecologie, dr. El. Palade – Pediatrie, dr. Iosif Șarf – Nou-născuți, dr. T. Negruzzi – endocrinologie, dr. Costache Andone – ORL, dr. M. Micșa – Oftalmologie, dr. C. Tudor – Dermatologie, dr. V. Ciocâlteu – contagioase, dr. D. Mudriac – Radiologie, dr. N. Săndulescu – Laborator. Per total, 12 profesioniști pentru ”infern”. De ce zic așa? Medicina acelor vremuri nu era așa performantă ca aceea de astăzi.

Despre fiecare medic pomenit mai sus se pot scrie cărți voluminoase privind sfânta lor chemare. Unele deja s-au scris. Nu cred că există pietrean get-beget, care n-a auzit despre minunatul om și chirurg Gh. Iacomi, fiu al târgului Piatra, care a copilărit pe malurile Cuejdiului, a stat toată viața cu fața la Bistrița, a urcat Ceahlăul de zeci de ori. În cartea ”Romanul Muntelui Ceahlău” (Ed. Porțile Orientului, Iași, 2009), fratele basarabean Boris Crăciun îl prezintă numai cu vorbe calde, numindu-l ”Iacomescu”. Este tot un omagiu adus omului cu ”bisturiul de aur”.

Nu știu cum sunt alții, dar eu, când aud rostindu-se ”Iacomi”, mă gândesc cu deosebit respect și la urmașii lui de bisturiu, medicii Virgil Răzeșu și Iosif Köszeghi. Că astăzi, la Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț, există o sală de operații numită ”Dr. Gh. Iacomi”, nu miră pe nimeni. E un omagiu adus marelui chirurg, marelui pietrean.

Un medic împlinit

Dacă ați urmărit cu atenție frumoasa poveste a Spitalului Vechi din Piatra Neamț, ați descoperit, fără efort, 12 medici profesioniști, întemeietori, care, demult, demult, s-au aruncat într-o aventură demnă de toată admirația. Printre temerari și doctorul Costache Andone. Despre dumnealui știm multe.

A văzut lumina zilei la 14/27 septembrie 1919, în satul Balalaia, comuna Filipeni, județul Bacău. Părinții erau țărani simpli, oameni gospodari și la locul lor. Studiile liceale le-a făcut la ”Ferdinand” Bacău, iar Medicina la Iași, sub oblăduirea directă a prof. univ. dr. Gheorghe Năstase, de la Dermatologie. La 1 iunie ’49, a fost numit medic primar ORL, la Spitalul din Piatra Neamț. Din acest moment, șase decenii păstorește și trăiește pe meleagurile noastre. Devine pietrean get-beget. O recunoaște și dumnealui: ”Aici, la umbra ctitoriei Marelui Domn Ștefan, am trăit… Aici mi-am găsit împlinirea pe plan profesional, științific, cultural, sportiv și familial. Aici am trăit printre oamenii cetății, în pace, respect și bună înțelegere, prin muncă și pasiune. Și, pentru toate darurile cu care am fost binecuvântat în acest minunat oraș, îi mulțumesc Tatălui Ceresc, dar și tuturor acelora care mi-au stat alături, cu încredere și dragoste”.

Pietrenii l-au primit cu brațele deschise pe medicul de elită Andone, deși venea ”de aiurea”. În spital, în oraș sau pe stradă, îi spuneau Doctorul; pe la colțuri, cei care nu-l digerau îl porecleau ”Zbirul” sau ”Gură Mare”. Să clarificăm lucrurile. Doctorul este un simbol al cetății noastre. A fost prezent peste tot. Și în spitalul din Piatra Neamț, la Secția ORL, și la Policlinica cu Plată, și la Consiliul de Educație Fizică și Sport, și… Domeniul în care a excelat a fost Jurământul lui Hipocrate. Întâi a fost medic și apoi sportiv și veteran de război. Fiind un priceput tămăduitor de oameni, a fost căutat de mulți pacienți. Și mici, și mari.

În 35 de ani de activitate, prin mâna dr. Andone, au trecut peste 100.000 de pacienți, iar în cadrul secției ORL de la Piatra Neamț au fost efectuate 65.000 de operații. Doctorul a fost vraciul vocilor celebre. Au trecut prin fața lui Maria Tănase, Grigore Vasiliu-Birlic, Ioana Radu, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Cornel Constantin, Dan Spătaru, Alexandru Jula, Nicu Constantin, Dem Rădulescu, Stela Popescu, Alexandrul Arșinel, Mitică Popescu, Leopoldina Bălănuță, Maia Morgenstern… Și, pentru amuzamentul dumneavoastră, și prim-secretara Maria Gheorghe, care își proteja corzile vocale, deși nu cânta. Înainte de orice ședință lungă, de uzură, venea la medicul Andone să-i testeze și să-i trateze vocea. Ba, mai mult, îi pretindea să stea în sala de ședințe, pentru a interveni în caz de o lăsa vocea. Și Doctorul se executa. Cu partidul nu era de șuguit. Parol!

A fost numit ”Zbir” de către licheluțele care s-au aciuat pe lângă Clubul de Fotbal Ceahlăul din Piatra Neamț. De pretinșii fotbaliști care se făceau că muncesc și cereau permanent bani. ”Gură-Mare” îi spuneau subordonatele leneșe, certate cu disciplina și curățenia.

În rest, toate bune și la locul lor. Pentru activitatea sa prodigioasă, Doctorul Andone a fost aureolat cu o mulțime de titluri, ordine și medalii – Medalia Coroana României, clasa a V-a, cu Panglică de Virtute Militară, pe frontul din Cehoslovacia, 1945; Medalia Meritul Sanitar de război, clasa a II-a, Medalia Muncii, 1954; Meritul Muncii Sanitar, clasa a III-a, 1981; Medalia Eliberarea de sub Jugul Fascist, 1987; Medalia Tudor Vladimirescu, clasa I, 1969; Medalia Virtutea Ostășească, 1985; Medalia Crucea Comemorativă pentru participarea la război, 2004; Diplomă de doctor în medicină și chirurgie, emisă de Universitatea ”Al.I. Cuza” din Iași, Facultatea de Medicină, 9 mai 1944…

Cine dorește să afle și alte date despre cetățeanul de onoare al municipiului Piatra Neamț, le găsește cu prisosință în cartea ”Costache Andone în competiție cu viața”, ed. Crigarux, 2009, semnată de Luminița Muscalu și Constantin Tomșa.

Prof. Dumitru RUSU