Zeci de elevi ai școlii din Filioara Agapiei s-au adunat vineri, 27 noiembrie, la biserica satului, unde părintele Dumitru Irina i-a așteptat cu brațele deschise. Adunarea s-a făcut pentru a întâmpina Ziua Națională a României cu poezii și cântece, în semn de respect pentru neam și țară.
Copii de grădiniță, elevi de generală, învățători, profesori și părinți au ascultat cu emoție poeziile și cântecele interpretate de copii. Versurile lui Eminescu și Grigore Vieru, cântări despre dragostea de neam și țară au inundat sfântul lăcaș de la Filioara, spre bucuria preotului paroh Dumitru Irina. Rostite de copiii de grădiniță, ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, ”Iubește-ți patria, copile”, ”Doamne, ocrotește-i pe români” și ”Nu plânge, maică Românie” au sunat așa cum trebuie să sune, pline de emoție și trăire, aducând aminte celor care poate au uitat că toți suntem români.
Părintele Dumitru Irina, la rândul său, a vorbit despre însemnătatea istorică a Zilei Naționale, evocând momentele importante care au dus la România Mare, chiar dacă, în acest moment, România modernă nu este chiar România Mare.
”Ce înseamnă 24 Ianuarie 1859, ce înseamnă 1 Decembrie 1918? Pe 24 ianuarie, se cântă Hora Unirii, pentru că s-a unit Moldova cu Țara Românească. În 1918, România se întregește. Sunt sigur că românii își doresc unirea și cu Basarabia. De ce v-am adus, aici, la biserică? Ca să vă spun că și preoții, și episcopii, și credincioșii creștini au participat la toate evenimentele importante ale istoriei noastre. Chiar și la răscoala lui Gheorghe Doja, din 1514, chiar și la evenimentele provocate de Horia, Cloșca și Crișan, la revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1828, la marea revoluție din 1848. Mai târziu, în războaiele mondiale, preoții au fost pe fronturi, împărtășind soldații prin tranșee. În pridvorul bisericii, se învăța școală. Până la începerea primului război mondial, nu aveam școli. Cele două școli din satul nostru, școala veche și școala nouă, au fost ridicate după al Doilea Război Mondial. Omul învăța socotitul și cititul în casa parohială, în tinda bisericii. Ba, de multe ori, se învăța medicină și astronomie. Lumea era mai deșteaptă și se trăia mai mulți ani.
Trebuie să fim mândri că suntem un popor inteligent. Aș aminti că zilele astea, la Bruxelles, la Salonul de Invenții, românii au câștigat 30 de medalii de aur. O să vă spun și despre implicarea bisericii în unirea de la 1 Decembrie 1918. Biserica a fost școală și școala a fost biserică. Primul patriarh al României, Miron Cristea, a format o delegație și, împreună cu profesorul de teologie Nicolae Bălan, au venit în Moldova, de la Sibiu, și au stat de vorbă cu ambasadorii marilor puteri,SUA și Franța. Cu acceptul celor două puteri, au îndemnat acea delegație, de 1.228 de persoane, să se facă o rezoluție, prin care să se semneze unirea Transilvaniei cu țara. Primul patriarh, Miron Cristea, în perioada 1938-1939, a fost primul-ministru al României. Capii bisericii noastre au fost niște pioni importanți în realizarea unirii. Printre cei 1.228 de delegați din toată țara, adunați la Alba Iulia, pe câmpul lui Horia, erau și cinci episcopi, patru vicari, 128 de protopopi și o seamă de preoți veniți cu credincioșii. Pe acel câmp, erau adunați 100.000 de oameni, ca toți să strige, într-un glas, să unim Transilvania cu cele două principate, să facem România Mare. Asta sărbătorim noi pe 1 Decembrie. Voi ați cântat foarte frumos și ați recitat poezii de suflet și simțire. Antonie Plămădeală spunea că ziua de 1 Decembrie este Ziua bucuriei românești. Nu vă bucurați că România este formată din Transilvania, Țara Românească și Moldova? Dar nu așteptați să ne unim și cu Basarabia? Suntem români și pui de români. Trebuie să fiți încrezători în voi, pentru că mulți dintre voi veți ajunge profesori, medici sau ingineri. Țara noastră va rezista și datorită patriotismului vostru”, a spus părintele Dumitru Irina. (Ciprian Traian STURZU)
