Județul Neamț a avut, dintotdeauna, o importanță aparte pentru tot ceea ce a însemnat PSD, sub toate denumirile pe care le-a purtat. Alexandru Radu Timofte, Culiță Tărâță, Ioan Bivolaru, Iulian Țocu, Raul Bobeanu, Ioan Munteanu sunt nume care, în diferite momente, au fost implicate direct în luarea unor decizii importante pentru partid. Fiecare dintre ei au beneficiat de influența partidului. Să nu uităm că Radu Timofte a ajuns șeful Servicului Român de Informații, asta ca să dăm doar un exemplu. ”Deratizarea” pornită de DNA și faptul că mulți dintre liderii cu adevărat importanți ai partidului au ajuns să-și scrie memoriile din penitenciar reprezintă, pentru opinia publică, un moment la care nu visa niciodată, acela al devoalării unor mentalități politice, unor lucruri despre care se tot vorbește, dar care nu au fost niciodată dovedite. Un astfel de lider care a ales calea mărturisilor este Miron Mitrea, om care a condus campanii electorale și care, acum, pare să fi ales calea spovedaniei publice. Pentru nemțeni, este interesant un pasaj, care a fost publicat deja în Evenimentul Zilei, unde se vorbește despre alegerile din anul 2000, câștigate atunci de PSD. Și cum s-a putut realiza acest lucru cu ajutorul unui potent deputat din Neamț. Momentul merită evocat atât pentru publicul larg, spre învățătură, cât și pentru social-democrații de azi, spre aducere-aminte, dar, mai ales, spre luare-aminte.
10.000 de dolari pentru sondajul adversarilor
Miron Mitrea povestește cum a vrut să facă un sondaj, unul reprezentativ la nivel de județe, care să ajute PDSR-ului de la acea vreme, în selectarea oamenilor, în înțelegerea realităților locale și în stabilirea strategiei, locale și generale. Problema era că partidul, care venea din opoziția cu Convenția Democrată, nu avea bani în conturi, deși gemea de miliardari. Adrian Năstase făcea presiuni pentru un sondaj, absolut necesar pentru a putea începe campania și pentru ca partidul să găsească oameni reprezentativi pentru fiecare localitate. Soluția a venit atunci de la un parlamentar din Neamț și pare să fi fost una tipică pentru clasa politică românească. Explică dl. Mitrea:
„Pe scurt, nu puteam finanța, în primăvara lui 2000, decât un sondaj cu reprezentativitate națională. Departe de nevoile noastre. Dar, așa cum spune Coelho, dacă îți dorești mult un lucru, îl vei obține. Și am avut noroc. Într-o zi, m-a căutat la Parlament un coleg de partid din Piatra Neamț. Urma să fie candidat al PSD-ului pentru un loc de parlamentar, în toamnă. Om de afaceri și proprietar de mass-media, îl cunoșteam bine, pentru că eu mă ocupasem ceva vreme de organizația din Neamț. Și oferta lui a fost colosală. Mi-a spus că PNL-ul a comandat un super sondaj, cu reprezentativitate până la nivel de oraș, mai mult, cu informații cu grad scăzut de precizie, și la nivel de comună. Era în faza finală. Avusese loc centralizarea rezultatelor și se lucra la finalizarea sondajului. Unul dintre cunoscuții lui din PNL era gata să dea o copie completă, contra sumei de 10.000 de dolari USD. Dumnezeule! O asemenea cercetare costă imens. Sigur, vânzătorul, interpretați cum doriți, cerea discreție maximă. După momentul de bucurie, m-am gândit că, vorba englezului, nu există așa ceva, ca o masă gratis, și mi-a dispărut entuziasmul. Totuși, cu tot pesimismul, i-am spus colegului meu că mă interesează, desigur. Și am uitat subiectul.
Vă imaginați uimirea mea când, după două-trei săptămâni, mi-a pus în față cel mai amplu sondaj de opinie pe care îl văzusem. Și da, era reprezentativ până la nivel de oraș. Peste 240.000 de subiecți intervievați. Fantastic. Sute de posibili candidați în toate municipiile și orașele și în 10-30 comune din fiecare județ. Mană cerească! Costase imens. Dar nu pe noi. A fost o bază incredibil de utilă pentru dezvoltarea campaniei electorale pentru alegerile locale din 2000, campanie care a fost un mare succes. A fost singura dată când am profitat de un așa mare noroc, dar am învățat cu acea ocazie să protejez bine informațiile strategice din campanii”.
A fost Iulian Țocu cel care a dat impulsul victoriei din 2000?
În acel moment, în 2000, deputatul care s-ar încadra cel mai bine în descrierea făcută de Miron Mitrea este Iulian Costel Țocu, a cărui relație de prietenie cu fostul lider de sindicat era cunoscută. Ca și aceea cu Viorel Hrebenciuc și cu grupul cunoscut sub denumirea ”de la Bacău”. Ce nu pare credibil în relatarea lui Miron Mitrea este că sondajul ar fi fost cumpărat de la un liberal. Probabil că acum dă mai bine să spui acest lucru. Este mult mai plauzibil ca datele sondajului să fi fost plasate de cineva din interiorul institutului de sondare a opiniei publice, care, în felul acesta, pe lângă niște bani în plus pe care i-ar fi făcut pe persoană fizică, și-ar fi deschis calea spre conducerea PDSR-PSD, despre care erau semne clare că va ajunge la putere.
Rămâne cert că social-democrații au obținut un succes electoral nesperat în multe zone ale țării, iar contribuția lui Iulian Țocu nu a fost uitată. Miron Mitrea a căpătat o slăbiciune pentru județul Neamț, multe finanțări din acea perioadă fiind datorate influenței pe care o avea în partid și guvern. A fost unul dintre puținii lideri PSD care au ajutat filiala în momente grele, a venit în campanii electorale, inclusiv în ajutorul lui Ion Rotaru, în campania din 2004.
Cine a fost politicianul Iulian Țocu?
Iulian Costel Țocu a intrat în politică din postura de om de afaceri, cu activitate multi-disciplinară. Pe cale firească a venit, în 1996, candidatura și, ulterior, alegerea sa ca deputat de Neamț, din partea Partidului Democrației Sociale din România. Sinteza activității sale parlamentare din primul mandat relevă mai mult interese economice și sociale, dovadă fiind întrebările și interpelările sale către miniștri și Guvern:
- ”Care este părerea dvs în legătură cu înființarea Centrului Regional de Formare Profesională pentru Adulți în județul Neamț, unde rata șomajului este foarte crescută?”;
- ”Vă rugăm să ne comunicați condițiile în care Agenția Națională de Privatizare emite aprobare pentru persoanele fizice în domeniul conducerii de licitații publice pentru vânzarea de active ce aparțin societăților comerciale cu capital de stat”;
– ”Referitor la tranzacționarea acțiunilor emise de SC TUROAG SA din Roman județul Neamț”;
– ”Referitor la SC PERGODUR SA Piatra Neamț”;
– ”Referitor la asigurarea bugetului de sănătate”;
– ”Referitor la măsuri de relaxare fiscală”;
– ”Referitor la situația copiilor bolnavi de SIDA și modul în care statul român se implică în soluționarea ei”;
– ”Referitor la emiterea difuzarea și utilizarea bonurilor valorice pentru deținătorii de terenuri agricole”;
– ”Referitor la Ord.de Urg. nr.217/1999 pentru modificarea și completarea Ord.Guv.nr.70/1994 privind impozitul pe profit”;
În 2000, a fost reales deputat, tot din partea PDSR, care, la începutul lui 2001, avea să se transforme în Partidul Social Democrat, care există și azi. În acest al doilea mandat, activitatea deputatului Țocu este mai aplecată asupra administrației și e materializată în propuneri legislative pentru înființarea unor UAT-uri noi. La inițiativa sa și cu susținerea de rigoare, au luat naștere comune noi, precum Ghindăoani, Dochia și Ruginoasa, dar și Roznov a trecut de la statutul de comună la cel de oraș.
În 2004, n-a mai fost ales în Parlament, după cum nici în 2008, când a candidat uninominal la Senat, pentru Valea Muntelui. A pierdut ”pe mâna” unor jocuri de culise și din cauza algoritmului de redistribuire a voturilor, PSD fiind mai interesat de un mandat de deputat pentru Victor Surdu. După 2008, i s-a încheiat practic cariera politică în liga superioară, postul de subprefect pe care l-a primit pentru scurtă vreme fiind mai mult o compensație pentru meritele trecute, cum pare să fi fost cel dinaintea alegerilor din anul 2000. (Dana OSTAHIE)
