Antrenorul emerit Dan Valentin: ”Legislația finanțării sportului nu are legătură cu sportul!”

Parcursul excelent al Handbal Club Feminin Piatra Neamț în actuala ediție de campionat a adus echipa în fața unor speranțe de promovare în prima ligă, după ani buni de absență. Atuurile formației pietrene sunt coeziunea lotului în care tinerețea unor jucătoare este îmbinată cu experiența altora, infrastructura, dar și banca tehnică, acolo unde, de o viață, profesorul Dan Valentin a trecut de la extaz la agonie și invers, sperând că demersul său, de a readuce echipa în prima ligă, va fi înțeles. Firesc, discuția a ajuns la bani.

– Unii consideră sportul o afacere, alții cred că e doar mișcare și atât. Dvs. cum caracterizați sportul?

Sportul este o stare de spirit și trebuie să rămână o stare de spirit. Iar asta înseamnă educație, sănătate, înseamnă creșterea sănătoasă a copiilor noștri. De-a lungul timpului, copiii se formează în modul acesta, de a crește sănătos, de a face lucruri sănătoase, de a avea preocupări care să nu-i ducă în altă parte, unde se întâmplă multe lucruri pe care le vedem la anumiți copii, la care educația lasă de dorit.

– Ce rol are sportul în viața tinerilor?

Prin școală, sportul trebuie să aibă un rol foarte important. Școala însemnând școala pe care o face sportivul în pregătirea lui generală și școala sportivă, adiacentă, de mișcare, de evoluție a lui de-a lungul timpului. Atunci și starea de sănătate a populației poate să fie alta, starea de sănătate a copiilor poate să fie alta. Copiii trebuie să aibă preocupări sănătoase. Sportul trebuie să aibă un rol foarte important în societate.

– Putem vorbi de un decalaj între cum sunt percepute proiectele cu finanțare nerambursabilă adresate sportului și calendarul competițional? Din punct de vedere al anului fiscal, zic…

La ora actuală, nu există un echilibru între legislația sportivă și proiectele care se cer și se fac. Proiectele se fac corect din punct de vedere economic, dar, din punct de vedere sportiv, există un calendar sportiv, care, din păcate, nu este anual și se corelează cu aceste proiecte. De aici apar niște neconcordanțe între ceea ce pot să satisfacă unii și ceea ce trebuie să facă sportul. Calendarul competițional, din păcate, nu este anual. Calendarul competițional înseamnă toamnă-vară. Dacă mai băgăm și perioada pregătitoare competițională, atunci vedem că, de fapt, în calendarul competițional aproape că nu există vacanță. Mulți nu cunosc acest aspect. Problema este și la nivel mai înalt, la nivelul Ministerului Tineretului și Sportului, la nivelul Guvernului, pentru că sportul trebuie să aibă locul lui. Deocamdată, sportul este trecut la „și altele”. La nivelul foarte de sus, se discută despre posibilitatea premierii sportivilor de mare performanță, olimpici și campioni mondiali, dar, ca să ajungi acolo, dacă ai „omorât” școala de gimnastică, dacă ai „omorât” școala de handbal sau cea de volei, dacă ai „omorât” școlile astea, din care cresc copiii și ajung campioni, s-a terminat. Nu mai ai baza piramidei.

Formarea acestor jucători înseamnă foarte multe lucruri legate de pregătirea lor, de școlarizarea lor. Eu am șase fete studente în lot. Proiectul meu, de formare a echipei, nu se poate baza pe salarii, pe alte situații. Atunci am găsit această treabă, constructivă: școala. Să facă școală, să aibă continuitate, liceu – facultate și, eventual, facultatea, dacă s-ar putea, să aibă continuitate într-un loc de muncă. Înseamnă foarte mult. Atunci există o legătură între părinți, sportivi și club, ca să putem să-i aducem undeva, la un anumit nivel. Sunt foarte mulți sportivi care pleacă pe alte meleaguri după ce termină școala, pentru că lipsa locurilor de muncă este o problemă foarte mare a orașului Piatra Neamț. De aici și sportul suferă.

– Sunteți aproape de podium și puteți spera la promovare. Aveți forța să transformați în realitate visul promovării?

Acum nu am bani nici să termin campionatul. Am trei etape jucate și merg pe a patra, din retur, deci sunt în plin campionat. Contul este zero! Unul din motivele pentru care am continuat să le mobilizez și să le stimulez pe sportive este infrastructura. Le spun mereu că joacă într-un palat al sporturilor, comparativ cu ce era în trecut sala „Ceahlăul”, unde spectatorii își rupeau hainele și rămâneau chiar și pe afară la multe meciuri. Acum jucăm în alte condiții, de performanță. Dar condițiile astea s-au făcut când echipele erau sus. Dacă va exista o colaborare între federații și factorii sportivi, se pot aduce multe competiții la Piatra Neamț. Colaborarea trebuie făcută și eu le dau un sfat și administratorilor sălii: să nu aștepte să vină alții să ne propună organizarea de competiții. Pot să solicite ei să organizeze așa ceva, să trimită adrese către federații, în care să exemplifice ce fel de infrastructură avem la noi, la Piatra Neamț, și ce campionate putem organiza. Piatra Neamț are o istorie în sport și nu vine cu lucruri ce nu se pot realiza.

– Deci, ar trebui un dialog între finanțatori și practicanții sportului…

Discuția trebuie să pună în echilibru legislația sportivă cu legislația finanțării sportului, care, practic, nu are legătură cu sportul. Banii se dau la echipe și la sprijinirea sportului în funcție de partea economică a lucrurilor, nu în funcție de „produsul” care rezultă din sport. Calendarul competițional este greu de susținut, pentru că înseamnă deplasări, transport, casă, masă, Există un ordin, 1447; dacă se ține cont de el, există niște posibilități de stimulare a sportivilor, dar trebuie ca cineva din Ministerul Sportului, din Guvern, să dea drumul la câteva lucruri, care să aibă finalitate. Degeaba premiem sportivii la nivel olimpic, dacă nu avem baza formării lor. Nu știu dacă vom avea o sută de sportivi la Olimpiada din Brazilia! Pe vremea lui Ceaușescu, mergeam și cu câte trei-patru sute de sportivi, din toate sporturile! Baza piramidei a tot scăzut. Un semnal de alarmă este că echipa națională de gimnastică nu s-a calificat la jocurile Olimpice. Un semnal mai mare ca ăsta nu există.

– Putem vorbi de valori în sport, valori ce trebuie apreciate?

Sportul înseamnă imn, steagul sus, dar acum sportul este istorie, pentru că este trecut la capitolul „și altele”. Sportul trebuie să facă parte din orice proiect. Oriunde mergem, suntem întrebați de sportivi, nu de oamenii politici. Din păcate, noi vorbim de istorie. Vorbim de Nadia Comăneci, vorbim de Hagi și de Ilie Năstase. Educația copiilor, a juniorilor este foarte importantă. Din școală, ies campionii. Eu, din familie, am fost educat să fac ceva pentru orașul meu, chiar dacă fac muncă patriotică. De aceea spun că sportul trebuie să fie o stare de spirit. chiar și pentru cei care vizionează sportul, pentru cei care sunt fericiți sau cei care sunt supărați. Dar lucrurile trebuie corelate, pentru că, altfel, vorbim să ne aflăm în treabă.

Mihai STOIAN