Început de an dacic - Tradiții la început de martie

Pe teritoriul țării noastre, au fost identificate cel puțin trei începuturi de an: la 1 ianuarie (calendarele iulian și gregorian), la 1 martie (calendarul roman) și la 1 septembrie (calendarul biblic). În plus, potrivit cercetărilor etnologului Ion Ghinoiu, este posibil ca, în perioada 13 noiembrie – 6 decembrie, profund marcată de ritualuri de înnoire a timpului („Ovidenia”, „Filipii de Toamnă”, „Sântandrei” și „Sf. Niculai”), să fi fost celebrat „Anul Nou dacic”.

Martie se cheamă Mărțișor, de la o veche tradiție românească, a mărțișorului, fixată la 1 martie, când, de Anul Nou dacic, exista obiceiul ca feciorii să ofere fetelor un șnur împletit din două culori: alb și roșu (culoarea roșie, alături de cea albastră a zărilor și galbenă a Soarelui se regăsesc și în tricolor!).

Și în zilele noastre, la sfârșitul lunii martie, aceste șnururi sunt agățate în ramurile pomilor roditori.

Atât Calendarul roman, cât și un străvechi calendar agrar consemnează 1 martie ca fiind început de „An Nou”. Este ziua în care firul vremii, tors de Baba Dochia, se împletea în culorile celor două anotimpuri: alb și negru, iarnă și vară, zi și noapte, moarte și viață. Vreme înainte, cele două fire răsucite, de lână albă și neagră, se dăruiau atunci când pe cerul lui „Mart” strălucea „Luna Nouă”. Apoi, firul negru a fost înlocuit cu cel roșu, spre a fi dăruit de 1 martie, înainte de răsăritul Soarelui, în chip de mărțișor.

Se știe că Noul An este întâmpinat printr-un ritual, cunoscut sub numele de Plugușor. Cum s-a născut acest ritual? Așa cum era de așteptat, pentru un popor sedentar care se ocupa în principal cu agricultura la șes și păstoritul la munte, care a fost mult timp reprezentat, în majoritate de ”locuitorii țării” – adică de ”țărani”.

Numele ritualului derivă de la cuvântul ”plug”. Dar… apare o întrebare simplă, logică: se poate ieși la arat, fie și pentru a trage o ”brazdă rituală”, ca anul agricol să fie bun, la începutul lui ianuarie, când, în trecut, iernile erau mult mai aspre, de mai lungă durată decât acum?

Răspunsul este evident: Nu! Și nici nu era nevoie, fiindcă ritualul ”brazdei rituale de plug” sau de ”plugușor” era desfășurat la 1 martie de strămoșii noștri dacoromâni (sau vlahi, după cum ne numeau vecinii, la un moment dat, de-a lungul istoriei), când de fapt începea Anul agrar.

* Mărțișorul – mit sau tradiție?

Tradiție milenară, pre-creștină, păstrată pe teritoriul României, Republicii Moldova și Bulgariei, sărbătoarea Mărțișorului anunța, încă dinaintea erei creștine, înnoirea, renașterea naturii, începutul noului an. Strămoșii noștri serbau Anul Nou la 1 martie.

Unii cercetări consideră drept dovezi ale existenței mărțișorului pe teritoriul românesc descoperirile de la Schela Cladovei, lângă Severin. Aici s-au descoperit urmele unei civilizații vechi de 8.000 de ani.

Alți cercetători menționează zona Brețcu, din județul Covasna. Aici au fost descoperite podoabe romane, albe și roșii, din ceramică, destinate a fi înșirate pe un fir.

Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că, la origini, mărțișoarele erau amulete – din pietricele sau ceramică – albe și roșii, înșirate pe fir bicolor (inițial alb-negru, ulterior roșu-alb). Acestea aveau rolul de a aduce noroc (copiilor), frumusețe (fetelor), să ofere protecție de-a lungul anului împotriva farmecelor și bolilor.

* Obiceiuri și tradiții de Mărțișor

Cele două fire de lână sau mătase – unul alb și altul roșu – pe care femeia cea mai bătrână din familie trebuia să le răsucească împreună, pentru a confecționa câte un mărțișor fiecărui membru al familiei, indiferent de sex și vârstă, reprezintă una dintre modalitățile de concretizare a străvechilor credințe legate de sosirea primăverii.

Pe 1 martie, atunci când iarna trebuia să plece, lăsând cale liberă primăverii, oamenii credeau că, prin firul mărțișorului, numit uneori și ”funia timpului”, se marchează pragul dintre cele două anotimpuri.

Mai demult, poate cu o sută de ani în urmă, mărțișorul era pentru români un adevărat simbol al primăverii.

Culoarea celor două fire ale mărțișorului avea o semnificație bine știută de toată lumea: roșul exprima culoarea sângelui, a vitalității, a ”tinereții fără bătrânețe”, a căldurii mult-așteptate, iar albul era mesagerul purității.

În vechime, albul era considerat însă și simbolul luminii, al soarelui aducător de fertilitate pământului și de fecunditate tuturor viețuitoarelor, inclusiv femeilor.

Datina mărțișorului amintește și de acele timpuri vechi, când anul avea doar două anotimpuri, legate de moartea și renașterea naturii.

Prin data practicării – în prag de primăvară – și prin semnificația șnurului, mărțișorul devine un simbol al renașterii universului și al redefinirii existenței umane. Mărțișorul se oferă celor dragi, indiferent de sex și vârstă – copiilor, fetelor și feciorilor, părinților și prietenilor -, pentru a le proteja viața de orice imixtiune a răului, știut sau neștiut, văzut sau nevăzut.

* Cât se poartă Mărțișorul?

În unele zone, mărțișorul se poartă 9 zile, până la Mucenici (Cei 40 de mucenici din Sevastia). În alte cazuri, mărțișorul se poartă, însă, până când înfloresc măceșii sau florile din grădină. Fetele își lăsau șnurul pe flori, având convingerea că se vor bucura de frumusețea și gingășia acestora. Ele sperau astfel să dobândească o piele albă și obraji rumeni, devenind aidoma florilor, frumoase și iubite de toată lumea.

Femeile măritate legau șnurul mărțișorului pe crengile înflorite ale unui arbore roditor, sperând că, tot prin transferul magic de calități, vor avea parte de ”rodnicie și noroc în viață și în familie”, după cum spune etnologul Doina Ișfănoni.

* Zilele Babei Dochia

Conform tradiției populare, între 1 și 9 martie sunt Babele sau zilele Babei Dochia, cele mai capricioase și schimbătoare zile de peste an.

Se spune că, în aceste zile, Baba Dochia își împlinește destinul, urcând muntele cu turma ei de oi, iar zilele sunt pe atât de afurisite și înșelătoare, precum și caracterul acesteia.

În jurul acestor zile, ale babelor, s-au creat atât obiceiuri, cât și superstiții cu privire la anul ce va urma. Astfel, fiecare dintre noi, trebuie să-și aleagă o bab și, în funcție de cum va fi vremea în ziua respectivă, așa va fi și viața noastră în cursul anului.

Dacă în ziua babei alese e timp frumos, atunci viitorul va fi unul vesel, cu noroc, cu bucurii și împliniri, iar dacă e timp posomorât, atunci viitorul va fi unul trist, fără noroc, cu lacrimi și încercări grele.

Cele mai multe dintre superstițiile babelor sunt legate de prima zi din ciclul acestora și anume ziua de 1 martie sau ziua Dochiei, cap de primăvară. Se spune că, dacă în 1 martie, este timp frumos, atunci primăvara și vara vor fi tot atât de frumoase și roditoare.

* Îndrumar creștin la vremuri anevoioase – Alimentația
Un corp care să răspundă intervențiilor lumii astrale și care să redea, fidel și integral, manifestările spiritului, trebuie hrănit cu alimente vegetale și produse lactate în proporții și în forme cât mai asimilabile.
Vom evita carnea, narcoticele și băuturile alcoolice, pentru că aceste substanțe introduse în corpul nostru fizic îl întunecă și îl fac nesimțitor la vibrațiile eterice venite din lumea invizibilă și rău intepretator al voinței și înțelegerii spiritului nostru. Se impune, deci, eliminarea lor din viața noastră sau reducerea într-o proporție cât mai mare.
S-ar părea că viața nu este posibilă fără carne și, cu toate acestea, sute de milioane de oameni trăiesc prin alte regiuni ale pământului și sunt pe deplin sănătoși și inteligenți, hrănindu-se numai cu vegetale și produse lactate. E o problemă numai de obișnuință.
Cine dorește să progreseze mai repede spiritual, cine dorește să scurteze din numărul revenirilor în mii și mii de vieți fizice, acela nu are decât să acorde mai multă atenție aerului pe care îl respiră, apei pe care o bea, alimentelor pe care le consumă – mai ales niciodată carne, tutun și băuturi alcoolice!