Turismul nemțean, între faliment și soluții

pietricica turism

Petre Roman ne spunea, în 1990, cu toată experiența acumulată, de fiu de nomenclaturist și de prospăt lider revoluționar propulsat ca prim-ministru, că salvarea României va veni din valorificarea turismului. Peste ani, prin 2007, Gheorghe Ștefan promitea pietrenilor că turismul ne va transforma din Perla Moldovei în Mecca turismului național. România lui Petre Roman a eșuat ca proiect, iar Piatra Neamț are datorii pe care le plătește cu greu. Turiștii ne ocolesc, telegondola cară aer și ne-am pierdut și statutul de perlă. Am rămas cu cel de ”Orașul lui Pinalti”, lucru care poate deveni onorabil într-o Românie cu susul în jos. În ultimii ani, am auzit pe toată lumea discutând despre turism, mai ales primarii, atunci când vorbesc despre planurile de viitor. Prea puțină lume a stat de vorbă cu cei care lucrează în turism, care au investit bani, care au riscat și acum încearcă să supraviețuiască.

Recent, reprezentanții a 30 de firme din domeniul turismului – pensiuni, restaurante, hoteluri, agenții de turism -, cărora li s-au alăturat patru reprezentanți ai unor primării, au încercat, sub patronajul Camerei de Comerț și Industrie Neamț, să identifice problemele cu care se confruntă operatorii economici din domeniu. Nu s-au adus în discuție lucruri noi, dar întâlnirea a arătat că trăim într-un mediu total neprielnic afacerilor, din acest domeniu și nu numai. S-au propus și soluții, care ar trebui să dea de gândit tuturor și, în special, politicienilor.

* Probleme care țin de sistem

turismPrima problemă identificată, una care afectează toți locuitorii județului și care lovește la temelia afacerilor din turism, este lipsa infrastructurii generale, în special drumurile de acces spre județ și apoi spre obiectivele turistice. Exemplul a ceea ce a mai rămas din stațiunea Durău e relevant. Drumul de la Piatra Neamț spre Durău nu poate fi nici măcar numit așa.

Chiar începând de la ieșirea din municipiul Piatra Neamț dinspre comuna Alexandru cel Bun, drumul amintește de o uliță, deși zona e una rezidențială și găzduiește cel puțin patruzeci de pensiuni. De la Bicaz la Poiana Largului și mai departe, starea drumului e la fel de proastă. Stațiunea Durău se află acum în situația paradoxală: se investește în zonă, dar scade numărul de turiști. Pe de o parte, se investește haotic, pe de altă parte, promovarea este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Nu mai amintim lipsa facilităților de agrement, o pistă de schi, de exemplu, dar putem aminti despre un adevărat magnet turistic cum este muntele Ceahlăul.

O altă cauză identificată ține de ”neprofesionalismul organelor de control de la entitățile cu atribuțiuni în acest sens. Operatorii au evidențiat faptul că echipele de control au un comportament total necivilizat, ostil și abuziv. În acest sens, nu există nicio instituție sau organism independent căruia sa-i fie sesizate aceste abuzuri, așa cum nu există (sau există, dar nu funcționează) nici rolul de îndrumare la nivelul fiecărei instituții care autorizează diversele activități. Sunt unele instituții sau salariați ai acestora care direcționează agenții economici către diverse firme de consultanță”.

S-a mai vorbit despre multitudinea taxelor parafiscale. Exemplu cel mai la îndemână a fost taxarea difuzării programelor de radio și televiziune și a drepturilor de autor. Toți patronii de pensiuni susțin că nu este normal să plătească taxele în perioada când nu au activitate, considerându-le taxe abuzive.

Legislația proastă sau incompletă pune piedici la tot pasul. Ca activitate economică, în afara sezonului, turismul obține majoritatea veniturilor din evenimente ocazionale. Legea zilierilor nu permite angajarea acestui gen de personal, ceea ce nu prea oferă alternative: fie țin oamenii angajați 3-4 luni pe an, când nu au activitate decât sâmbăta și duminica, fie riscă și lucrează la negru.

traditie
foto: viziteazaneamt.ro

Tabloul devine complet atunci când se ajunge la o altă problemă: ”Nu există pe piață forță de muncă, nici calificată, nici necalificată. Persoanele fără un loc de muncă preferă să trăiască din șomaj și din ajutoare sociale sau alocațiile copiilor decât să muncească”, a fost concluzia participanților la dezbatere.

Din capitolul problemelor, nu putea lipsi administrația publică locală. Ce a rezultat, rezumând, sec, într-un comunicat care nu poate dezvălui toată incompetența administrației publice locale? Doar adevăruri: ”Nu există, la nivelul primăriilor, o politică de educare a proprietarilor de imobile, pentru păstrarea curățeniei și înfrumusețarea gospodăriilor în așa fel încât peisajul natural să nu fie deteriorat de prezența umană”. Și: ”Primăriile promit o serie de facilități potențialilor investitori, fără să țină seama de investițiile pe care le fac în mod curent agenții economici existenți, ceea ce duce la o inegalitate în competiția dintre firme”. Din lipsă de spațiu și decență, nu s-a vorbit despre pile, avantaje, piedici puse celor care nu vor să țină seama de dorințele și cerințele primarului. Pentru că și acestea sunt realități.

* Există soluții?

Întâlnirea organizată de Camera de Comerț a încercat să găsească și soluții, pe care măcar să le propună celor care nici nu încearcă. Ele par ușor utopice, într-o societate în care politicul nu are credibilitate, în care administrațiile publice gem de corupți și incompetență, iar legislația pare făcută mai mult să încurce decât să ajute. Tocmai din aceste motive, vă prezentăm concluziile întâlnirii.

«- Corelarea eforturilor autorităților locale, parlamentari și alți decidenți politici, pentru a îmbunătății atât infrastructura de transport, cât și cea de turism.

  • Îmbunătățirea funcției de îndrumare a instituțiilor care autorizează activitățile firmelor sau a celor care le controlează. Orice control, general sau tematic, la sediul sau la punctele de lucru ale firmelor trebuie să se încheie cu recomandarea expresă și clară a ceea ce trebuie făcut ca activitatea firmei controlate să fie desfășurată în deplină legalitate. Toate instituțiile ar trebui să realizeze broșuri tematice, practice și foarte explicite, în așa fel încât să le fie foarte ușor tuturor administratorilor, indiferent de nivelul lor de pregătire profesională, să pună în practică legea. S-a desprins cu foarte mare claritate voința tuturor de a respecta legislația în vigoare și a proteja consumatorii, dar legislația este foarte stufoasă și neclară, ceea ce duce la erori de interpretare a acesteia.

  • Înființarea unui birou de sesizări, în cadrul Corpului de Control al Guvernului, la care să fie raportate toate abuzurile făcute de organele de control ale instituțiilor statului.

  • În legea zilierilor, trebuie lărgit cadrul de folosire a acestei categorii de forță de muncă în industria turismului și pentru evenimente care au caracter repetitiv, dar ocazional.

  • Simplificarea evidenței de gestiune în activitatea de alimentație publică.

  • Corelarea programului de învățământ pentru activitatea de turism, făcut de Inspectoratele Școlare, cu nevoile reale de forță de muncă ale firmelor, acest deziderat fiind realizat prin consultarea operatorilor economici din domeniu și efectuarea practicii elevilor în cadrul firmelor de turism.

  • Organizarea de către Consiliul Județean a unor trasee de transport a turiștilor la principalele obiective din județ, inițial din fonduri publice; ulterior, odată cu creșterea numărului de turiști, această activitate să fie preluată de operatorii de transport privați.

  • Participarea firmelor la structuri asociative (Camera de Comerț, patronate, asociații, fundații – ONG), care să aibă capacitate executivă de a organiza dezbateri, de a sintetiza problematica din sector, în timp util, și de a identifica și propune soluții pentru decidenții politici sau administrația publică locală.

  • Realizarea, prin intermediul Asociației de Dezvoltarea și Promovarea Turismului Neamț și a Camerei de Comerț și Industrie Neamț, a unui program în care să fie centralizate toate evenimentele din județ, pe care firmele să-l acceseze și să-l pună la dispoziția turiștilor».

Ca să ne răspundem singuri la întrebarea de mai sus, da, există soluții. Mai lipsește doar să existe și cine să le pună în aplicare, cineva care să și vrea, să și poată și să se și miște, să demonstreze cu adevărat interes în a rezolva problema. Numai să fie un interes public, că de cele private și absconse s-au cam săturat și turismul, și ”frumusețile naturale cu care Dumnezeu a binecuvântat județul”.

Dana OSTAHIE

 

1 COMENTARIU

  1. Mi se pare că lipsește problema de cea mai mare importanță: la ce anume vine turistul astfel încât să stea și una-două zile în județul nostru? Care sunt atractorii majori pentru turiști? Sigur, contează și drumurile și curățenia din curțile oamenilor și multe altele, dar turistul nu vine pentru asfalt, ci vine pentru a vedea, a simți, a face lucruri deosebite. Vine și stă peste noapte dacă are divertisment (parcuri de distracție, pârtii, parcuri acvatice etc.). Vine pentru experiențe integrate tematic. Dacă are astfel de atractori, va veni chiar în pofida unor drumuri mediocre. Peisajele sunt bune, dar turistul vine o oră, face poze, se plimbă un pic, apoi se duce în patul de acasă și se culcă la el, nu în pensiune/hotel. Agenții din turism și autoritățile ar trebui să insiste pe valorificarea atracțiilor majore. Broșuri, structuri asociative, comisii, raportări… Întâi caii, apoi căruța!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.