Casa Albu-Semaca, monumentul cu cinci proprietari și două numere stradale

 

 

- Partea dr. Radu, acum nelocuită
– Partea dr. Radu, acum nelocuită

Una dintre clădirile de referință din Piatra Neamț, locuința fostului primar Nicu Albu, situată vizavi de Parcul zoologic și aflată în mare suferință, cel puțin în partea din față, pe care o vede tot trecătorul, are șanse mici spre foarte mici de a redeveni ce a fost odată. Actualul proprietar, Constantin Ciumașu, nu doar că nu are banii necesari pentru a întreține și restaura încăperile peste care este stăpân, ci și neagă că locuința sa ar fi monument istoric. Ca argument suprem folosește faptul că, după renumerotarea imobilelor de pe strada Ștefan cel Mare, el a rămas cu buletinul la nr. 31 – „Doar Statul Român nu emite acte de identitate false, nu?” -, în vreme ce restul casei figurează ca purtând nr. 33. Situația în sine pare de nerezolvat, de vreme ce, în Lista Monumentelor Istorice, până în 2004, Casa Albu era la nr. 31, iar acum e la nr. 33, iar modificarea propusă de Direcția pentru Cultură Neamț – „Casa Albu-Semaca, nr. 31-33” – nu a fost operată în noua listă, din 2015.

Parte din monument este lăsată la voia întâmplării, cu tencuiala căzută exact pe peretele dinspre stradă și, mai grav, cu probleme mari la acoperișul corpului din mijloc, unde, acum mai bine de 30 de ani, erau atelierele în care făceau practică elevii Colegiului „Petru Rareș”.

În momentul de față, clădirea, care are în jur de 1000 mp suprafață construită, este împărțită între cinci familii și pe fațada laterală se vede clar limita dintre proprietăți, pentru că fiecare a avut grijă de partea lui cum a crezut de cuviință și cum a putut. De la stradă, ordinea este: Constantin Ciumașu, dr. Radu Dușică Teodoru (aflați și acum în litigiu), Daniel Șerban, Liviu Ivan și Florinel Bezea.

Clădirea, care a aparținut unuia dintre primarii de seamă ai orașului Piatra Neamț, a fost concepută cu un spațiu de depozitare încăpător, așa cum obișnuiau negustorii să-și amenajeze locuințele în secolul al XIX-lea. Proprietarul inițial a fost Maria N. Albu, care, prin actul nr. 516/24.11.1893, i-a vândut casa lui Constantin Semaca. La rândul lor, moștenitorii au împărțit imobilul în două: „partea din fund” a fost vândută, în 1946, Rosaliei Iosif Huniade, iar „partea din față” a revenit lui Amilcar Semaca. Între cele două părți ale construcției a existat un zid, care despărțea două anexe adosate, o magazie mare, închiriată Casei Autonome a Monopolurilor Statului, o magazie mică și un garaj.

Amilcar Semaca a lăsat partea din față fiicei sale, Elena Laura Semaca, iar ea a cedat moștenirea soților Vasile și Lavinia-Ana Paicu. Constantin Ciumașu a avut grijă de bătrânii Paicu și așa a devenit proprietar peste aproape 500 mp din construcție, partea mai nouă, în stil neoclasic românesc; „partea din fund”, cea cu absidă, este cea mai veche din tot ansamblul, dar astăzi arată cel mai bine, poate și pentru că a fost folosită drept sediu de firme, iar aspectul era important. Tot în partea din „fund”, este o pivniță absolut impresionantă, unde a funcționat o vreme un fel de club, în condiții de mare risc, având în vedere că nu exista decât o cale de acces, iar beciul este săpat la câțiva metri sub pământ. Din motive de siguranță, poliția i-a cerut patronului să închidă clubul, care nu avea niciun fel de amenajări pentru petreceri cu public.

4.500.000 de lei – „prețul” intervențiilor fără cap

Cum atât între o parte din proprietari, cât și între familia Ciumașu și Primăria Piatra Neamț au existat zeci de procese, cauza ajungând până la CEDO, a fost necesară o expertiză, care să clarifice ce corpuri ale imobilului au importanță ca monumente istorice și ce costuri ar fi necesare pentru readucerea lor la starea inițială. Expertiza a fost întocmită de arheologul Costică Asăvoaie, de la Iași, care a stabilit că se poate vorbi despre două monumente, ambele suferind intervenții directe în perioada 2001-2010. În plus, și situl arheologic a fost afectat grav, prin amenajările exterioare făcute în aria de protecție: hidroizolații, canalizări și „toate celelelate activități care au impus intervenția în sol fără asistență arheologică”.

Așadar, expertul a stabilit: ”Cele două clădiri, clasate ca monument istoric, au suferit daune majore, așa cum reiese din cele arătate. În ansamblu, valoarea prejudiciului s-ar ridica după cum urmează:

Casa cu absidă, fiind monumentul cel mai vechi, dar și cel care a suferit cel mai mult prin modernizările aduse de către deținătorii de după 1990, are daune ce pot fi echivalate cu valoarea unei operațiuni de consolidare – restaurare a unei clădiri din aceeași categorie aflat sub protecția Ministerului Culturii și Patrimoniului (minimum 3.500.000 lei RON). În acest sens, a se vedea costurile lucrărilor de restaurare a unor clădiri similare la Ministerul Culturii și patrimoniului. Casa «din față», de la stradă, în stil neoclasic românesc, a suferit la rându-i intervenții majore în ceea ce privește amenajarea spațiului interior (atât cât s-a putut constata în urma analizei golurilor din zid, vizibile la exterior, precum și alterarea fațadei. Calcanul secundar a fost supus tehnicilor moderne de graffiti, tolerat sau neglijat, se pare, de actualul proprietar (Anexa 3). Este de netăgăduit faptul că, pentru a aduce imobilul la forma inițială, conform prevederilor legale, era necesară evaluarea intervenției actualului deținător, fapt ce nu a putut fi constatat. Costurile eventualelor lucrări de aducere la forma inițială s-ar situa la o sumă cuprinsă între 800.000 – 1.000.000 lei RON (sumele putând varia și putând fi comparabile cu devizul întocmit pentru alte imobile de aceeași categorie aflate în gestiunea Ministerului Culturii și Patrimoniului)”.

Despăgubiri stabilite de CEDO: 3.600 de euro

Deși a dus numeroase „bătălii” în instanță, cu zeci de procese pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, al Tribunalului Neamț, al Curții de Apel Bacău și al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Constantin Ciumașu pare un om relaxat. S-a judecat cu toată lumea, cu aceeași atitudine, și a ajuns până la CEDO, unde a reclamat Statul Român, care nu punea în executare o hotărâre judecătorească de evacuare a dr. Radu, deținătorul unui apartament cu 3 camere în Casa Semaca. A obținut despăgubiri de 3.600 de euro, pe motiv că, vreme de 7 ani și 7 luni, a așteptat punerea în aplicare a sentinței.

”După ce a examinat toate materialele prezentate, Curtea nu are găsit niciun fapt sau argument capabil să o convingă să ajungă la o altă concluzie cu privire la admisibilitatea și fondul cauzelor de față”, se arată în hotărârea CEDO. ”Prin urmare, ținând seama de complexitatea executării și comportamentul părților, Curtea constată că autoritățile nu au desfășurat toate eforturile necesare pentru a executa pe deplin și în timp util hotărârile în favoarea reclamanților”.

Constantin Ciumașu a primit banii acordați de CEDO, dar nu era o sumă care să-i permită o restaurare a întregii clădiri. Recunoaște și el că partea lipită de fostul apartament al dr. Radu – unde nu locuiește nimeni, iar aspectul de casă părăsită este evident – e pe „ducă”. Însă și-a amenajat un dormitor la parter, cu geam termopan și are mulțumirea că, deși acoperișul începe să cedeze, ”nu plouă înăuntru”. Coloanele s-au surpat, însă, rând pe rând, una singură rămânând în picioare, lângă scara exterioară care duce la etaj. Scară marcată cu un tricolor la fel de afectat de anotimpuri ca și imobilul în sine.

Nici curtea, de fapt porțiunea de curte din față, meschină ca spațiu, nu arată mai decent, fiind „prizoniera” unor obiecte vechi și inutile, scoase probabil din fostele ateliere, și ale bucăților tăiate, relativ recent, din copacul care crescuse peste acoperiș și-l stricase parțial.

Instanța nu s-a pronunțat cu privire la necesitatea readucerii monumentului la situația inițială, ci doar cu privire la fapte”, declară comisarul Vitalie Josanu, ofițerul de poliție care răspunde de patrimoniul cultural al județului Neamț. ”Odată cu retrocedarea proprietăților naționalizate de comuniști, jumătate din casă, partea dinspre strada Ștefan cel Mare a revenit familiei Paicu, cu descendență din latura Semaca. Familia Ciumașu i-a ajutat pe bătrânii Paicu să-și recupereze imobilul, a îngrijit de ei și astfel a devenit proprietara imobilului. Domnul Ciumașu susține că imobilul pe care îl moștenește acum nu este monument istoric, uitând probabil că însuși domnia sa – în calitate de reprezentant legal al familiei Paicu – semna unele demersuri către autorități, în care menționa expres această calitate a imobilului. Știu de argumentul lui constant, cu adresa, dar, dacă el a prezentat contractul de vânzare-cumpărare pe nr. 31 și a declarat acel număr, firește că i s-a făcut buletinul pe nr. 31, deși ceilalți sunt toți pe nr. 33. Eu i-am dat o amendă pentru un banner montat fără autorizație și un autobuz pictat pe un perete și, în instanță, până la urmă, am prezentat dovada că și el locuiește la nr. 33, în ciuda adresei din buletin. E ceva de tipul «noaptea minții», dar avem fișa de monument cu planul exact al imobilului, întocmite în anii ’50, parte a documentației de clasare a imobilului în Lista Monumentelor Istorice. Așadar, cunoaștem exact și fără cele mai mici dubii care este monumentul istoric Casa Albu”.

Puțină lume știe, însă, că în acea casă a locuit primarul Nicu Albu, mai ales că familia sa a avut mai multe proprietăți în oraș. Imobilul nu este semnalizat nici măcar cu o banală plăcuță, deși, în ultimul timp, mai toate monumentele din oraș au astfel de indicatoare. Iar Nicu Albu chiar a fost un primar de numele căruia se leagă una dintre cele mai importante perioade de dezvoltare a orașului.

De la asociația care-i poartă numele în Piatra Neamț, ni s-a subliniat ”personalitatea proeminentă în peisajul vieții politice, economice, social-culturale și administrative” a ”legendarului primar Nicu N. Albu”, ”bun cunoscător al nevoilor locale, realizând lucrări edilitare de mare importanță pentru interesul orașului”. Despre Casa Albu-Semaca, cei de la asociație spun că ”se distinge ca arhitectură și orientare, întrucât toate clădirile din acea zonă sunt orientate dinspre est spre vest, iar aceasta are o orientare de la nord spre sud, perpendicular pe axul străzii”, lucru care, în opinia lor, ”include varianta existenței unei străzi secundare, care trecea prin fața casei, dând posibilitatea autovehiculelor să aceeadă”.

Buclucul cu adresa – inclus în jurisprudență

Unul dintre procesele purtate pe Casa Albu este model de speță civilă pe portalul instanțelor de judecată din România, având ca obiect „sistare lucrări”: „Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, la data de 11.08.2008, reclamantul municipiul Piatra Neamț, prin primar, a chemat în judecată pe pârâții Constantin Ciumașu, SC NAVICOM SRL și SC NAVITEX SRL, solicitând instanței de judecată să pronunțe pe cale de ordonanță președințială o hotărâre, prin care pârâții să fie obligați să sisteze lucrările de construcție la imobilul situat în Piatra Neamț, imobil cuprins în lista monumentelor istorice, până la obținerea unei autorizații valabile și obligarea pârâților la plata sumei de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data emiterii ordonanței de sistare lucrări și până la sistarea efectivă. În motivarea acțiunii, a arătat că imobilul situat în Piatra Neamț este cuprins în lista monumentelor istorice și anexa 1 la Ordinul nr. 2314/2004 al ministrului culturii și cultelor, la poziția 210 sub denumirea Casa Albu, imobil datat secolul XIX, iar pârâții, cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 50 din 1991 și ale Legii nr. 422/2001 și fără a deține o autorizație de construire valabilă, au început lucrări de construire la imobil, respectiv înlocuire tâmplărie lemn cu tâmplărie PVC și geam termopan. A mai arătat că a sesizat organele de urmărire penală și aparatul de inspecție și control al Ministerului Culturii și Cultelor, că măsura solicitată este una urgentă (înaintarea lucrărilor afectând structura și imaginea construcției), vremelnică (își produce efecte până la intrarea în legalitate) și nu duce la prejudecarea fondului. (…) Pârâtul C.C. a arătat prin întâmpinare că nu este proprietarul imobilului de la nr. 33, ci la nr. 31, imobil ce a fost propietatea Semaca și că, în mod greșit, au fost puse la dosar planșe foto de la imobilul nr. 31, imobil ce a fost dobândit prin hotărâri judecătorești. Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției invocate, ca neîntemeiată, întrucât imobilul deținut de pârâtul C.C. și la care se execută lucrările de construire figura la nr. 31 din 1955 până în 1982, la nr. 31-33 în anul 1995, iar în anul 2004 la nr. 33. În acest sens, a depus la dosar adresa nr. 292 din 05.09.2008 a Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu în care este precizat modul în care a fost înregistrat imobilul Casa Albu în lista monumentelor istorice. A mai arătat și faptul că pârâtul nu și-a schimbat numărul stradal, nu este opozabil municipiului Piatra Neamț și nici nu schimbă caracterul de monument istoric la care pârâtul recunoaște că a făcut modificări. (…)

Faptul că pârâtul nu a cerut modificarea numărului stradal, astfel cum se impunea în urma modificărilor intervenite nu este de natură a-l feri de suportarea consecințelor juridice generate de nerespectarea unor dispoziții legale.Totodată, din susținerile pârâtului și din actele depuse la dosar, rezultă că acesta este proprietarul imobilului ce a aparținut Semaca, imobil monument istoric înregistrat sub numele Casa Albu, imobilul de pe strada Ștefan cel Mare nr. 33 fiind unul și același cu fostul imobil din str. Ștefan cel Mare nr. 31”.

Dar, în ciuda proceselor și a amenzilor, monumentul are, astăzi, o tencuială jupuită, de o culoare absolut nepotrivită, și tâmplărie PVC cu geam termopan. Plus o firmă pe fațadă, care nu anunță trecătorul că acolo este un monument, ci un cabinet medical pentru ostoirea suferințelor membrilor Casei OPSNAJ ( a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești).

Cristina MIRCEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.