Culmea aberației în România: Control cu facturare la Sanitar-Veterinari

Miniature workmen team trying to open food can lid
Miniature workmen team trying to open food can lid

În țara tuturor posibilităților, a tuturor abuzurilor venite din toate părțile peste agenții economici, culmea o reprezintă o prevedere legislativă, prin care Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este împuternicită să facă niște controale, după care, în funcție de durata și intensitatea fiecăruia, să emită factură care să reprezinte costul acelui control! O mai mare aberație și umilință pentru agentul economic este greu de imaginat. Poate doar obligativitatea din Evul Mediu, cu dreptul seniorului de a avea prima noapte cu orice femeie de pe domeniul său, să o mai egaleze. Pare incredibil ca o instituție să-și facă delegația de control, aceeași instituție să stabilească tema și, în funcție de asta, să poată anticipa timpul necesar controlului, după care să scoată facturierul și să facă factura, ca pentru niște prestări servicii de control ca la carte! Asta în timp ce ”controlorul” este în exercițiul funcțiunii sale de angajat al statului român.

Evident, nu este vina celor care lucrează la ANSVSA. Legiuitorul este cel care permite o asemenea aberație, venită parcă să pună capac celorlalte obligații băgate pe gâtul firmelor.

Banii rezultați de pe urma acestor facturări reprezintă venituri proprii, extrabugetare, și, în acest punct, se cuvine precizat că ele se încasează la nivelul întregii țări, nu mai în județul Neamț.

Ca teorie și cadru legal, este vorba despre un ordin, nr. 113, din decembrie 2008, actualizat de mai multe ori, care se referă la ”instrucțiunile pentru organizarea și desfășurarea activității de control oficial în unitățile de prelucrare, procesare, depozitare, transport, valorificare și comercializare a produselor și subproduselor alimentare de origine non-animală” și care este aplicabil până la sfârșitul acestui an.

* Control de la stat, cu factură și termen de plată

Ordinul cu pricina – că parcă-i făcut anume să fie pricinos – are în vedere agenții economic care comercializează produse de origine non-animală. Practic, inspectorii, pe baza unui plan, pe baza unor criterii, merg în control, își fac treaba, după care, în funcție de complexitatea activiății, de munca depusă, de o grilă prestabilită, emit o factură. În traducerea economiei de piață, se poate spune că se comportă ca o societate privată care face un serviciu comercial, nu un control!

Legiuitorul, în marea sa grijă, a ținut să explice exact fiecare termen, ca să nu existe dubii. Și ne spune că…

”În sensul prezentelor instrucțiuni, expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

  1. a) control oficial – orice formă de control pe care îl efectuează autoritatea competentă ori Comisia Europeană împreună cu statele membre ale Uniunii Europene, pentru verificarea conformității cu legislația în domeniul alimentelor;
  2. b) inspectorii autorității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor – personalul de specialitate angajat, în condițiile legii, al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv al direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene sau a municipiului București, cu atribuții de control oficial conform fișei postului;
  3. c) unități – unitățile care prelucrează, procesează, depozitează, transportă, valorifică și comercializează produse și subproduse alimentare de origine non-animală;
  4. e) operator economic – orice persoana fizică sau juridică care prelucrează, procesează, depozitează, transportă, valorifică și comercializează produse și subproduse alimentare de origine non-animală;
  5. f) cheltuieli – valoarea operațiunilor efectuate în cadrul activității de control oficial pentru siguranța alimentelor, stabilite în baza prevederilor legale;
  6. g) plată aferentă activității de control oficial – cuantumul rezultat prin înmulțirea timpului aferent pentru efectuarea controlului oficial cu tariful stabilit pe oră”.

Evident, s-a stabilit clar și ce trebuie plătit: Tariful aferent activității de control oficial în unitățile de prelucrare, procesare, depozitare, transport, valorificare și comercializare a produselor și subproduselor alimentare de origine non-animală se calculează de către inspectorii autorității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, prin aplicarea tarifului total prevăzut în anexa nr. 2, la timpul stabilit potrivit anexei nr. 1”.

Banii aferenți acestei activități intră în bugetele direcțiilor sanitar-veterinare și reprezintă fonduri extrabugetare. Directorul DSVSA Neamț, dl. Sorin Ulea, ne-a declarat că, anul trecut, s-au încasat aproximativ 150.000 de lei. Bani frumoși… Și asta într-un județ sărac. O simplă înmulțire cu numărul județelor, arată că prestarea activităților de control poate fi o cale cel puțin onorabilă, dacă nu chiar profitabilă, de a produce venituri.

* Cum apar agenții economici în lege

siguranta_alimentaraCu obligații, evident. În primul rând, sunt obligați să plătească în termen de 20 de zile de la primirea facturii. Dacă nu plătesc, există niște articole care explică foarte clar ce-i așteaptă:

”(1) Neplata în termenul prevăzut la art. 10 a sumelor calculate pentru activitatea de control oficial atrage perceperea unor penalități de 0,25% din suma de plată restantă, pentru fiecare zi de întârziere, de la data la care obligația de plată a sumei a devenit scadentă până la achitarea integrală a sumei, inclusiv ziua plății.

(2) Neplata sumelor calculate pentru două activități de control oficial, desfășurate de inspectorii autorității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, atrage suspendarea activității operatorului economic în cauză până la plata integrală a sumelor restante, inclusiv a penalităților prevăzute la alin. (1).

(3) Dacă o unitate de prelucrare, procesare, depozitare sau valorificare a produselor și subproduselor alimentare de origine non-animală deține mai multe puncte de lucru și unul dintre acestea cumulează două activități de control oficial neplătite, suspendarea activității și recuperarea sumelor prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică punctului de lucru în cauză”.

După care se ajunge în instanță, ca în orice parcurs firesc prevăzut în dreptul comercial.

Se impune menționat că, în funcție de gradul de risc al unităților economice, controlul se poate face de mai multe ori pe an, ceea ce înseamnă mai multe facturi și mai mulți bani, extrabugetari, desigur. Se pot face controale la 2 luni, la 4 luni, la 6 luni, de Crăciun, la hram, la Paște și în fiecare zi…

* Există riscul de abuz ?

Dacă pornim de la prezumția de nevinovăție și de bună credință a funcționarului public, nu avem de ce să vorbim despre risc. Dacă vorbim despre realități românești, atunci există posibilitatea ca un agent economic să fie șicanat până la exasperare și chiar dincolo de ea, până-și ia lumea în cap și părăsește piața pe ușa din dos, spre bucuria concurenților săi. Pentru că legea poate fi interpretată, dusă la extrem, fără să se aplice prevederile privind prevenția faptelor, trecându-se direct la sancțiuni.

Este normal ca o instituție de stat să ”presteze” controale pe bani? Noi credem că nu, dar poate că există rațiuni pe care nu le putem înțelege și care nu țin decât de un stat sărac, care are grijă ca firmele nu cumva să prindă prea mult cheag.

Valentin BĂLĂNESCU

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *