Senatorul Ioan Chelaru: ”Nu poți să faci două treimi fără un compromis politic”

– Domnule senator, sunteți în politică de zeci de ani; i-ați cunoscut și ați lucrat cu Iliescu, Năstase, Geoană și Ponta. Vă rog să faceți un ”top” al oamenilor politici ai PSD.

Sigur că se poate face un top, dar există anumite ierarhii, în care domină unul sau altul dintre ei; și aici mă refer în primul rând la Iliescu și la Năstase. Dacă Iliescu a fost liderul care a construit partidul, care a construit, practic, prin funcțiile pe care le-a avut și prin munca pe care a făcut-o, România în primii 10-15 ani, Năstase este liderul care a dominat și intelectual partidul și care a avut perioada aceea de guvernare despre care se zice – exceptând perioada ultimilor ani ai dlui Victor Ponta – că ar fi fost cea mai bună din istoria României. Dacă ar fi după sufletul meu, ordinea ar fi cea cronologică, adică Iliescu, Năstase, Geoană și Ponta, cu specificația că dl. Ponta nu a reușit – din motive obiective sau subiective – să se manifeste în toată plinătatea forțelor politice, eu sperând ca dumnealui să revină și să mai aibă un rol în politică.

– De ce nu se mai vorbește în PSD despre Ponta?

În orice partid există momente de cumpănă. Generate de situații politice ori generate de lideri importanți, cum este și Victor Ponta. Noi am luat ca atare plecările dlui Ponta, din fruntea partidului și apoi din funcția de premier, considerând că e normal să-și lămurească situația în fața justiției, să existe o soluție definitivă și irevocabilă, care îl poate face erou, în condițiile în care obține o achitare, sau îl poate compromite definitiv pentru politică. Dl. Ponta a dorit a se retrage din prima linie a politicii și a administrației centrale, pentru a se ocupa de rezolvarea situației, în sensul prezentării probelor care să facă dovada certă a nevinovăției sale. Sunteți om de media și știți că și comunicarea și imaginea se fac în funcție de niște interese și de niște conjuncturi politice. Partidul a respectat dorința fostului președinte și eu cred că a făcut foarte bine. Discuțiile există, mai ales în campaniile electorale, când liderii, de cele mai multe ori, trag formațiunea politică după ei. Noi avem o situație mai delicată și cred că PSD este, într-adevăr, o forță politică tocmai dacă face dovada că, în această conjunctură politică – în care și liderul actual are o problemă, și secretarul general are o problemă – poate câștiga alegerile. Iar eu cred că vom câștiga, chiar și în această conjunctură.

– Și, totuși, asupra demisiilor dlui Ponta planează încă multe suspiciuni…

Eu sunt convins că deciziile, amândouă, nu au fost luate ”la nervi”, ci au fost pregătite din timp. Cred, însă, că doar conjunctura a precipitat, cu unități de ordinul zilelor, lucrurile. Probabil au contribuit și anumite semnale, venite din cadrul Uniunii Europene sau chiar mai de departe… Au surprins mai ales pentru veneau după o guvernare foarte bună, cu rezultate foarte bune. E drept, decizia a surprins puțin partidul – măcar o parte din el, fiindcă partidul era ”calat” pe o anumită direcție: se lupta pentru realizarea obiectivelor de guvernare, inclusiv în teritoriu; la fiecare primărie, proiectele contau, erau finanțate, era o efervescență utilă tuturor. Decizia lui Ponta a însemnat un șoc, care nu a fost benefic, dar care a verificat partidul și a constatat că structurile – după zdruncinătură – sunt solide, a trimis în față, în urma unui congres, noi lideri. Și eu cred că aceste structuri prezente vor conduce la câștigarea alegerilor locale și parlamentare.

– Percepția, la nivelul omului de rând, este că PSD nu se bate pentru ca tot ceea ce a făcut bine guvernul Ponta să se păstreze…

PSD se bate, și chiar reacționează… poate nu atât de virulent cum ar aștepta unii, dar vă asigur că se bate și e hotărât să câștige alegerile.

– Rămânând la percepție, PSD pare că se ”diluează”, apare ca fiind din ce în ce mai… sfielnic. A fost ca… un miner robust și curajos și a ajuns ca o fecioară timidă și plină de scrupule…

Comparația nu ne onorează sub chiar toate aspectele, însă PSD este un partid adevărat. Și singurul care a rezistat 25 de ani și care, și când a pierdut alegerile, a avut 37%, pe când alte partide, care au condus România, după ce au pierdut alegerile, au dispărut. Așa că, să nu îndrăznească cineva să comenteze sub acest aspect împotriva PSD, că nu are argumente. A, în bătălia putere-opoziție sau în bătălia din campaniile electorale, sigur că fiecare partid trebuie să găsească adversarilor politici, mai ales celor puternici, câteva puncte slabe sau care par slabe. În perioada aceasta, de schimbare de lideri și de existența unor lideri cu probleme… nelămurite, ca să nu folosesc alt termen, poate nu întotdeauna deciziile par luate extrem de direct și tranșant, dar structurile de conducere se străduiesc să promoveze noi oameni; asta este schimbarea, de fapt.

– Explicați-ne dvs., vă rog, ca să înțelegem toți: PSD este la putere sau este în opoziție?

PSD este un partid în opoziție în acest moment.

– Un partid în opoziție care are majoritate în parlament???

Da. Și care, la investitură, a dat votul pentru acest guvern, arătând că are răbdare și că poate să verifice acest guvern o perioadă, dându-i o perioadă de grație. Constatăm, pe zi ce trece, că guvernul nu face ce a promis, în sensul respectării programului de guvernare și, dacă nu ar fi alegerile locale, ar veni urgent o moțiune de cenzură. Însă PSD este un partid responsabil: ce facem dacă introducem o moțiune și, cu majoritățile pe care le avem, pică guvernul? Avem alegeri locale, vine vara, sunt foarte multe proiecte în derulare… riscăm să blocăm România pentru o perioadă și, atunci, între binele politic – care ar fi al PSD, care ar reveni la guvernare – și o situație de stabilitate până în toamnă, am preferat să avem această soluție. E o soluție de compromis, e drept. Sigur, ar mai fi și varianta moțiunilor simple, dar care, în timp, nu și-au dovedit eficiența, așa încât… artă pentru artă noi nu facem.

– Cum explicați dvs., ca jurist, atitudinea celor care, știind că au probleme nerezolvate cu justiția, candidează, încearcă să acceadă în niște înalte funcții?

Până în acest an, în statutele partidelor politice nu existau prevederi exprese la acest aspect. Acum s-au introdus și efectele se văd sau se vor vedea. Din păcate, sunt zone în care personalitățile puternice, chiar dacă… ”sunt apăsate de bănuieli” – dacă sunteți de acord să utilizăm această formulare mai delicată -, au o asemenea pondere și o asemenea imagine electorală, încât ar câștiga alegerile și stând acasă. Și, atunci, deciziile nu sunt ușor de luat: între a fi sigur că vei câștiga alegerile cu un om asupra căruia există o bănuială și a încerca să câștigi alegerile cu un om care poate fi valoros, dar nu a fost verificat niciodată, uneori partidele preferă siguranța. Nu-i ușor, schimbarea clasei politice nu se poate face peste noapte. Unii înțeleg că au ajuns la o anumită vârstă, au acumulat o anumită experiență și pot să fac un pas înapoi, fără nicio problemă – și aveți un exemplu în fața dvs., au și unde se întoarce, alții însă își pun probleme existențiale – ”unde mă întorc?”. Și atunci există astfel de situații, în care colegi cu semne serioase de întrebare, care, în sinea lor, știu foarte bine dacă au făcut o faptă sau nu, se cramponează până în ultimul moment de o stare și de o situație. Nu fac bine nici partidului, nu fac bine în primul rând celor care îi aleg, dar, uneori, partidele preferă să-și asume riscul să meargă cu ei în alegeri.

– În 2004, într-o anume conjuctură…

Ce vremuri! Ce vremuri…

– …la PSD, auzeam despre ”probe zdrobitoare”, care existau împotriva lui Băsescu și care, se dădeau asigurări, îl vor scoate pe acesta din competiție… ele nu au mai apărut. Ceea ce i-a făcut pe unii să speculeze că toți oamenii politici, indiferent de partidele din care fac parte, sunt într-o cârdășie continuă și generalizată…

Dvs., cei din media, sunteți tentați să credeți că oamenii din clasa politică se ajută între ei în situații de criză; în sensul că ”închid ochii”, nu în alt sens. După părerea mea, lucrurile s-au schimbat. Și sub presiunea instituțiilor statului, și sub presiunea acestui Mecanism de Cooperare și Verificare al Uniunii Europene, și sub presiunea unor parteneriate de natură strategică pe care România le are. Cu privire la dl. Băsescu, eu cred că în sarcina dlui s-ar putea reține fapte penale. Dar am numai bănuieli, nu și dovezi, iar ca avocat am preferat să percep probele dintr-un dosar cu propriile simțuri. Și rămân la părerea că, atunci când există un dubiu, acela profită învinuitului. Oricum, cred că lucrurile merg într-o direcție bună, cu câteva excepții, pe care cred că le mai putem corija.

– Dle senator, ce se mai aude cu noua Constituție?

Ați pus sare pe rană cu întrebarea asta. Da, ați pus sare pe rană și să vă spun de ce: pentru că eu, după primele două mandate, nu am mai vrut să candidez. Dar, la rugămintea dlui. Ponta și a celorlalți lideri, am mai candidat o dată, tocmai pentru a mă ocupa de acest proiect. Am preluat proiectul de revizuire a Constituției, am muncit personal la el, am fost în fața Comisiei de la Veneția (Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept) și am pledat personal cauza României și Constituției ei, am obținut avizul Comisiei. Vreau să spun că majoritatea amendamentelor – peste 120 – sunt foarte bune, ar asigura garanții de drepturi și libertăți fundamentale, ar limpezi relațiile între instituțiile statului, ar așeza lucrurile mult mai stabil și serios. Toate au fost bune și frumoase, până s-a rupt USL. Trebuie să subliniez că și proiectul de revizuire, ca și Constituția în sine, se votează cu un cvorum de 2/3 în comisie. Cât a funcționat USL, am avut acest procent, dar, după ruperea USL și după alegerea noului președinte, colegii liberali și-au schimbat atitudinea. După câteva ședințe de comisie și după trei întâlniri cu președintele României, care mi-a promis că va susține acest proiect și nu s-a ținut de cuvânt – și știu foarte bine ce spun -, am constatat că nu putem merge mai departe. Adică nu se pot obține cele două treimi. În această fază este proiectul, în condițiile în care, încă din toamna trecută, noi puteam să-l fi terminat, să-l fi supus dezbaterii populației și să-l fi introdus pe ordinea de zi a Senatului și, după, a Camerei Deputaților. Probabil că nu s-a dorit, probabil colegii liberali au alte intenții… Îmi pare nespus de rău, fiindcă este un proiect în care m-am implicat trup și suflet; și este scris tot, cuvânt cu cuvânt, de mine. O să vedem după alegeri, cine va mai fi, dar, să știți, nu poți să faci două treimi fără un compromis politic.

– Așadar, în toamnă nu mai candidați…

Nu. Am o vârstă, am făcut cât am putut să fac, iar avocatura a rămas prima și ultima mea dragoste… M-am concentrat pe câteva proiecte de cărți – iată, pe 5 aprilie, la București, am lansarea ultimei, ”Străinii în România” -, nu am renunțat la catedră, am și alte preocupări, fiind președintele Uniunii Juriștilor, președintele Academiei de Științe Juridice. Timp de 12 ani, am încercat să reprezint electoratul de aici, dar și partidul și vreau să știți că nu v-am făcut și nu m-am făcut de rușine niciodată.

– Cum priviți activitatea organizației din Roman a PSD?

Nu prea pot să o privesc, pentru că nu sunt prea mult implicat… Eu am condus această organizație 15 ani… acum e o echipă nouă. Ce spuneam că se întâmplă la nivel național se întâmplă și aici. Eu spun așa: mă implic politic, și în alegerile locale, și în cele parlamentare – deși eu nu mai candidez -, în măsura în care se va considera că experiența mea, prezența mea aduc beneficii candidatului sau partidului. Oricum, eu rămân aici și rămân în PSD. Eu nu mi-am schimbat partidul niciodată.

– Un pronostic pentru alegerile locale?

Eu nu cred că, în Neamț, PSD nu câștigă alegerile. Și încă detașat.

– Ce părerea aveți despre candidatul PSD pentru Primăria Roman?

Îl cunosc foarte bine și, după părerea mea, a crescut foarte repede, peste așteptările mele; a solicitat să fie susținut și are inclusiv susținerea mea, dar va fi o bătălie grea… Noi ne vom bate pentru a câștiga primăria și majoritatea în consiliul local, dar, dacă nu se va întâmpla asta, el trebuie să înțeleagă că lupta politică nu se încheie după prima bătălie… E un om de perspectivă și, chiar dacă nu are experiență politică, cei din jurul lui – sau măcar o parte, care sunt de bună credință – sper că îl vor ajuta. Organizația Roman a adoptat, în cazul său, o soluție radicală de tot, aducându-se un om din afara partidului, cu puțină experiență politică, speranța fiind, bănuiesc eu, că lipsa de experiență politică va fi suplinită de echipa din jurul dlui și de echipa de consilieri… Nu știu cine sunt, o să aflăm, probabil, în zilele următoare. Aștept și eu să fiu invitat la Biroul organizației – nu sunt membru în Birou municipal… dar, din când în când, mai sunt invitat și onorez invitațiile – și să aflu cine sunt consilierii propuși. Așa cum vă spuneam, am fost și voi rămâne un om de stânga și, în măsura în care se va considera că este necesar și benefic, mă voi implica, inclusiv în campania electorală.

Dan AILINCĂI