Tradiții creștine: Alexie, Omul lui Dumnezeu și Ziua șarpelui

Sf. Alexie a fost copilul unor creștini, care trăiau în Roma, în secolul al IV-lea d.H. Copilul Alexie a primit educație și învățătură la cele mai bune școli. Încet, încet, în sufletul tânărului s-a cristalizat dorința de merge pe Calea Hristică, după modelul vechilor Părinți. După 17 ani de slujire cu iubire a lui Hristos, a trecut în lumea sufletelor. După moartea sa, au început să apară miracolele pomenite de tradiția creștină. Astfel, o descoperire dumnezeiască s-a petrecut în Biserica celor Doisprezece Apostoli. Împăratul și Patriarhul au primit porunca de a-l căuta pe ”Omul lui Dumnezeu”.

La scurt timp, s-a descoperit că acest ”om al lui Dumnezeu” era fiul lui Eufimian, care trăise ca un cerșetor în curtea acestuia, timp de șaptesprezece ani. Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare și toți au fost cuprinși de spaimă. La atingerea de sfintele sale moaște, bolnavii se vindecau, iar din trupul lui izvora un mir bine-mirositor.

Trupul Cuviosului Alexie a fost îngropat cu cinste în Biserica ”Sfântul Apostol Petru”.

Alexie din calendarul popular este considerat a fi patronul tuturor viețuitoarelor care au hibernat în subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele, numite gujulii) ori sub ape și care se trezesc, acum, la viață.

Se spune că el ar încălzi și ar deschide Pământul, pentru a slobozi vietățile care au iernat. După șase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie), în preajma echinocțiului de toamnă, Alexie încuie Pământul.

* Legenda lui Alexie

Se spune că omul avea mult de suferit de pe urma insectelor. Atunci, Dumnezeu le-a strâns pe toate în ziua de 14 septembrie și le-a încuiat într-un lădoi. Dumnezeu l-a chemat pe Alexie să arunce lădoiul în apa mării. Dar Alexie, mânat de curiozitate, când a ajuns pe malul mării, a deschis lădoiul, să vadă ce era în el. Imediat gândacii, lăcustele, insectele din ladă s-au răspândit în toate colțurile lumii. Drept pedeapsă, Alexie a fost transformat în cocostârc, ca să adune toate gâzele, insectele pierdute. Cocostârcii fac aceasta, în fiecare an, între 17 martie și 14 septembrie. În funcție de zonele din țară, sărbătoarea Omului lui Dumnezeu Alexie, se mai numește Ziua Șarpelui.

Se spune că Alexie poartă la brâu două chei: cu una descuie vara la 17 martie și cu alta descuie iarna, în 14 septembrie. De Alexie, oamenii încep să curețe pomii.

* Superstiții de ziua șerpilor

În calendarul popular de altădată, ziua de 17 martie era asociată șarpelui. Șarpele de casă era apreciat în unele zone, pentru că se spunea că apără casa de blesteme, vrăji, de duhuri rele. Se spunea că, dacă șarpele de casă lipsea dintr-o gospodărie, respectiva casă aparține necuratului. Șarpele de casă nu era omorât, pentru că se considera că se face un păcat. Șarpelui nu i se pronunță numele de ziua lui, pentru a-i putea fi câștigată bunăvoința pe timpul verii. În cazul în care rostea cineva din greșeală cuvântul ”șarpe”, acesta trebuia să spună neapărat un descântec.