Conacul Krupenschi din Podoleni pe harta patrimoniului rănit

Afectat grav de un incendiu în 2011 și lăsat de atunci în voia sorții, cu grinzile parțial arse căzute în interior și fără acoperiș, Conacul Krupenschi din Podoleni a fost înscris pe „Harta patrimoniului rănit”. Proiectul, care presupune întocmirea unei hărți interactive pe care oricine poate „descoperi, adăuga sau susține” obiectivele aflate în suferință, a fost inițiat de europarlamentarul Mircea Diaconu. Ideea nu este doar cea de inventariere a clădirilor de patrimoniu care au nevoie grabnică de ajutor, ci de propunere a unor soluții care să ajungă în atenția autorităților competente. Mai mult, după cum se precizează pe site-ul care găzduiește harta, „echipele care strâng un număr suficient de mare de susținători activi primesc asistență pentru întocmirea proiectelor de accesare a fondurilor europene și ajutor în popularizarea cauzei”.

Oricine se poate înscrie pe „Harta patrimoniului rănit” extrem de simplu, cu numele, adresa de e-mail și numărul de telefon mobil – pe care primește, în mai puțin de un minut, parola de acces. Și, apoi, poate adăuga obiective, poate participa la discuții și la identificarea unor soluții și, mai ales, se poate implica în salvarea unor clădiri, dar și a patrimoniului imaterial (tradiții și meșteșuguri), care ne definesc identitatea de români. Firesc, prin natura funcției, cea mai activă persoană din județul Neamț este Rocsana Josanu, directoarea Direcției pentru Cultură: „Având în vedere că dl. Mircea Diaconu a lansat acest proiect ce vizează monumentele aflate în ruină. M-am gândit nu doar să adaug pe hartă obiectivele «rănite», ci să și fac niște verificări în teren. Așa am ajuns la Podoleni și am constatat că, din păcate, Conacul Krupenschi este exact în aceeași stare ca după incendiul din 2011, motiv pentru care am notificat proprietarul – primăria din comună – să ia măsuri în termen de 30 de zile. Am discutat cu viceprimarul, care s-a angajat că va acționa imediat pentru igienizare, iar ulterior, în scopul reabilitării, pentru identificarea unei surse de finanțare. De asemenea, am descoperit că una dintre clădirile de la intrare nu are autorizație și am atenționat primăria să ia măsurile necesare pentru intrarea în legalitate”.

* Drumul de la grandoare la ruină a durat mai puțin de 70 de ani

În vremurile sale bune, Conacul Krupenschi găzduia serate cu lume nobilă și sărbători caritabile de Crăciun, când se strângeau fonduri pentru oamenii săraci. Clădirea a fost ridicată, la sfârșitul sec. XVIII, de

familia Centa, dar a fost vândută lui Iancu Prăjescu, a cărui fiică s-a căsătorit cu Nicolae Krupenschi, un avocat care provenea dintr-o famie de nobili polonezi. Așa a ajuns la denumirea actuală.

Conacul a fost naționalizat în 1949 și, de atunci, a avut diverse destinații, care i-au „șters” toate urmele aristocrate. Inițial a fost școală, vreme de câțiva ani, apoi a funcționat ca sediu SMA, pentru ca, după 1990, odată cu dezvoltarea capitalismului rural, să fie închiriat, pe bucăți unor întreprinzători, care aveau tot felul de mici firme. Niciunul nu s-a ocupat cu întreținerea clădirii, dar toți și-au adus constribuția, într-o mai mică sau mai mare măsură, la degradarea conacului. În corpurile de clădire de la intrarea în incintă – fostele grajduri și case pentru servitori – mai funcționează acum doar o grădiniță. Restul, inclusiv partea unde au fost ateliere-școală, a rămas în uitare. Prin ochiurile de geam, unele sparte, se pot vedea în interior stive de bănci, așezate unele peste altele, și utilajele care parcă încă mai așteaptă mâini îndemânatice, de ucenici dornici să devină lăcătuși mecanici.

Intrarea în pivniță este parțial surpată și plină de gunoaie, iar curtea, care avea odată fântâni arteziene, chioșcuri de odihnă și un lac superb, este inundată de vegetație crescută de-a valma și să impresia unui loc părăsit de multă vreme. Pe timpuri, conacul era înconjurat de un parc dendrologic de mare valoare, din care, însă, n-a mai rămas nimic. Nici zidurile din piatră, care înconjurau incinta, nu mai există. Cu toată nepăsarea în care a fost îngropat în ultimii 60 de ani, în 2011, înainte de incendiul care avea să-l afecteze grav, Conacul Krupenschi era cel mai bine conservat obiectiv din categoria caselor boierești din județul Neamț.

Dar a venit fatidica zi de 3 iunie 2011…

* „Cineva trebuie să plătească”

Abandonată după ce ultimii întreprinzători locali care închiriaseră spații ori și-au tras obloanele ori au plecat prin alte părți, clădirea a rămas a nimănui, deși proprietarul de drept, Primăria Podoleni, are sediul în vecinătate. Cum are un teren de sport pe flancul drept, curtea conacului era și atunci, ca și acum, loc de joacă pentru copii. Unii, ajunși deja la vârsta adolescenței, s-au încumetat să „exploreze” și interiorul. Nici nu le-a fost greu, pentru că nu toate intrările erau asigurate și astfel au descoperit un loc ideal pentru fumat în pod. De la un chiștoc aruncat neglijent, avea să izbucnească un incendiu care, observat destul de târziu, a distrus acoperișul și mare parte din etaj – au mai rămas niște ziduri goale – și a afectat parterul. Abia după producerea nenorocirii, de care a fost găsit vinovat un puști de 16 ani (Constantin Bogdan Vieru), primăria a decis să monteze gratii la toate căile de acces. Nu mai era, însă, mare lucru de protejat. Cel mult copacii, care au început să crească în voie în sala unde, altădată, se țineau seratele și serbările.

Constantin Bogdan Vieru, un copil crescut de bunici, a recunoscut că a provocat incendiul, dar, în loc să anunțe pe cineva, a preferat să fugă, crezând că nu va fi prins și dovedit niciodată. Dacă ar fi strigat după ajutor atunci, imediat după izbucnirea flăcărilor, pagubele ar fi fost cu siguranță mult mai mici și nu de 112.120 de lei, cât au stabilit experții. Având în vedere vârsta fumătorului, instanța i-a dat o pedeapsă simbolică – măsura educativă a supravegherii pe o durată de 6 luni – și, ca o culme a ironiei, a desemnat-o drept responsabilă pe aceeași bunică în grija căreia se afla și când fuma prin podul conacului. În fine, cele 6 luni au trecut demult, Bogdan Vieru are acum aproape 22 de ani, a plecat din sat, probabil în străinătate, și n-a achitat niciun leu din suma la care l-a obligat instanța. Bunicii care l-au crescut sunt săraci lipiți și nu pot fi executați silit, el nu are nimic pe numele lui, iar Primăria Podoleni, care ar trebui să primească banii, nu s-a interesat dacă ar putea acționa în vreun fel. Mai mult, nimeni nu știe dacă există vreun impediment în accesarea unor fonduri europene pentru reabilitare, în condițiile în care starea conacului se datorează unui incendiu cu autor dovedit, dar nepus la plată.

Deși ar fi putut să facă un pic de curățenie și până acum, Primăria Podoleni pare-se că ia lucrurile cătinel și cu mult calm. Viceprimarul Adrian Grasu, impulsionat de notificarea Direcției pentru Cultură, ne-a declarat că va face igienizarea curții și, cât se poate, a clădirilor de la intrare, folosind oamenii care primesc ajutor social și oricum trebuie să muncească în folosul comunității. Ba chiar s-ar putea monta niște gratii și la intrarea în pivniță, ca să nu mai aibă nimeni acces acolo și să lase gunoaie. Cât despre proiectul de reabilitare, propus de mult timp pe site-ul primăriei, cu denumirea „înființarea unui centru de zi pentru persoane vârstnice și copii în cadrul Conacului Krupenschi”, a rămas în aceeași stare – de propunere. S-au schimbat, în schimb, sursele „posibile” de finanțare. De unde erau nominalizate bugetul local, bugetul de stat și fondurile structurale, acum plaja s-a redus dramatic.

„Din bugetul local nu ne putem permite o asemenea investiție”, a punctat viceprimarul. „De la bugetul de stat nu cred că vom primi fonduri, așa că singura posibilitate rămâne finanțarea europeană”. Cât despre recuperarea banilor de la Bogdan Vieru, vicele nu știe ce ar fi de făcut, dar e încrezător: „Cineva trebuie să plătească”.

Cristina MIRCEA