Măria Sa, Alegătorul și aritmetica electorală

„Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii” – Petre Țuțea

Votul este un drept constituțional, reprezintă voința cetățenilor și, de aceea, rezultatul trebuie respectat de toată lumea. În orice competiție, de regulă, există un singur învingător și mai mulți perdanți. La orice confruntare electorală, unul câștigă și merită felicitat. Sincer. În fantastica Românie, participarea la vot nu este obligatorie ca în Elveția, Austria, sau țara lui Pericle, de la care a și pornit demos+cratos.

Concret, la alegerile locale din vara lui 2004, cu două tururi de scrutin, s-au prezentat la urne 55,4% dintre nemțenii cu drept de vot. E mult, e puțin? Ne răspunde Eminescu, în Glossă: „Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate”. Alegerile electorale sunt un fel de ”vremea plății”, când electoratul sancționează clasa politică pentru „isprăvile” ei din ultimii patru ani. Mai clar?

La alegerile din 20 iunie 2004, partidele participante au realizat următoarele:

PSD-ul a obținut 58 de fotolii de primar pentru oamenii săi credincioși, față de 26, câți a avut în 2000. Traducere? Asta înseamnă 71,6% dintre primăriile județului Neamț, un procent surpriză. Pe locul II, se situa PD-ul cu 12,35%, pe următorul PNL-ul cu 6,17%, apoi independenții cu 2,47%, urmați de PRM, PUNR și UFD cu câte 1,23%.

Primar al municipiului Piatra Neamț a fost ales Gheorghe Ștefan (PNL), care a obținut 56,8% din voturi. L-a învins pe Ion Rotaru, care a fost șeful administrației locale în perioada 1996-2004, iar acum luase 43,2% din voturi, deși era considerat „cel mai gospodar primar din țară”.

”Aritmetica electorală” de mai sus a fost prezentat de pe-atunci-prefectul Ioan Munteanu (v. ”Informația Primăriei”, 22 iunie 2004, p. 1, 2, 3, 4). Sunt date exacte.

În al doilea tur pentru primari, PSD a câștigat încă 19 mandate de primar, în orașul Roznov (Ionel Ciubotaru 2.425 de voturi), comunele Alexandru cel Bun (Pantelimon Roșu – 918), Bicazu Ardelean (Gh. Țepeș Bohescu – 1.129), Bodești (I. Handaric – 1.700), Brusturi (Eugen Neculai Vrăjitoru) etc. PD a obținut funcția de primar în 9 localități ale județului, la Bicaz (Constantin Catrinoiu – 2.409), Bârgăuani (Gh. Secară – 1.180), Botești (Angela Boroș – 1.093), Dochia (Petru Mândru – 745), Dumbrava Roșie… PNL a câștigat mandate de primar la a doua strigare în Agapia (Vasile Cucoș – 1.351), Girov (Vasile Olaru – 1.309), Bâra (Adrian Știrbu – 1.119); PUR a obținut 3, la Dragomirești, Gherăești și Răucești, PRM-ul a obținut primaria la Petricani (Ermil Isachi – 1.263), PUNR la Cândești (V. Grigoraș – 1.188) iar Partidul Forța Democratică la Români (Manole Ciobanu – 1.392). Doi independenți au fost înscăunați în comunele Războieni (Dumitru Filip – 752) și Țibucani (Ion Sârbu – 1.254). Bine a gândit cine a zis: „Votul este un contract de căsătorie al candidatului cu obștea din care face parte”. Acuma știți și dumneavoastră, unele căsnicii sunt reușite, altele…

Referindu-se la alegerile locale de acum 12 ani, fostul prefect al județului Neamț, dl. Ioan Munteanu, spunea: „Municipiul Piatra Neamț și orașul Bicaz nu au fost, niciodată, nici ale PDSR și nici ale PSD. Din ‘90 încoace, noi nu am câștigat niciodată alegerile în Piatra Neamț și nici în Bicaz. Este un semn de întrebare… Dintotdeauna s-a spus Moldova este fief-ul PSD, dar nu este chiar așa. Să nu uităm, totuși, că Ion Rotaru a luat 22.000 de voturi în primul tur, a luat același număr de voturi în al doilea tur. Este un număr foarte mare de voturi și orice alt candidat al PSD am fi scos în față, nu scoteam mai mult în competiție, nu scoteam mai mult de 10.000 de voturi. Domnul Ion Rotaru a atras un număr mare de voturi”. Referindu-se la aceleași rezultate, ale acelorași alegeri, dar, de data asta, ca președinte executiv PSD Neamț, Ioan Munteanu declara: „Trecând, sigur, peste nemulțumirea că nu a reușit să câștige municipiul Piatra Neamț, PSD Neamț a obținut rezultate care sunt cu mult peste ceea ce am avut în 2000”. Bravos, frumos, emoționant…

* Un electorat pretențios?

Cum bine se știe, electoratul nemțean este educat, exigent și permanent nemulțumit, dorind mai mult și mai multe din partea administrațiilor locale. Normal, lumea este în profundă schimbare și primenire. România a intrat cam de multișor în UE. Astăzi, pietrenii nu mai pot admite să rămână fără apă potabilă mai multe zile, s-o care cu bidonul de la Izvorul Maicii Domnului de sub Cozla. Este inadmisibil să plătești apa la preț de vin, când Bistrița trece prin cetatea ta. Pe vremea prunciei mele, tata aducea o țeavă de 3 metri, o bătea în pământ și aveam apă în curte. Apa nu se plătea în epoca „bandiților de comuniști”. Așa că electoratul din Neamț nu este pretențios, este realist, vrea să trăiască omenește.

Atunci, în 2004, pietrenii au fost chestionați de ziariști: „Ce sperați să vă aducă voturile ștampilate, introduse în urnă?”. Răspunsuri: „În primul rând, ne dorim un primar al tuturor pietrenilor, care să ne primească în audiențe și să ne sfătuie înțelept”. „Ne-am săturat de gargare electorale, vrem locuri de muncă”. Culmea, această cerință e solicitată de mulți votanți. Concret? „Am un băiat care termină facultatea anul ăsta, la TCM. Mă gândesc cu groază că va veni acasă și se va plimba cu diploma în mână, din ușă în ușă, și nu-și va găsi un loc de muncă. Cred că asta ar trebui să fie prima grijă a unui primar, să dea o șansă tinerilor. Să-i ajute să facă ceva pentru orașul în care s-au născut. Dacă n-o să se întâmple așa, o să plece în continuare în străinătate, să-și facă un viitor”, zicea o localnică de la Gara Veche. Vorba unei glume: „Unde-s junii patriei? La coadă la pașapoarte, unde să fie?!”. După alegeri, electoratul pietrean visa în continuare: „Am votat pentru prima dată și, trebuie să recunosc, împreună cu alți colegi de-ai mei, am votat pentru schimbare și mai vreau ceva: locuințe pentru tineri”, a spus o tânără din Precista. „Vrem să plătim mai puțin la întreținere”, „Vrem spitale ca afară”, a continuat corul nemulțumirilor. Și au trecut 12 ani de la aceste discuții. Promisiunile unui nou început au rămas promisiuni, nici azi nu au fost îndeplinite. Când vor fi? Vom trăi și vom vedea. Deocamdată, România arată așa cum știm, e pe drumul cel bun. Citește: înfundat.

* Abureli electorale

Cum trebuie să arate un candidat adevărat la fotoliul de primar? Ca aceia de pe panourile electorale stradale, neplantate încă. Să fie un om de acțiune, de cuvânt, de inițiativă, tenace, neobosit în rezolvarea problemelor comunității. Unde găsim astfel de candidați? Greu de răspuns. Știu, însă, cu ce se garnisesc promisiunile electorale. Cu echipe de zgomot, formate din trupe de muzică rock și muzică populară. După astfel de concerte, vezi lumea altfel. Viitorul pare asigurat. Suntem condamnați la prosperitate. Candidații de pe listele electorale, modificate în fiecare zi, ne promit mare belșug, mare; râuri de miere, munți de… România a intrat în galop electoral. Zic analiștii politici rasați că nu-i bine să te prindă campania electorală în papuci de casă, dacă ești furnicat de pofte politice. Electoratul se cucerește greu.

Cursa pentru scaun bun la primărie e adevărată aventură. Nenumărate sunt pățaniile primarilor la sfârșit de mandat: unul este revocat din funcție, altul contestat, unii fac exces de zel, alții se întâlnesc tot mai des cu locuitorii municipiului. Tuturor li se întâmplă în ultimele luni, cât nu li s-a întâmplat în patru ani de mandat.

Primul primar în carne și oase l-am văzut la Săvinești, când am intrat în producție. Toți sătenii comunei spuneau despre el că e „‘oț și bandit”. Paradoxal, la terminarea unui mandat îl alegeau tot pe el. Ce să mai înțelegi?

Prof. Dumitru RUSU