Sfredelul Rusaliilor

Înjumătățirea Praznicului Învierii, sărbătorită miercuri, 25 mai 2016, în Biserica Creștin-Ortodoxă, este punctul de mijloc al perioadei dintre Învierea Domnului șiPogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea.Această sărbătoare creștină, prin poziția și cuprinsul slujbei ei, realizează o legătură între cele trei mari sărbătoriale Penticostarului. Deși are la bază un moment din activitatea publică a Mântuitorului Iisus Hristos, liturgic, praznicul e prezentat posterior Învierii.

Sărbătoarea Înjumătățirea Praznicului are un fundament istoric, un moment din viața Mântuitorului Iisus Hristos, care se referă la o sărbătoare iudaică, numită Sărbătoarea Corturilor. Atunci, Iisus Hristos a intrat în templu și a vorbit învățaților și mulțimilor.În Calendarul Popular, sărbătoarea „Înjumătățirea praznicului Cinzecimii este apropiată de perioada „nașterii călușului.”

Obiceiuri străvechi- Nașterea călușului

Într-o zi de miercuri, la 24 de zile înainte de Rusalii, creștinii sărbătoresc Todorusalele, Stratul de Rusalii sau Sfredelul Rusaliilor. Această sărbătoare cu origini precreștine este legată de momentul apariției călușarilor. Acești oameni benefici primesc de la Divinitate răsplăți meritate pentru faptele lor bune. Cu aceste haruri, călușarii alungă răul din lume, vindecă oameni, animale și locuri, protejează neamul de atacurile cotropitorilor.

Scenariul ritual al călușarilor mitologici, așa cum consemnează cercetătorul Ion Ghinoiu, cuprinde trei episoade, bine determinate, fiecare cu caracteristicile specifice: „Nașterea Călușului”, „Jocul Călușarilor” și „Moartea Călușului”.„Nașterea Călușului” are loc în a patra săptămână de după Paști, cunoscută ca „Sfredelul Rusaliilor” sau „Todorusalii”. Atunci se formează ceata de călușari, în jurul steagului, și se depune jurământul, la loc de taină, în pădure, cu mâinile pe steag sau trecând pe sub steag; reprezintă părăsirea lumii profane și intrarea în lumea sacrului.

„Călușarii” sunt aleși în funcție de calitățile lor morale și fizice, absolut necesarepentru a putea executa un astfel de joc. După depunerea jurământului, suntconsiderați personaje sacre și obligați să respecte o perioadă impusă de castitate.

Costumul călușarilor îmbină două culori: albul – semnificând puritatea, jocul pus în slujba zeului Luminii – și roșul (brâul, fundele, betele încrucișate pe piept) – împotriva deochiului, a atacurilor rele.Nu trebuie uitat că, în vechime, albul,culoarea oaselor, simboliza moartea, pe când roșul, culoarea sângelui, era culoarea vieții.

Fiecare călușar trebuie să poarte un băț în mână, simbol al inițierii în vechime, dar și posibilă armă împotriva forțelor malefice sauo reprezentare a razelor Soarelui, cel dătător de viață.

Cetele au un număr impar de călușari, dintre care se detașează „Mutul” și „Vătaful”. Există și cazuri în care nu este semnalată prezența „Mutului”, tainaritualului fiind garantată de întreaga ceată. „Vătaful” are misiunea supravegherii corectitudinii jocului, a chemării periodice la vigilență și a menținerii stării de taină.

„Călușarii” fac legământul pe durate diferite de timp. Primirea în ceată este socotită act inițiatic, iar o eventuală trădare va fi pedepsită de divinitate, ca orice sacrilegiu.

În această zi sacră, oamenii practicau diferite ritualuri, care aveau ca scop protejarea lor și a celor apropiați. Pentru ca să fie oamenii sănătoși tot anul, femeile presărau crenguțe de pelin pe paturi. Și tot pelin își puneau gospodarii la brâu, ca să scape de durerile de tot felul. Vinul se aroma cu pelin, cules cu ceva vreme înainte de răsăritul soarelui. Crenguțele de pelin se așezau în tot locul, casă țină departe duhurile relede oameni și animale. Fetele se spălau pe cap cu rouă, ca să le crească părul bogat, iar vacile eraustropite cu zeamă de usturoi, ca să dea lapte tot anul.

Tradiții și obiceiuri de Sf. Împărați Constantin și Elena

Pe 21 mai, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Împărați Constantin și pemama sa, Elena.Constantin cel Mare s-a născut în orașul Naissus, Serbia, în jurul anului 274 d.H. El a devenit suveran al întregului Imperiu Roman în 304 d.H.

Tradiția creștină amintește de semnul Sfintei Cruci, apărut pe cer înaintea unei importante bătălii a împăratului Constantin. Constantin a văzut pe cer o cruceluminoasă și o inscripție: ”In hoc signum vinces” (”Prin acest semn, vei birui”). Un alt miracol care l-a convins pe împărat de existența lui Hristos s-a petrecut în noaptea dinaintea luptei. El l-a visat pe Mântuitorul, care l-a sfătuit să punăsemnul sfintei cruci pe toate steagurile armatei sale. După acest miracol, în anul 313 d.H., împăratul a dat un decret, prin care a oprit prigonirea creștinilor. Înacest mod, creștinismul a devenit religie permisă în imperiu.

În ziua praznicului, pentru ca voia bună să se adune în familie, trebuie să aducem în casă trei fire de bujori îmbobociți.

De asemenea, pentru sănătate, unul dintre membrii familiei este bine să ducă la biserica trei bujori, flori de lămâiță, pâine și dulciuri, preparate în casă.

În ziua praznicului, nu este bine să divorțezi sau să renunți la o prietenie. Se spune în popor că toată viața vei avea o pierdere pe plan financiar sau sentimental. Alte credințe amintesc de faptul că, în această zi, nu este bine să dai păsărilor cerului pâine, pentru că risipești sporul casei.

Pe de altă parte, exista credința că, în această zi,nu trebuie stricate cuiburile păsărilor care au pui, oricât de zgomotoase ar fi acestea, pentru că în familie vor fi necazuri tot anul.

În ziua praznicului Sfinților Împărați, podgorenii nu trebuie să muncească la câmp, altfel recolta de struguri va fi stricată de grauri.

Tradiții și obiceiuri populare de Constantin Graur

În tradiția populară, sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena este numită și „Constandinul Puilor” sau „Constantin Graur”. După ce le-a fost dezlegat glasul la „Vlăsie”, la 11 ianuarie, iar perioada de împerechere și de construire a cuiburilor (la „Dragobete”) s-a încheiat de multă vreme, păsările au deja pui, pe care îi învață să zboare.

Potrivit datinilor strămoșești, păsările își învață puii să zboare începând cu această zi și o nouă generație amenință recoltele. De aceea, tradiția interzice gospodarilor să muncească la câmp pentru a evita pagubele aduse viitoarelor recolte de păsările cerului.

Tot acum, în unele zone, se mai păstrează datina ca Ziua de Constandinu Puilor să fie ultima dată când se mai fac unele semănături: de porumb, de ovăz și de mei. Dacă gospodarii continuă semănăturile de acest fel după această zi, răsadurile respective se vor usca. De aceea, nu se muncea pământul, iar celor care lucrau în această zi li se „ardeau” bucatele pe câmp.

Se fac ritualuri specifice pentru apărarea stânilor și ciobanilor de forțe malefice, prin aprinderea „Focului Viu”, alungarea cu strigăte și zgomote puternicea vrăjitoarelor care fură sporul laptelui.

Se mai spune, de asemenea, că, pentru a avea sorți de izbândă în orice încercare, este bine să împarți cruciulițe tuturor cunoscuților.

Superstiții de a treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul

Biserica Creștin-Ortodoxă a rânduit a se prăznui trei minunate aflări ale Capului Sf. Ioan Botezătorul. Prima și a doua aflare, pe 24 februarie și pe 25 mai, când se face amintire celei de-a Treia Aflări a Capului Sf. Ioan Botezătorul.

În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, capul Sf. Ioan a fost îngropat laComane, de unde a fost adus în Constantinopol, de către Sf. Ignatie (860 d.H.).Sfântul Ioan Botezătorul era și este considerat de creștini ca apărător de rele și durere. De aceea, orice zi, care îl celebrează pe Sânt Botezătorul sau doar elemente legate de el, era ținută cu sfințenie de bunicii și străbunicii noștri.Ei nu lucrau, crezând că vor fi feriți de orișice cumpănă și furtună grea, mai ales de fulger, trăsnet și de foc.

Spuneau că Botezătorul, fierbând piatra, o duce și o descarcă unde voiește, maiales pe semănăturile sau livada celui care i-a necinstit ziua.