Ziua alegerilor locale, duminică, 5 iunie, ora 13. Mănăstirea Petru-Vodă. Pe drumul care duce spre sfântul lăcaș, să tot fie vreo cinci mașini care coboară, dând, astfel, semn că slujba s-a sfârșit. Și asfaltul din satul Petru-Vodă, la fel. Urmează un drum prăfuit și plin de gropi, iar creierii sunt zdruncinați de planetare și bucșe. Oare cum ar merge Dumnezeu pe acest drum, ținându-se de toiag? Noroc că ne iubește și, de obicei, nu bate cu parul.
Într-un final, se zăresc turlele mânăstirii.
* ”Nu mai votez nici dacă mă bateți!”
În parcarea din fața mănăstirii, un autocar cu număr de Vaslui își ospătează pasagerii. Câțiva dintre ei și-au pus merindele de acasă în locul destinat bagajelor și și-au chemat copiii la masă. Lângă autocar, un pasager privește sceptic, dar și curios, sfințirea unei mașini. Cei mai fericiți sunt proprietarii mașinii, îl sorb din ochi pe preotul care le aghezmuiește SUV-ul. Musai trebuie sfințit și motorul, să aibă viață lungă și fără vizite la service.
Alte câteva mașini, vreo cinci-șase, își așteaptă proprietarii de la mănăstire. Pe retrovizoarele unor Logan-uri, chipul Părintelui Iustin Pârvu privește blând și îngălbenit de timp. Poate și de vremuri.
În incinta mănăstirii, câteva persoane admiră peisajul și, la fiecare trei minute, fac cruce. Precizie de ceas elevțian.
Se apropie un cuplu, la vreo cincizeci de primăveri fiecare. Au mers la vot? ”N-am fost și nici nu cred că mă mai duc. Oricum, iese primarul actual. Nu mă duc la vot nici dacă mă bateți”, răspunde bărbatul, hotărât.
Câțiva călugări aleargă de colo-colo. Întrebat de părintele stareț, unul din ei arată că e la chilie.
Sus, la capătul unor scări, un grup de elevi îl așteaptă tot pe stareț. Acesta vine, le vorbește și, preț de un sfert de oră, le este ghid prin mănăstire. Le povestește despre istoria așezământului, despre Părintele Iustin: ”Să vă povestesc ceva, dragii mei. Despre cum l-au cunoscut prima dată două fetițe pe Părintele Iustin Pârvu. Au primit de la Părintele Iustin două pixuri. Așa era el. Oferea câte ceva fiecărui creștin care îi călca pragul. Iar celor două fetițe le-a dăruit acele pixuri, zicându-le: Să învățați! După acea întâmplare, cele două fete au avut numai succes la școală și la examene”.
Părintele Iustin veghează. Deasupra, nori negri stau adunați, gata să se reverse.
* ”Dumnezeu să lumineze mintea românului la vot”
Părintele stareț spune că și călugării sunt cetățeni. „Aici, la Mănăstirea Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, de la Petru-Vodă, viața liturgică este strâns legată de sfintele slujbe, de laudele pe care noi le aducem Lui Dumnezeu, spre slava Lui. Chiar dacă ne regăsim într-o zi care leagă viața clericală de viața administrativă, mai exact de aceste alegeri administrative, dintotdeauna sfinții părinți încep ziua cu rugăciunea. De la primul răsărit de soare, în Biserică se face rugăciunea. Aceasta este rânduiala. Apoi, urmează canoanele și se citește Sfânta Liturghie, după care fiecare viețuitor din mănăstire își rezolvă problemele personale, dar și problemele legate de viața civică, în calitate de cetățean. Astăzi, fiecare părinte, care dorește, poate să meargă la secția de votare din sat și să voteze după cum îl îndrumă Dumnezeu și după cum crede că votul său va ajuta țara, neamul românesc și viața economică a țării”, spune părintele Hariton Negrea.
Altfel, ziua este una obișnuită, cu nimic deosebită de celelalte zile: ”Noi respectăm programul zilnic. Singura diferență este că, în această zi, sunt adăugate mai multe slujbe sau rugăciuni, pentru ca Dumnezeu să lumineze mintea românilor, a alegătorilor, pentru a lua cea mai bună hotărâre. După cum se zice și în tradiția populară, ceea ce merităm, așa soartă vom avea. În cadrul mănăstirii noastre, sunt peste 70 de viețuitori care au convingeri monahale și doresc să se mântuiască. Deocamdată, nu au fost toți părinții la vot, dar am să-i mai încurajez să meargă. Consider că părinții care au dorit cu adevărat să meargă la vot au mers. Cei care nu au dorit sau au fost îndoielnici nu au mers și s-au axat pe ideea că Dumnezeu va rândui cele bune pentru toți oamenii”.
* ”Părintele Iustin Pârvu apela la slujbe în ziua votului”
Starețul Hariton Negrea își amintește și cum era Părintele Iustin în vremuri electorale: ”De fiecare dată când erau alegeri, Părintele Iustin apela la rugăciune, apela la slujbe. Considera că ajutorul Lui Dumnezeu este cel mai important într-o zi de alegeri. Din ce știu, în ultima perioadă de timp, nu mai mergea la vot, datorită vârstei. Însă, când puterile îi permiteau și avea o mobilitate, sigur mergea la vot”.
O întrebare se ridică firesc: dacă în această campanie electorală a primit „sugestii” din partea unor politicieni sau candidați, despre cum să voteze cei peste 70 de călugări care viețuiesc la Petru-Vodă: „Nu. Și politicienii locali și candidații de la aceste alegeri locale cunosc faptul că mănăstirile trebuie să aibă o poziție neutră în ceea ce privește politicul și nu au făcut niciun fel de lobby. N-au încercat asupra noastră niciun fel de influență. Și-au dat seama că ar fi fost în situația penibilă de a fi respinși, refuzați”.
Speranțe după vot? Întotdeauna.
”După aceste alegeri, am speranțe puternice că va fi mai bine. Întotdeauna am privit partea bună a lucrurilor și întotdeauna am fost optimist. Consider că orice elită politică, orice formațiune politică și orice candidat bine intenționat trebuie să depună un efort personal, pentru a nu fi tulburați de ispită sau propuneri de corupție”.
Cad primii stropi de ploaie. În mai puțin de o oră, curg potop. Nimeni nu îndrăznește să părăsească adăpostul fragil oferit de streașină ori pe cel sigur și trainic, oferit de biserică. Ploua furios. Semn de belșug sau semn că e cazul ca toate cele rele să se spele?
Ciprian Traian STURZU
